O echipă de bufnițe îi consolează pe bolnavii terminali în clinicile şi spitalele din toată Germania.
Pacienții pot să mângâie păsările care sunt special antrenate pentru interacțiunea cu omul.
Horst Demsky, pacient într-un ospiciu din Germania, nu mai este suficient de puternic pentru a se ridica din pat. Două bufnițe îl privesc cu ochi portocalii strălucitori, stând cocoțate pe o mănușă de șoim de pe plapuma lui.
Este ciudat de calmant. Demsky le mângâie blând penele. „Bine, dragă”, spune el încet. După puțin timp, adaugă: „Am avut cândva doi papagali”. Zâmbește din nou, în timp ce antrenoarea Katharina Häfner îi prezintă păsările.
Bufnița de hambar Emma și bufnița cu față albă Merlin sunt deja de-ale casei la ospiciul St. Martin din Koblenz, în sud-vestul Germaniei, scrie DPA.
Prezența lor declanșează o bucurie vizibilă în Demsky, care este tocmai ideea din spatele utilizării bufnițelor ca animale de terapie, spune Häfner.
Echipa ei, „Falconers of the Heart”, cu sediul în Bisterschied, la 100 km de Frankfurt, vizitează ospiciile și instituțiile de îngrijire paliativă pentru copii din întreaga țară.
Păsările aduc zâmbete bolnavilor terminali în ultima lor fază a vieții.
„Aducem bucurie și poate puțină fericire oamenilor de acolo”, spune tânăra de 29 de ani. În cazul lui Demsky, a avut succes. „A fost o surpriză plăcută”, spune el, despre bufnițele care au venit vizită.
Este deja a treia oară când păsările sunt aici, întotdeauna „un eveniment cu totul special”, consideră directorul adjunct al ospiciului, Ingrid Ferdinand, care a asistat la entuziasmul pe care bufnițele reușesc să-l trezească în cei care sunt grav bolnavi.
"Oamenii spun mereu că totul este atât de trist în ospicii. Unul dintre principiile noastre este că trăim ziua pe care o avem cât de bine putem. Și acesta este un punct culminant", spune ea despre vizita păsărilor.
"Bufnițele aduc multă pace și liniște. Bufnițele te ajută să devii calm", crede antrenoarea Häfner. Asta le diferențiază de alte animale de terapie, cum ar fi câinii sau alpaca, de exemplu. Când aduc bufnițele, „oamenii încep să vorbească mai mult”, spune Häfner. Și interacțiunea declanșează și o mulțime de amintiri. „Deschide o ușă în minte”, chiar și pentru pacienții cu Alzheimer sau demență.
Când sunt întrebați, mulți oameni își pot aminti brusc propriul nume, chiar dacă nu au reuşit asta în ultimii cinci ani, arată Häfner.
Păsările sunt crescute aproape de oameni de la o vârstă fragedă. "Le primim când au 10 până la 14 zile. Locuiesc cu noi în bucătărie și se întind pe canapeaua din sufragerie cu noi seara și primesc multă, multă dragoste și afecțiune."
De asemenea, bufnițele știu că, odată ce stau pe mănușă, „ăsta e timpul de lucru”.
La sediul din Bisterschied sunt în total 45 de păsări, majoritatea bufnițe. Häfner s-a alăturat acestei iniţiative în urmă cu șase ani, dar soțul ei lucrează cu păsările de mai bine de 20 de ani.
Echipa lor vizitează și cămine de bătrâni, școli, grădinițe și instituții pentru persoanele cu dizabilități, care le plătesc vizitele.
Însă vin gratuit la ospicii precum Sf. Martin din Koblenz. „Dacă întâlnesc o persoană acolo pe care am reușit să o ating profund, atunci am făcut-o exact pentru acea persoană. Atunci a fost ceea ce trebuie făcut pentru ea”, spune dresoarea de bufniţe.
Pacienţii și personalul de îngrijire își trag forța și din experiențe de genul acesta, adaugă directorul Ferdinand. "Este un balsam pentru suflet. Pentru ambele părți."