Rivalitățile geopolitice de pe Pământ continuă în spațiu. Beijingul și Moscova manifestă un interes crescând de a împiedica Statele Unite, cea mai mare putere spațială, să-și folosească această forță.
Un atac cibernetic lansat de Rusia cu o oră înainte de declanșarea invaziei în Ucraina, în februarie 2022, cu scopul de a bloca comanda și controlul militar ale Kievului, a avut efecte pe scară largă, blocând turbine eoliene în Germania și tăind internetul pentru zeci de mii de oameni și companii din Europa.
Pentru guverne și analiștii în securitate, acest atac cibernetic a arătat cât de importanți sunt sateliții într-un război, se arată într-o analiză publicată de CNN.
Bruiajul și interceptarea semnalului, laserele de mare putere care pot orbi senzorii de imagine, rachetele antisateliți și obiectele spațiale care pot produce interferențe pe orbită sunt câteva dintre tehnologiile de contracarare spațială despre care analiștii spun că puteri precum Statele Unite, Rusia și China le-ar putea folosi pentru a ținti sateliții adverși.
Un exemplu extrem al unei arme de contracarare spațială este potențiala capacitate antisatelit despre care Statele Unite au susținut că Rusia a încercat să o plaseze pe orbită, acuzație negată de Moscova.
O asemenea armă nu ar afecta doar sateliții, ci ar avea efect devastator - distrugând sateliții pentru prognoza meteo sau chiar afectând sistemele globale de navigație vitale în multe domenii, de la transporturi la intervențiile ambulanțelor.
Săptămâna trecută, Statele Unite au acuzat Rusia că au lansat ceea ce este probabil o armă spaţială și care se află acum pe aceeaşi orbită cu un satelit guvernamental american. Oficialii americani au spus că Rusia a lansat astfel de capacități și în 2019 și 2022.
Monitorizarea dezvoltării capacităților de contracarare spațială este dificilă, date fiind caracterul lor secret și ambiguitatea care planează asupra multor tehnologii spațiale.
Rusia a reînviat cursa spațială din Războiul Rece
Dezvoltarea tehnologiilor de contracarare spațială joacă un rol important într-o nouă eră a cercetării spațiale în care SUA și China concurează pentru a trimite astronauți pe Lună și pentru a construi baze selenare, iar progresele în tehnologia de lansare a sateliților aduce în joc și alți actori ostili pentru Washington, precum Coreea de Nord și Iranul.
Rivalitățile geopolitice iscate pe Pământ continuă în spațiu, iar Beijingul și Moscova manifestă un interes crescând pentru găsirea unor căi de a împiedica Statele Unite, cea mai mare putere spațială, să-și folosească această forță.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, America a devenit cea mai mare putere în materie de capacități spațiale care pot fi folosite în operațiuni militare pe Pământ, spun analiștii. O putere pe care China și Rusia încearcă să o întoarcă chiar împotriva ei pe câmpul de luptă.
"Dezvoltarea de capacități de cotracarare spațială precum armele antisatelit oferă un mijloc de a bloca capabilitățile spațiale ale inamicului, fie că e vorba de comunicații, navigație sau de sistemele de comandă și control ori de rețelele logistice care se bazează pe sistemele spațiale", a spus Rajeswari Pillai Rajagopalan, director la Center for Security, Strategy & Technology din cadrul Observer Research Foundation, New Delhi.
"Negarea oricărui avantaj pe care SUA l-ar avea prin utilizarea spațiului într-un conflict militar convențional este ceea ce atrage Rusia și China în dezvoltarea capacităților și strategiile lor", a adăugat ea.
În prezent, se crede că Rusia a reluat programele de cercetare antisatelit din timpul Războiului Rece, precum dezvoltarea unui "sistem laser transportat de aeronave" pentru a perturba sateliții de recunoaștere a imaginilor, potrivit unui raport anual publicat în martie de organizația independentă Secure World Foundation (SWF).
Noi dovezi sugerează că Rusia ar putea lucra la extinderea capacităților sale terestre de război electronic dezvoltând o tehnologie spațială de bruiere a semnalelor satelitare pe orbită, se arată în raportul bazat pe informații din surse publice.
