Iranul a fost cel care a decis și a organizat acest atac Hamas împotriva Israelului. El a vrut să provoace Israelul să comită un genocid în Gaza și să-i încurajeze pe arabi să rupă relațiile cu Israelul și să treacă în spatele lui. Iranul a reușit parțial în acest pariu. Moderații curajoși care se angajează în lupta pentru pace sunt rari în lumea musulmană. Și dacă există, nu îi auzim.
De represaliile israeliene împotriva Gazei beneficiază Hamas, Iran și islamiștii de orice tip. Pentru moment, ei presează opinia publică europeană să sporească demonstrațiile, pentru că slăbesc guvernele și înrăutățesc situația politică, economică și socială din țările lor, afirmă scriitorul algerian Boualem Sansal, intelectual de calibru, una dintre cele mai lucide voci care denunță în mod constant pericolele fundamentalismului islamic.
În 2011 a primit Premiul Păcii acordat de Uniunea Librarilor Germani pentru modul în care „critică deschis situația politică și socială din țara sa“, în 2012 statul francez i-a acordat titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în 2013 Academia Franceză i-a decernat Marele premiu pentru Francofonie etc. Locuiește în Algeria, în orașul Boumerdès.
Interviul a fost acordat în scris, din rațiuni tehnice.
Boualem Sansal, cum arată noul război Israel-Hamas? Care sunt cele două părți de fapt? Este aceasta o etapă a conflictului israeliano-palestinian sau este deja mai mult decât atât?
Observ că spuneți război între Israel și Hamas și cred că aveți dreptate, acest război nu mai este un război israelo-palestinian și nu mai este un război israeliano-arab. Unii spun chiar că este un război între Hamas și Netanyahu.
A existat o dezvoltare considerabilă în relația dintre arabi și Israel în ultimii ani. Un proces lung, care se întinde pe un sfert de secol, care a început cu Acordurile de la Oslo în 1994 și a culminat cu Acordurile Abraham în 2020. După ce Egiptul și Iordania au făcut pace cu Israelul în 1979 și respectiv 1994, cinci țări arabe și nu în ultimul rând, Arabia Saudită, Maroc, Sudan, Emiratele Arabe Unite și Bahrain s-au alăturat taberei de pace. Asta e minunat.
Dacă și celelalte țări arabe ar proceda la fel, pacea între israelieni și palestinieni s-ar obține foarte repede, în orice caz conflictul nu ar mai avea acest caracter de război total, rasial și religios, ar fi un conflict teritorial sau chiar o simplă problemă tehnică, problema delimitării frontierelor. În această configurație, marele învins ar fi Iranul, care s-ar găsi total izolat și nu ar mai avea sprijin pentru a amenința Israelul și pentru a revendica orice conducere religioasă asupra umma.
În opinia mea, Iranul a fost cel care a decis și a organizat acest atac Hamas împotriva Israelului. El a vrut să provoace Israelul să comită un genocid în Gaza și să-i încurajeze pe arabi să rupă relațiile cu Israelul și să treacă în spatele lui. Iranul a reușit parțial în acest pariu. Europenii și arabii încep să se distanțeze de Israel.
În Europa, inclusiv în rândul evreilor, există o respingere foarte puternică a lui Netanyahu și a coaliției sale extremiste, nimeni nu crede că el este omul potrivit pentru această treabă, el face totul pentru a preveni formarea unui guvern de uniune națională, caz în care ar fi chemat imediat în fața instanţelor de judecată. De asemenea, ar fi necesar ca într-o zi, liderii Hamas, Haniyeh, Mechaal, Sinwar și alții, care se mândresc în Qatar și Turcia cu bani palestinieni, să fie aduși în fața justiției palestiniene.
Răspunsul Israelului la Gaza a stârnit o serie de demonstrații de protest anti-israeliene și pro-palestiniene. Cum explicați acest sprijin enorm pentru cauza palestiniană și totuși atât de puține condamnări, aproape inexistente, ale unei organizații recunoscute ca teroriste?
Europa face politica cifrelor. Pe de o parte, se află o țară de 9,3 milioane de locuitori, iar de cealaltă parte sunt 23 de țări arabe cu 450 de milioane de locuitori și 50 de țări musulmane cu două miliarde de credincioși. În Franța, există puțin sub 500.000 de evrei și puțin peste 6 milioane de musulmani. Dacă ne uităm la latura economică și geostrategică, europenii nu au altă opțiune decât echilibrismul pe care îl practică de la fondarea Israelului, în 1948.
Lobby-ul palestinian din Europa este foarte puternic și se bucură de sprijinul deplin al stângii și al intelectualilor europeni. Islamiștii au transmis un mesaj puternic europenilor comițând atacuri, inclusiv atacul abominabil asupra unui profesor de la un liceu din Aras, Franța.
Nu uitați că Hamas ține mai mulți ostatici europeni. De aici și profilul scăzut pe care îl afișează Europa cu umilință, până la umilire. Și așteaptă cu nerăbdare rezultatul negocierilor secrete ale Qatarului pentru eliberarea ostaticilor.
În toate cărțile denunțați, într-o formă sau alta, pericolele fundamentalismului. Suntem acum într-o astfel de situație?
În domeniul religios, suntem în această situație pe termen lung. Faza pe care o trăim de la independența țărilor arabe și musulmane este o fază pregătitoare pentru marele Jihad care va să vină. Această fază s-a concentrat pe reislamizarea popoarelor pervertite de valorile occidentale, moștenite din colonialism sau răspândite în lumea musulmană de cinema, televiziune, turism. Finalizată în țările musulmane, reislamizarea diasporelor musulmane din întreaga lume rămâne de făcut, în special în Europa. Această fază este pe cale.
