Activistul Mugur Vărzariu a anunțat că a câștigat în primă instanță dărâmarea zidului de segregare a populației rrome din Baia Mare.
„După 3 ani de așteptări, amânări și suspendări cel puțin dubioase, în data de 22 mai, instanța de la Baia Mare a hotărât, pe fond, ca zidul sa fie dărâmat, stabilind un termen de 3 luni pentru executarea lucrărilor de demolare. Tot instanța a stabilit că dacă nu dărâmă primăria zidul o pot face eu, pe cheltuiala mea, urmând să îmi recuperez ulterior banii de la primărie.
Indiferent dacă primăria va alege să tergiverseze și să continue să cheltuiască banul public pentru un act profund antiuman, în cele din urmă zidul va cădea. În sine, acest fapt reprezintă o victorie enormă pentru drepturile omului, pentru etnia romă și o mărturie pentru ce poți realiza cu educație și tenacitate pentru toți oamenii din lume”, a scris Mugur Vărzariu pe blogul său.
Povestea zidului lui Cherecheș
În 2011, Primăria din Baia Mare, condusă și atunci tot de Cătălin Cherecheș, a decis construirea unui zid de peste un metru care împrejmuia două blocuri de locuințe sociale în care locuiau în majoritate persoane de etnie rromă.
Cherecheș a susținut că a vrut de fapt să protejeze copiii, care ajungeau la stradă când se jucau. Chiar și după decizia Consiliului discriminării, întărită și de Înalta Curte după ce Cherecheș a contestat-o, edilul a spus că nu va dărâma gardul.
Și asta pentru că instanța a dat dreptate CNCD care a amendat municipalitatea, dar nu a dispus și dărâmarea zidului. Cherecheș a plătit amenda de 6.000 de lei, iar gardul a rămas în picioare.
Subiectul a ajuns la acea vreme în numeroase publicații internaționale.
Lupta de 12 ani pentru dărâmarea zidului
Evident, și în presa națională a fost larg dezbătut, stârnind indignarea a numeroase ONG-uri care luptă pentru drepturile omului. Activistul Mugur Vărzariu povestește pe blogul său cum a ajuns în Baia Mare prima dată și cum a început povestea dărâmării zidului.
„În 2011 ajungeam pentru prima dată la Baia Mare, imediat după ce primăria orașului săpase groapa unde urma să toarne fundația zidului de segregare de pe strada Horea. I-am spus atunci unui muncitor care pregătea fundația că mă voi întoarce la Baia Mare să demolez zidul.
Imaginile mele au ajutat CNCD în procesul din 2013, când instanța a stabilit că zidul este un act de segregare. Din păcate, nu a fost suficient, deoarece Romani Criss a chemat în instanță primăria orașului pe motiv că nu au avut autorizație de construcție legal emisă și au pierdut procesul.
Din acel moment, toți, inclusiv CNCD, au considerat că la Baia Mare, în privința zidului nu se mai poate face nimic. Gândul că i-am promis ceva acelui muncitor nu îmi dădea însă pace”, povestește Mugur Vărzariu.
Apoi, spune activistul, l-a sunat pe avocatul Bogdan Scutaru și i-a explicat cum vede el problema și de ce în cazul zidului nu poate să intervină prescripția, asa cum considerau toți.
„A urmat o lungă discuție în care am plănuit împreună cum este mai bine sa procedăm. Mai întâi, am notificat CNCD-ul. După aproximativ 6 luni de așteptare am primit răspunsul lor de respingere pe același motiv de faptă prescrisă. De data aceasta Bogdan este cel care nu a renunțat. A luat la mână sute de dosare până a găsit în practica CNCD cazuri similare.
L-am scris din nou, de data aceasta cu exemple din propria lor cazuistica, și în martie 2020, cu doar 2-3 zile înainte de lockdown, am primit scrisoarea oficială prin care consiliul îmi valida în unanimitate punctul de vedere și reamenda primăria de la Baia Mare.
Cu hotărârea din 2013 și cu cea din 2020, în mai 2020 am mers la poștă și personal am depus actele prin care chemam primăria în instanță și le solicitam să dărâme zidul”, conchide activistul.