Marcel Ciolacu a părut la început un lider slab, un politician lipsit de anvergură, de popularitate și fără să manifeste voința de putere a lui Liviu Dragnea. Rămâne însă cel care nu numai că a readus PSD la guvernare, cu concursul major al lui Klaus Iohannis, ci și cel care va reuși, după toate calculele, să redea PSD-ului puterea și legitimitatea care păreau compromise pentru totdeauna sub Dăncilă și Dragnea.
Cum a reușit Ciolacu, un politician fără mare isprăvi și fără o ascensiune politică memorabilă? Tocmai nefăcând mare lucru, stând pe margine și contabilizând eșecurile, aroganțele și imposturile celorlalți, dar nepierzând ocazia sarcasmului, ceea ce cu siguranță stârnește hohotele de râs la întâlnirile social-democraților.
Ultimul pe listă: intelectualul care să cucerească, în numele PSD, președinția României care, spune Marcel Ciolacu, a stat prea multă vreme sub dreapta și iată ce a ajuns.
De ce vrea însă Marcel Ciolacu un intelectual?
Să fie veșnica frustrare a PSD-ului că intelectualii României postdecembriste s-au plasat mai degrabă la dreapta, de unde au criticat căpușarea instituțiilor cu fosta nomenclatură comunistă, începând cu Ion Iliescu?
Sau să fie PSD chiar în căutarea unei figuri publice de calibru, care să refacă legitimitatea instituției prezidențiale, erodată în al doilea mandat al lui Traian Băsescu și compromisă până la reducerea la nesemnificativ în mandatul actual lui Klaus Iohannis?
Niciuna dintre aceste ipoteze nu stă în picioare, de vreme ce printre intelectualii la care Marcel Ciolacu s-a gândit s-ar putea număra și ... Ion Cristoiu sau, veșnic amintit, președintele naționalist al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, un produs al aceleiași epoci Iohannis / PSD.
Ce a vrut, de fapt, Marcel Ciolacu cu această aruncare în discuție a unui intelectual pentru Cotroceni este expunerea împăratului gol, a președintelui care continuă să distrugă credibilitatea educației din România, păstorind politicieni plagiatori și luând în derâdere școala românească, prin simulacrele de reformă educațională pe care le dictează suveran, în răspărul profesorilor, elevilor și specialiștilor în educație.
În locul acestui președinte, PSD ar putea propune un intelectual.
Dar Marcel Ciolacu mai are aici o țintă: Mircea Geoană, aflat într-o campanie prezidențială fățișă, în care speră să adune un capital de forță dat de funcția în NATO.
Ce face liderul PSD e să-și ocupe locul de candidat la prezidențiale, la fel cum și l-a ocupat și pe cel de la guvernare și așa cum îi arată studiile aflate la partid: fără zgomot, cu un profil mai degrabă șters, fără să demonstreze o ambiție personală, adică tocmai cea care i-a consacrat pe precedecesorii lui, de la Năstase până la Dăncilă, trecând prin Geoană și Ponta.
Atunci când Ionuț Vulpescu, discipol politico-ideologic al lui Ion Iliescu, a propus Cartea albă a PSD, lucrul acesta părea imposibil: cum s-ar putea relegitima un partid pe care Dragnea l-a transformat într-o camarilă?
Istoria ne arată că se poate, atâta vreme cât ceilalți devin, de fapt, instrumentele ale pesedizării țării, așa cum o demonstrează din plin Klaus Iohannis, incapabil măcar să condamne formal nu doar un plagiat, ci deja un abuz de impostură și putere al Guvernului.