După alegerile europene din iunie, cele mai importante joburi de la Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European și Serviciul European de Acțiune Externă vor fi distribuite între principalele grupuri politice. Există un scenariu în care șefia acestor instituții europene să revină exclusiv femeilor.
Potrivit Politico, patru nume, toate ale unor femei, sunt legate de cele mai înainte roluri din instituțiile europene:
- Ursula von der Leyen ar putea rămâne în fruntea Comisiei Europene;
- Roberta Metsola și-ar putea păstra rolul de președinte al Parlamentului European;
- Mette Frederiksen, actualul premier al Danemarcei, ar putea deveni președintele Consiliului European;
- Kaja Kallas, premierul estonian, ar putea deveni Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, pe scurt șefa politicii externe a UE.
„E visul meu. Ar da un semnal foarte puternic", a spus pentru publicația menționată un diplomat care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Calcule politice și acoperire geografică
Jocurile încă nu sunt făcute și nu a fost luată nicio decizie. Au existat multe surprize, când posturile au fost ocupate (von der Leyen, de pildă, nu era favorita când a preluat conducerea Comisiei) și încă se vehiculează multe nume. În plus, decizia pentru stabilirea președintelui Parlamentului European atârnă mai mult de partidele politice și de europarlamentari decât de liderii naționali.
Cu toate acestea, sunt unele elemente care arată că scenariul cu patru femei la conducerea instituțiilor UE este logic și aici intră și divizarea grupurilor politice. Comisia și Parlamentul ar rămâne sub controlul Partidului Popular European, cel puțin în primii doi ani și jumătate de mandat, când PPE ar putea ceda președinția unui alt partid. Socialiștii ar obține Consiliul European, iar liberalii ar conduce Serviciul de Acțiune Externă, brațul diplomatic al UE.
Această schemă se potrivește cu varianta în care PPE și Grupul S&D s-ar clasa pe primul și pe al doilea loc la alegeri, iar liberalii ar ieși pe patru, conform analizei sondajelor pe care a făcut-o Politico.
Grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație (ID) și cel de dreapta Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) ar obține, de asemenea, rezultate bune la alegerile europene - conform proiecțiilor, ID ar ieși al treilea, iar ECR pe cinci, dar nu vor avea acces la supremația instituțiilor europene. Există speculații despre un post de vicepreședinte al Comisiei care le-ar reveni conservatorilor, dar această poziție nu afectează scenariul evocat.
Și numele vehiculate sunt logice, mai ales von der Leyen și Metsola care nu par să plece în altă parte. Ideea ca Frederiksen să-l înlocuiască pe Charles Michel la conducerea Consiliului European este tratată tot mai serios de către diplomați.
Iar numele premierului estonian, Kaja Kallas, apare tot mai des în discuțiile din cercurile diplomatice, îndeosebi grație unui factor important: geografia. În contextul războiului din Ucraina, mulți lideri est-europeni cred că unul dintre cele mai importante roluri din UE ar trebui să revină acestei regiuni. Chiar Kallas a subliniat acest lucru anul trecut, spunând pentru Politico: „Ar trebui să fim pe radarul celor mai înalte posturi."
Mai mult, întoarcerea lui Donald Tusk, fostul președinte al Consiliului European, actualmente premierul Poloniei, face din Polonia cea mai mare țară europeană cu un lider PPE, ceea ce înseamnă că va fi imposibil ca Europa de Est să nu primească un post important, a spus un oficial european. În acest scenariu, Estul ar avea un lider (Kallas), Vestul ar avea altul (von der Leyen), Nordul ar fi reprezentat de Frederiksen, iar Sudul ar da-o pe Metsola, deși temporar.
Pe listă se adaugă Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene (mandatul ei va dura până în 2027) și Nadia Calviño, care tocmai a preluat funcția de președinte al Băncii Europene de Investiții. Astfel, femeile ar deține toate pozițiile importante ale UE.
Intrarea femeilor în cercurile de putere ale bărbaților
Nimic nu este, însă, ușor în UE, precizează publicația. Pentru unii membri de centru, Frederiksen nu-i destul de socialistă, având în vedere linia dură a Danemarcei privind migrația, în timp ce pentru unii diplomați Kallas a fost prea agresivă cu Rusia întrucât viza conducerea NATO, ceea ce înseamnă că ar putea întâmpina rezistență în calea spre șefia diplomației europene.
Uniunea Europeană nu are un istoric remarcabil în promovarea femeilor în posturi înalte, cu excepția poziției de șef al politicii externe, unde două din trei mandate le-au revenit femeilor - britanica Catherine Ashton și italianca Federica Mogherini au deținut postul înainte ca acesta să-i revină spaniolului Josep Borrell după ultimele alegeri europene.
Postul de președinte al Consiliului European, însă, a avut trei deținători, toți bărbați: belgienii Herman Van Rompuy și Charles Michel, cu mandatul intercalat al lui Donald Tusk.
Comisia Europeană a avut doar lideri bărbați până în 2019, când și-a început mandatul von der Leyen.
De la primele alegeri pentru Parlamentul European, în 1979, doar trei din cei 17 președinți au fost femei: Simone Veil, Nicole Fontaine și acum Metsola.
Femeile sunt slab reprezentate și în comisiile și grupurile politice din Parlamentul European. În prezent, doar trei din șapte grupuri politice au lideri femei (Socialiștii & Democrații, Verzii și Grupul Stângii), în timp ce doar șapte femei (față de 17 bărbați) prezidează comisiile. Chiar și Comisia pentru Drepturile Femeilor și Egalitatea de Gen (FEMM) e condusă de un bărbat.
Unii oficiali bărbați par puțin tulburați de perspectiva ca femeile să preia toate posturile de la vârful instituțiilor europene. Unul a glumit că va fi pus să curețe toaletele, iar altul a spus, sarcastic, că speră ca măcar bărbaților să li se permită să vină cu cafeaua.
T.D.