O aşezare a dacilor liberi specializaţi în producţia de piepteni din corn de cerb a fost descoperită de arheologii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău (MJIAZ), pe teritoriul localităţii Pericei.
Situl, de epocă romană, a ajuns în atenţia specialiştilor în urma unei descoperiri întâmplătoare a unui cuptor menajer, scos la lumină de amenajarea unei locuinţe în Pericei, anul 2002. Cercetările din acel an au mai scos la iveală şi alte complexe dacice – un bordei, un alt cuptor şi un atelier de prelucrare a cornului afectate şi acestea de lucrările edilitare.
Ulterior, în anul 2008, MJIAZ a efectuat o săpătură sistematică pe proprietatea respectivă, identificând nu doar nivele de locuire din epoca romană, ci şi unul, anterior, din prima epocă a fierului şi altul, ulterior, din Evul Mediu târziu.
În toamna anului 2019, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău a reluat lucrările de săpături arheologice sistematice în situl Pericei-Gouţ, cercetări continuate şi în acest an.
"Cu ocazia săpăturilor arheologice de la Pericei am găsit şi piepteni şi fragmente de piepteni, pentru că, de fapt acesta era produsul finit obţinut din coarne de cerb. Încă din vremea respectivă lumea avea cel mai probabil păduchi. Şi atunci, cea mai bună metodă de a scăpa de ouăle de păduchi era pieptenele de os, care până târziu, în secolul XX a fost utilizat de oameni. Ceea ce este iarăşi foarte interesant e faptul că am putut reconstitui etapele de realizare, de la debitarea cornului de cerb, la realizarea de lamele semifabricate, apoi la lamelele finisate deja, gata pentru transformarea în piepteni şi apoi faza finală, a realizării pieptenelui propriu-zis", a declarat luni, pentru Agerpres, Horea Pop, şef de secţie la Muzeul Judeţean.
Potrivit acestuia, aşezarea datează din secolele II-III, existând probabilitatea unor schimburi cu romanii din zona Porolissum.
Săpăturile au scos la iveală şi numeroase fragmente de ceramică dacică, ce poartă o "amprentă" locală distinctă, arheologul precizând că în compoziţia lutului au fost înglobate şi cochilii de melci, care şi astăzi se găsesc în zonă în număr mare.