În mediul profesional, solicitarea feedback-ului este adesea semnul unei culturi organizaționale orientate spre învățare. Angajații și echipele vor să știe cum sunt percepuți, ce fac bine și unde au de îmbunătățit.
Totuși, între a cere și a accepta feedback există o diferență semnificativă. De multe ori, deschiderea declarată nu este dublată de disponibilitatea de a primi răspunsuri sincere.
Se cere feedback, dar uneori, atunci când acesta nu confirmă imaginea de sine, apare respingerea. În loc să fie văzut ca un instrument de creștere, este privit ca o sursă de disconfort.
Această situație ridică întrebarea: căutăm validare sau dezvoltare? Pentru că feedback-ul nu este doar o confirmare, ci și o oglindă a zonelor sensibile.
Desigur, valoarea acestuia depinde de cine îl oferă, de competența și integritatea acelei persoane și de natura relației profesionale. Reacția la feedback spune, însă, mai multe despre maturitatea celui care îl primește decât despre conținutul mesajului.
Diferența dintre confirmare și feedback real
Una dintre capcanele frecvente este confundarea dorinței de confirmare cu sensul autentic al feedback-ului. Mulți angajați cer feedback nu pentru a afla perspective noi, ci pentru a-și întări convingerea că performează deja la un nivel înalt. În acest caz, orice observație critică este percepută ca o amenințare.
Această confuzie blochează procesul de învățare. Atunci când feedback-ul nu confirmă imaginea personală, el este adesea respins, minimalizat sau etichetat ca fiind părtinitor.
Valoarea feedback-ului este aceea de a oferi un unghi diferit de observare, nu de a menține o imagine de sine confortabilă.
Un exemplu simplu arată diferența de atitudine. Un angajat care este convins că își gestionează excelent timpul primește observații legate de întârzierile repetate la ședințe. Dacă aștepta doar validare, va considera că feedback-ul este nedrept și îl va respinge.
Dacă însă caută dezvoltare, va analiza mesajul, se va gândi cum este perceput de ceilalți și va căuta soluții pentru a-și organiza mai bine agenda. Prima reacție arată imaturitate profesională, a doua arată maturitate și dorință reală de progres.
Legitimitatea celui care oferă feedback
Nu orice feedback are aceeași valoare. Contează cine îl oferă, ce experiență are și în ce relație profesională se află cu cel care îl primește. Observațiile unui manager direct au altă greutate decât cele ale unui coleg dintr-un proiect temporar, la fel cum opiniile unui specialist recunoscut într-un domeniu nu pot fi puse pe același plan cu impresiile unui începător.
Calitatea profesională a celui care oferă feedback, integritatea și intenția cu care o face, dar și raportul de colaborare sunt factori care dau relevanță mesajului.
De pildă, un manager care observă modul în care un angajat se prezintă în fața clienților are o perspectivă directă și obiectivă. În același timp, un coleg apropiat poate oferi feedback valoros într-un cadru de încredere, tocmai pentru că lipsa ierarhiei permite un dialog mai sincer.
Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună oricine primește feedback este: „câtă relevanță are perspectiva acestei persoane pentru activitatea mea?” Dacă răspunsul este „multă”, atunci chiar și un mesaj inconfortabil devine un punct de plecare pentru învățare.
Gestionarea ”oglinzii incomode”
Feedback-ul corectiv funcționează ca o oglindă care scoate la iveală ceea ce preferăm să ignorăm. Imaginea nu este plăcută, dar exact prin confruntarea ei se produce progresul profesional. De aceea, modul în care reacționăm la acest tip de feedback face diferența între stagnare și dezvoltare.
Primul pas este să ascultăm până la capăt, fără a întrerupe cu justificări sau explicații. Apoi, este util să cerem exemple concrete, pentru că observațiile generale nu ajută la schimbare.
Separarea persoanei de comportament este o altă abilitate esențială: faptul că cineva îți semnalează o greșeală nu înseamnă că îți contestă valoarea profesională.
De asemenea, merită să analizăm intenția celui care oferă feedback-ul. Uneori forma poate fi nefericită, dar conținutul ascunde informații utile.
Un profesionist matur știe să folosească chiar și un feedback exprimat stângaci. Nu se oprește la ton sau la formulare, ci caută sâmburele de adevăr care îl poate ajuta. În schimb, imaturitatea respinge orice critică și transformă feedback-ul într-un pericol de evitat.
Feedback-ul ca instrument de maturizare
Reacția la feedback poate fi bun un indicator al nivelului de maturitate profesională. Echipele care cer feedback dar nu îl acceptă arată că mai au drum de parcurs în dezvoltarea lor colectivă.
Aici apare adevărata provocare: transformarea feedback-ului dintr-un act formal într-un dialog autentic.
Maturizarea prin feedback presupune asumarea responsabilității, confruntarea curajoasă a realității, capacitatea de a transforma observațiile primite în acțiuni concrete și disponibilitatea de a învăța continuu.
În organizațiile în care aceste comportamente sunt cultivate, feedback-ul nu mai este perceput ca o judecată, ci ca un mijloc de progres. Astfel, oglinda inconfortabilă se transformă într-un aliat al performanței.
Când echipele acceptă că feedback-ul nu are rolul de a menține confortul, ci de a stimula dezvoltarea, climatul de lucru devine mai deschis, relațiile mai solide și rezultatele mai bune.
În concluzie
Modul în care reacționăm la feedback este o probă de maturitate profesională. Cererea de feedback, urmată de respingerea lui atunci când nu confirmă imaginea personală, rămâne doar un exercițiu superficial. În schimb, acceptarea și folosirea informațiilor primite, chiar dacă sunt inconfortabile, transformă feedback-ul într-o resursă de creștere.
Nu trebuie să confundăm nevoia de validare cu rolul autentic al feedback-ului. Confirmarea permanentă menține confortul, dar nu aduce progres. La fel, acceptarea automată a oricărei opinii nu este utilă.
Valoarea feedback-ului depinde de competența și integritatea celui care îl oferă și de relația profesională dintre cele două părți.
Provocarea reală este să privim oglinzile incomode ca pe niște instrumente de învățare. Atunci când reușim să facem acest lucru, evoluăm nu doar în competențe, ci și în echilibru și maturitate profesională. Feedback-ul încetează să fie o amenințare și devine fundamentul performanței.
Despre Constantin Magdălina
Constantin Măgdălina are 15 ani de experiență profesională, timp în care a lucrat pentru companii multinaționale, atât în țară, cât și în străinătate. Constantin are un Master în Marketing și Comunicare la Academia de Studii Economice București. Este certificat LeanSix Sigma și ITIL (IT Information Library®), ceea ce facilitează o bună înțelegere a proceselor și transformărilor din cadrul organizațiilor. Certificarea obținută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza în afaceri. A inițiat și coordonat studii despre mediul de afaceri din România. El participă la numeroase conferințe de afaceri și scrie pe subiecte legate de inovare, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformare digitală, tendințe și tehnologii emergente.