Brațul robotic al Chinei departe poate ajunge
China și-a etalat ambițiile de contracarare spațială în 2007, când a lansat o rachetă la aproximativ 800 km altitudine pentru a-și doborî un satelit scos din uz.
Această mișcare a întrerupt o pauză de zeci de ani, după Războiul Rece, de astfel de teste distructive cu rachete antisatelit de "ascensiune directă". Cum era de așteptat, chiar dacă nu și de dorit, au urmat operațiuni similare ale Statelor Unite, Indiei și Rusiei.
De atunci, China a mai făcut astfel de teste cu rachete nedistructive care ar putea extinde capacitatea sa de a ținti sateliți. Cel mai recent a avut loc în aprilie, potrivit SWF, deși Beijingul a susținut că a fost vorba de testarea unei rachete de interceptare.
Potrivit Forțelor Spațiale ale Statelor Unite, China dezvoltă instrumente de bruiaj pentru a viza o gamă de sateliți de comunicații și are "multiple sisteme terestre laser".
Alte operațiuni chineze în spațiu sunt greu de încadrat în mod clar drept cercetare în domeniul armelor, dar ar putea avea un scop militar, spun experții. Acestea includ sateliți care se pot apropia de alții pe orbită, în scopuri de mentenanță și suport, precum Shiyan-7, lansat în 2013 și posibil echipat cu un braț robotic.
Analiștii sunt circumspecți cu privire la folosirea acestei tehnologii doar în scopuri civile. Într-un interviu publicat în 2021 de presa de stat, Zang Jihui, inginer al armatei chineze, a vorbit despre experimentele pe care China le face cu un satelit dotat cu braț robotic, capabil să schimbe orbita și să realizeze detectarea globală a altor sateliți.
China a inclus protejarea intereselor sale de securitate în spațiul cosmic printre obiectivele de apărare națională într-un document-cadru din 2019, dar s-a declarat de mult timp în favoarea "utilizării pașnice a spațiului cosmic” și se opune unei curse a înarmării spațiale.
SWF subliniază că nu există nicio dovadă publică confirmată că Beijingul ar folosi capacitățile contraspațiale împotriva oricăror ținte militare.
Rusia declară și ea că se opune militarizării spațiului. Ambele țări au constituit în ultimii ani forțe militare dedicate spațiului, așa cum dețin Statele Unite din 2019, când au creat US Space Force, cea mai nouă ramură militară înființată după 1947.
America are cel mai mult de pierdut
Oficialii americani au descris America drept un lider în promovarea "utilizarii responsabile și pașnice" a spațiului cosmic. Și având în vedere dependența de spațiu pentru apărarea sa, experții spun că armata americană are cea mai mare miză pentru a se asigura că țările nu folosesc tehnologii împotriva sateliților acolo - un motiv important pentru care comunitatea politică a SUA a evitat de mult timp să plaseze arme în spațiu, spun analiștii.
Până acum, toate națiunile au folosit în mod activ numai capabilitățile nedistructive, cum ar fi bruiajul semnalelor, împotriva sateliților în operațiunile militare curente.
Din 2008, când a doborât cu o rachetă unul dintre propriii sateliți care funcționa defectuos, după testul Chinei, Washingtonul s-a angajat să nu mai facă astfel de teste distructive cu rachete antisateliți cu urcare directă, care pot genera resturi spațiale periculoase.
Cel puțin oficial, SUA nu au un program operațional pentru astfel de capacități. De asemenea, nu au un program operațional declarat pentru țintirea sateliților de pe orbită folosind alți sateliți sau vehicule spațiale, deși probabil că ar putea lansa rapid unul în viitor, potrivit SWF.
Statele Unite au un singur sistem contraspațial operațional recunoscut – capabilități de război electronic pentru a interfera cu semnalele de satelit – iar armata americană are cabilități avansate de a bloca comunicațiile și de a interfera cu anumiți sateliți de navigație. De asemenea, SUA au cercetări considerabile asupra laserelor de la sol care ar putea fi folosite pentru a orbi sateliții de imagistică. Potrivit SWF, nu există indicii că acestea au devenit operaționale.
Pe de altă parte, sunt suficiente și unele măsuri cu impact pe termen mai scurt pentru a provoca probleme - de pildă bruiajul, falsificarea semnalelor și atacurile cibernetice, care nu distrug definitiv o țintă, potrivit Julianei Suess, cercetător pentru securitatea spațială la think tank-ul de apărare din Londra. RUSI.