Astăzi, în Franța, 74% dintre tinerii musulmani consideră că legile islamice sunt superioare legilor Republicii. Atacul Hamas asupra Israelului arată că există o accelerare a planurilor islamiştilor. Ei profită de starea de slăbiciune în care se află Europa, din cauza războiului din Ucraina, a gazelor rusești, a ascensiunii BRICS etc. Pericolele vor fi mult mai numeroase și mai mortale. Europenii încă nu au aceeași analiză a evenimentelor, ceea ce demonstrează că UE este o ficțiune, una periculoasă pentru că irosește și denaturează suveranitatea pe care i-au delegat-o statele membre.
Ne putem aștepta la răspunsuri teroriste islamiste în Occident? Am avut deja două atacuri săptămâna trecută, în Belgia și Franța.
Nu imediat, după părerea mea, pentru că deocamdată opinia europeană este în favoarea palestinienilor, ceea ce pune în dificultate guvernele europene care au denunțat atacul barbar al Hamas împotriva populației israeliene.
De represaliile israeliene împotriva Gazei beneficiază Hamas, Iran și islamiștii de orice tip. Pentru moment, ei presează opinia publică europeană să sporească demonstrațiile, pentru că slăbesc guvernele și înrăutățesc situația politică, economică și socială din țările lor.
Are Europa de astăzi mecanisme pentru a rezista fenomenului terorist și, în același timp, pentru a integra populația din țările islamice?
Europa este în mare parte responsabilă pentru ceea ce i se întâmplă. Nu a văzut că migranții din sud de care avea nevoie în anii ’60 și ’80 pentru economia sa, pe care i-a adus cu bărcile încărcate și pe care apoi i-a întărit prin reîntregirea familiei, erau musulmani și că nu aveau nicio intenție să se integreze, chiar și mai puțin o intenție de asimilare în civilizația iudeo-creștină.
S-au făcut eforturi considerabile de integrare în diverse domenii, economie, educație, locuințe, modernizarea suburbiilor, intrarea în legalitate a imigranților fără acte, promovare socială, dar nimic nu s-a întâmplat pentru că o parte din ce în ce mai mare din această populație a fost manipulată de islamiști aparținând organizațiilor islamice internaționale și naționale, încurajând astfel comunitarizarea și separatismul. Am subestimat puterea acestor curente subversive și nu am reușit să vedem că au fost influențate, controlate, finanțate de state ca Arabia Saudită, Iran, Qatar, Algeria, Maroc, Turcia, dar și SUA, Rusia.
Europenii au avut lecturi diferite asupra Islamului, islamismului și posibilelor lor evoluții și au dat dovadă de multă naivitate, ignoranță și lentoare în luarea deciziilor. Islamiștii, în schimb, cunosc perfect Occidentul și sunt extrem de mobili și reactivi. Ei domină în toate domeniile și dacă nu preiau puterea este pur și simplu pentru că nu sunt destui musulmani în Europa și nu sunt toți islamiști.
Ca regulă generală, cele mai bune soluții vin de la moderați. Dar cine sunt vocile moderate ale Islamului astăzi?
Vedeți, eu cred contrariul. Moderații știu să-și imagineze soluții grozave, dar nu au puterea să le aplice. Băieții duri sunt cei care pot construi pacea. Sub guvernul generalului Ariel Sharon s-au făcut cele mai bune progrese către pace, el a organizat retragerea din Fâșia Gaza și a îndepărtat cu forța coloniștii care s-au stabilit acolo.
Generalul Ițhak Rabin, învingătorul din Războiul de șase zile, a fost cel care a făcut pacea cu Yasser Arafat. În schimb, la moderați s-au observat cele mai mari scăderi. Nu facem pace cu sentimente, ci construind relații de putere care fac războiul imposibil. Descurajarea nucleară a fost cea care a adus pacea Est-Vest, nu îndemnurile către armonie din ambele părți.
Dar aveți dreptate în acest punct: moderații curajoși care se angajează în lupta pentru pace sunt rari în lumea musulmană. Și dacă există, nu îi auzim. Nu uitați că țările arabe sunt toate dictaturi, fără excepție.
--
Boualem Sansal, doctor în economie, a fost director general la Ministerul Industriei din Algeria, dar în 2003 a fost concediat pentru atitudinea sa critică față de putere.
Debutează în 1999, la Gallimard, cu Le Serment des barbares (Premiul pentru primul roman și Premiul Tropiques). Au urmat romanele: L’Enfant fou de l’arbre creux (2000; Premiul Michel-Dard, 2001), Dis-moi le paradis (2003), Harraga (2005). În 2008 a apărut Satul neamțului sau Jurnalul fraților Schiller (Le village de l’Allemand ou Le journal des frères Schiller; Humanitas Fiction, 2018; Marele premiu RTL-Lire, Marele premiu pentru roman al Societății Oamenilor de Litere din Franța, Premiul Nessim Habif al Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Belgia, Premiul Louis-Guilloux), urmat de Rue Darwin (2011; Premiul romanului arab, 2012), 2084. Sfârșitul lumii (2015; 2084. La fin du monde; Humanitas Fiction, 2016; Marele premiu al Academiei Franceze) și Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu (Le train d’Erlingen ou La métamorphose de Dieu, 2018; Humanitas Fiction, 2020; selecționat la Premiul Interallié și la Premiul Fnac pentru roman).