Guvernul României își dorește – pe lângă finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă – și reactoare modulare mici (small modular reactors – SMR).
Sunt SMR-uri cu tehnologie clasică, testată. Și care oricum urmează, continuu, proceduri de licențiere.
Un proiect pilot reușit ar însemna pentru România că, pe termen mai lung, astfel de reactoare ar putea fi amplasate în diverse zone din țară. Și ar produce energie sigură pe plan local.
SMR-urile sunt avantajoase pentru că ar permite utilizarea pe scară mai largă a energiei nucleare în locul celei obținute prin arderea combustibililor fosili. Și, în consecință, ar scădea emisiile de carbon în industrie, în încălzirea centralizată etc.
În plus, pentru că mai multă energie electrică s-ar produce aproape de locul de consum, ar scădea presiunea pe rețeaua de transport.
Problema este că pentru a reuși să implementeze tehnologia SMR, România mai are, încă, decizii grele de luat. A început bine și la timp. Dar acum este într-un impas.
Iată ce s-a făcut până acum și ce urmează.
De la idee, la proiectul cu NuScale de la Doicești
Nuclearelectrica a identificat amplasamentul de la Doicești printr-un studiu pe care l-a plătit cu 1,2 milioane de dolari dintr-un grant american accesat la începutul anului 2021.
Ulterior, Nuclearelectrica, NuScale și E – Infra (grupul din care face parte și Nova Power and Gas) au semnat un memorandum de înțelegere pentru a realiza SMR-uri la Doicești.
Potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, există 72 de tipuri de SMR-uri, în lume.
Până la acest moment, Guvernul României a ales să încerce să implementeze un tip de tehnologie, dezvoltat în SUA de NuScale.
Compania de proiect se numește RoPower Nuclear S.A și este deținută de Nuclearelectrica SA și Nova Power and Gas SA.
Această companie ar urma să amplaseze, la Doicești, 6 reactoare modulare cu o putere totală de 462 MW.
La acest moment, fluxul financiar pentru continuarea proiectului de la Doicești este în impas.
De ce n-a funcționat în SUA?
Proiectul pilot pentru NuScale a început în SUA. Acolo ar fi trebuit să amplaseze compania SMR-uri în statul Idaho, lângă Idaho Falls.
Respectivul proiectul a fost, însă, oprit. Nu din cauză că tehnologia n-ar fi sigură. Dimpotrivă, realizatorii proiectului din SUA au anunțat că tehnologia e în fazele finale de licențiere și aproape gata să fie pusă pe piață.
Americanii au renunțat la proiectul cu NuScale din Idaho din cauză că modelul de finanțate ales nu era sustenabil. Mai exact, comunitatea care beneficia de energie ar fi urmat să se achite mare parte din costurile proiectului. Și pe măsură ce sumele necesare au crescut, totul a devenit imposibil de susținut financiar.
În România, proiectul are alt model de finanțare. În plus - potrivit ministrului Energiei, Sebastian Burduja – costurile ar urma să fie, la noi, cu până la 30% mai mici.
SMR-urile: sigure sau periculoase?
La scurt timp după mediatizarea proiectului de la Doicești, parte dintre români au început să se întrebe: sunt sigure SMR-urile? Se construiesc, oare, în premieră mondială, în România? Nu cumva riscăm vreun dezastru nuclear aici?
Parte dintre răspunsuri le-a dat, la cea mai recentă dezbatere Spot On Energy, Elena Popescu, director general adjunct în cadrul Direcției Generale de Politici Energetice din Ministerul Energiei;
„Proiectul SMR pe care intenționăm noi să-l dezvoltăm la Doicești nu este o tehnologie care să nu mai fi fost folosită.
Doar modul de utilizare al acestui tip de reactor - adică integrarea lui într-o centrală de producere a energiei nucleară de folosit în scopuri pașnice - și integrarea în sistemul energetic național este o noutate.
Proiectul din statul Idaho, după cum știm, nu a fost oprit din punctul de vedere al tehnologiei.
Proiectul de acolo este într-o fază avansată de licențiere de către autoritatea de reglementare din Statele Unite, care este una dintre cele mai exigente autorități de reglementare din lume. E faza finală, în SUA.
Deci o spun clar: ceea ce vom implementa la Doicești nu este un reactor care să nu fi trecut printr-o verificare și o licențiere riguroase”, a declarat Elena Popescu.
Aceasta susține că România are nevoie de SMR-uri pentru că ele ne-ar ajuta din mai multe puncte de vedere.
„Am văzut și eu în spațiul public întrebări de tipul «De ce ne trebuie nouă SMR-uri?»
Păi, dincolo de capacitățile clasice care asigură baza curbei de sarcină, SMR-urile aduc un plus noului model de sistem energetic.
Când ai un mix energetic diversificat ca al nostru, SMR-urile se pretează pentru producție de energie electrică, dar și pentru producerea aburului industrial pentru încălzire/răcire, pentru desalinizare și alte scopuri.