"(Actorii) nu trebuie să investească o grămadă de bani în fabricarea acestor mari arme antisateliți care sună a ceva științifico-fantastic – pot doar să perturbe o întreagă rețea printr-un atac cibernetic", a spus ea.
Peste 7.500 de sateliți operaționali orbitează Pământul, potrivit celor mai recente date ale organizației Union of Concerned Scientists (UCS) în mai 2023. Peste 5.000 aparțin Statelor Unite. Cel mai apropiat competitor, China, care și-a crescut ritmul lansărilor, are 628, urmată de Rusia, cu puțin sub 200.
De la invadarea Ucrainei, Rusia a acuzat Occidentul că folosește sistemele de sateliți civili în scopuri militare și a avertizat că orice infrastructură civilă poate deveni țintă legitimă.
Rusia a fost acuzată și de lansarea atacurilor cibernetice la adresa celei mai mari constelații de sateliți, Starlink, a companiei lui Elon Musk, SpaceX, pusă la dispoziția armatei ucrainene.
În privința acuzațiilor de dezvoltare a unei arme nucleare spațiale, Moscova a criticat Occidentul, susținând că încearcă să atribuie un anumit plan de acțiune pe care nu-l are.
O armă nucleară în spațiu, ultima și cea mai proastă soluție
O armă nucleară în spațiu ar fi o opțiune de ultimă instanță din cauza potențialului său de a distruge fără discriminare o gamă largă de sateliți - cine o folosește, distruge toți sateliții, inclusiv pe cei proprii.
S-a întâmplat asta deja, în 1962, când testul Starfish Prime efectuat la 400 km deasupra Pământului a distrus cel puțin o treime din cei 24 de sateliți care funcționau atunci. Potrivit documentelor militare, explozia a provocat întreruperi de curent în Hawaii, iar cerul a căpătat o nuanță de un portocaliu violent ore în șir.
Cinci ani mai târziu, țările îngrijorate de accelerarea cursei nucleare spațiale au încheiat Tratatul Spațiului Extraterestru (Outer Space Treaty) care nu permite staționarea armelor de distrugere în masă în spațiu, dar nu interzice explicit folosirea armelor convenționale pe orbită sau rachetele lansate de pe Pământ.
Deși vechi de mai multe decenii, tratatul – care afirmă că spațiul ar trebui folosit în beneficiul tuturor țărilor și este susținut de Washington, Beijing și Moscova – rămâne piatra de temelie pentru un domeniu căruia îi lipsesc normele internaționale extinse ca să asigure pacea, consideră experții.
Principiile sale pot fi mai importante acum ca oricând, dar pot fi și mai mult amenințate pe fondul unui nou accent pe armată și spațiu.
Luna trecută, Rusia a respins un efort în cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, condus de SUA și Japonia, de a reafirma principiile Tratatului pentru spațiul cosmic, inclusiv obligația de a nu plasa arme nucleare în spațiu. Rezoluția ar fi fost prima a consiliului privind spațiul cosmic și a fost susținută de toți ceilalți membri, în afară de China, care s-a abținut.
În schimb, China și Rusia, care au cooperat mult timp împreună pentru a contura reguli cu privire la armele din spațiul cosmic, au făcut eforturi pentru ca această rezoluție să fie extinsă la interzicea de plasare a oricăror arme în spațiu.
Apelând la un limbaj care părea să vizeze SUA, Rusia și China au cerut "tuturor statelor, și mai ales celor cu capacități spațiale majore" să prevină "amenințarea sau utilizarea forței" în spațiu. Deși termenii par pacifiști, această nuanță dezavantează America. Un al doilea proiect de rezoluție susținut de Rusia, care includea acel amendament, a fost respins de consiliu săptămâna trecută, Statele Unite numind-o "incorectă".
În aceste condiții, toate eforturile pentru a cădea de acord asupra regulilor de folosire a spațiului vor întâmpina un viitor complicat, preconizează experții. Iar o eventuală plasare în spațiu a unei arme nucleare rusești ar dezintegra tratatul și ar avea ample implicații asupra modului în care e utilizat spațiul și în care sunt controlate armele.
T.D.