Noi avem niște obiective foarte serioase pentru reducerea emisiilor cu efect de seră în industrie și transport, până în anul 2030. SMR-urile pot juca un rol important aici, pot ajuta.
Oricum, repet, proiectul nu se va implementa până când va fi licențiat. Și noi chiar avem o instituție de reglementare foarte solidă, independentă. Suntem sub reglementarea Euroatom, printre cele mai stricte din lume.
Nimic nu se implementează fără să fie sigur și autorizat”, a mai precizat Elena Popescu.
Eugenia Gușilov: Încă putem să prindem trenul. Dar lumea nu stă pe loc, să ne aștepte!
Directorul executiv al Romanian Energy Center (ROEC), Eugenia Gușilov, susține că în ultimii ani Statelor Unite – care au încă cele mai mari capacități nucleare în producție – le-au cam „luat fața” Rusia și China.
Și că este momentul ca Occidentul să revină în prim plan.
„Dacă ne uităm la America, acolo din anii '80 nu prea s-au mai construit centrale. Abia acum, în ultimii ani, asistăm la o renaștere a interesului pentru nuclear.
Rusia a avut în ultimii 20 de ani o strategie foarte agresivă de vânzare a propriei tehnologii nucleare (inclusiv vecinele României, Bulgaria și Ungaria, desfășoară proiecte nucleare cu tehnologie rusească – n.red.). Și ei vin și cu finanțare și cu servicii de operare a centralelor pe care le construiesc.
Eu cred că Occidentul s-a trezit cumva și și-a dat seama că nu putem să lipsim din acest sector. Și acum se dorește o repornire a motoarelor.
Pe partea de SMR-uri, haideți să vedem: unde sunt în operare? În America, nu. Acolo avem prototipuri, design-uri, concepte. În operare sunt în Rusia și în China.
Deci cumva am pierdut trenul. Dar încă putem să-l prindem din urmă.
Proiectele reactoarelor mari au fost întârziate de criza din 2008 și de Fukushima (accidentul de la centrala japoneză a avut loc în 2011 și a fost cauzat de un tsunami – n.red.).
Dar întârzieri pot apărea și la SMR-uri. Din cauze diferite. Ce facem noi, la Doicești, este tehnologie clasică de răcire pe bază de apă. S-a mai făcut, nu e experimentală.
Dar sunt și proiecte experimentale în lume. Și la astfel de proiecte operezi în condiții de incertitudine. Pot apărea factori pe care trebuie să-i reglementezi legislativ. Și decidenții politici trebuie să ia decizii pentru a împinge înainte astfel de proiecte.
Agenția Internațională de la Viena definește reactorul modular mic drept unul care are până în 300 MW capacitate. Dar și această definiție este fluidă. Avem SMR-ul britanic, creat de Rolls Royce, care are 470 MW.
Poți avea o centrală cu un reactor modular – cum au britanicii – sau una cu mai multe reactoare modulare mici, cum vrem noi să facem, la Doicești (...)
Deci vedem că e un întreg ecosistem de design-uri și concepte. Unele merg pe tehnologie clasică, altele care merg pe tehnologie chiar experimentală, de generație IV, cum nu s-a mai folosit încă”, a precizat Eugenia Gușilov.
Experta invitată la dezbaterile Spot on Energy susține că, dacă vrea să joace un rol în acest context internațional și să aibă suficientă energie securitară, România trebuie să profite de toate oportunitățile, până nu e prea târziu.
„Faptul că și noi vrem să facem un proiect de SMR, poate două, nu este o garanție că vom și reuși.
Sunt și alte state care sunt interesate. Franța își dezvoltă propriul proiect de SMR, prin Électricité de France, care este un proiect cu finanțare de stat. Marea Britanie are propriul proiect de SMR. Polonia este interesată acolo.
Dacă ne uităm la declarațiile făcute de ei, ar fi peste 100 de reactoare, în șase amplasamente. Și cu NuScale, și cu Hitachi ... Diverse țări își evaluează opțiunile acum. Inclusiv Ungaria, vecina noastră, care are proiectul mare al centralei nucleare făcută pe tehnologie rusească la Paks, a semnat de curând un acord de cooperare cu japonezii pentru SMR-uri.
Deci se întâmplă multe lucruri în jurul nostru și ar fi păcat ca noi - care am fost primii, cumva, semnând acorduri de cooperare inclusiv pe zona asta de reactoare modulare acum 4 ani - să pierdem trenul și să ajungem să ne plângem, peste 10 ani sau 15 ani, că România e colonie și importăm ce fac alții”, a mai declarat Eugenia Gușilov, director executiv Romanian Energy Center (ROEC).
Pentru mai multe detalii, urmăriți integral a doua dezbatere din seria Spot on Energy, intitulată „Energia Nucleară: cum o producem și cu ce costuri”:
