Acum vreo doi ani, când fostul baron PSD de Giurgiu Niculae Bădălău primea sprijinul Parlamentului ca să ocupe postul de vicepreședinte al Autorității de Audit și cel de consilier la Curtea de Conturi a României, atunci presa atenționa – am scris și eu – că integritatea lui Bădălău este maculată prin faptul că, în 1988, fusese condamnat la un an de închisoare pentru furtul a patru saci cu grâu.
Fapta era ordinară, ca orice furt. Citez, chiar din sentința instanței, publicată în presă la timpul său: „În ziua de 13.01.1988, inculpatul Bădălău Niculae, subinginer la ICAPA Giurgiu, profitând de neatenția muncitorilor din cadrul Bazei de recepție Malu Spart, care serveau masa de prânz, a sustras 4 saci de grâu în greutate de 12 duble dintr-un pătul, pe care i-a transportat la locuința inculpatului Gheorghe Dumitru cu autoturismul Dacia 1300 nr. 3-B-5440, proprietatea surorii sale, vânzându-i acestuia cu suma de 1.200 lei”.
Fusese o coțcărie, ca orice furt. Cu toate acestea, prietenii coțcarului au găsit motive să-i apere recenta relansare în carieră: că fapta este veche tocmai din 1988, că e prescrisă, că ulterior a fost grațiat cu prilejul aniversării de 70 de ani ai lui Ceaușescu, că acum nu mai are cazier, pe scurt că Bădălău s-a spălat de păcate și este curat ca lacrima.
Curat ca lacrima? În fața justiției, te poți face curat, dacă fapta e prescrisă sau ți-ai ispășit pedeapsa, dar cinstea sau integritatea, odată pătate, nu se mai curăță niciodată. Aș face un sondaj pe tema: l-ai angaja paznic la cotețe pe unul care a fost prins furând găini, dar între timp, a ajuns grațiat?
În percepția ta sau a mea, ca simpli cetățeni, integritatea este ceva care nu se repară niciodată. Nimeni nu-și expune propriul buzunar, dacă știe că pungașul, chiar și reabilitat, este în preajmă.
Asta în cazul nostru, ca simpli cetățeni. Altfel stau însa lururile între simpli politicieni. N-a contat pentru PSD fapul că Bădălău a furat patru saci cu grâu și că i-a vândut cu 1.200 lei. A contat că numitul e „băiat bun”.
Ca umare, fostul borfaș a fost primit în PSD, de unde a început numaidecât o fulminantă carieră politică:
• Președinte, Organizația PSD Bolintin Vale
• Vicepreşedinte, Organizaţia PSD județ Giurgiu
• Preşedinte, Organizaţia PSD judeţ Giurgiu
• Subprefect, apoi prefect, județ Giurgiu
• Deputat PSD (2004-2008)
• Senator PSD (2012-2016)
• Iarăși senator PSD (2016-2020)
• Vicepreședinte Autoritatea de Audit și Consilier Curtea de Conturi (din 2020 până azi)
Parafrazând o cunoscută zicală, aș zice că, la barza chioară, îi face PSD cuib!
Și încă ce cuib! Fostul borfaș, condamnat la un an detenție pentru furtul a patru saci cu grâu, este pus într-o funcție de cea mai mare încredere, tocmai la Curtea de Conturi a României – organizație definită astfel prin art 40 (1) din chiar Costituția țării:
„Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public”.
Asta ați făcut, stimați pesediști, ați trimis fostul hoț de saci cu grâu să exercite controlul privind nu numai resursele financiare ale statului, ci și ale sectorului public! Aferim!
Exact ca lupul pus paznic la oi. Iavaș-iavaș, din treaptă-n treaptă, mai întâi ca simplu membru social-democrat, apoi ca șef de organizație, subprefect și prefect, deputat și senator, cine știe unde mai ajungea Bădălău, dacă nu intervenea acum doi ani un scandal cât casa și a trebuit să se „retragă”.
S-a retras exact ca lupul paznic la oi, despre care vorbeam. De pe această poziție, a fost umflat duminică pentru cercetări, iar luni Curtea de Apel Bucureşti a decis să fie arestat preventiv pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi trafic de influenţă, într-un dosar în care este acuzat că i-a oferit mită 170.000 de euro unui primar din judeţul Giurgiu, în schimbul acordării unor contracte de lucrări publice.
N-am de unde ști ce concluzii vor rezulta din anchetă. Cu atât mai puțin nu pot bănui ce sentință va adopta instanța. Pe de o parte, este puțin probabil ca Bădălău să fi fost încătușat fără probe temeinice, dar, pe de altă parte, felul cum a mai fost acuzat de corupție și cu alte ocazii, dar, de fiecare dată, fostul senator scăpa ca prin urechile acului, sugerează că personajul este uns cu toate alifiile.
De altfel, se pare că s-a trezit și PSD, în ceasul al paișpelea, după ce Bădălău, inițial reținut, a fost arestat pentru 30 zile. Luni dimineață, purtătorul de cuvânt al partidului, Radu Oprea, anunța că social-democrații au cerut conducerii celor două Camere din Parlament declanșarea procedurii de revocare a lui Niculae Bădălău din funcția de membru și vicepreședinte al Curții de Conturi, după arestarea sa preventivă.
Dar, tot partidul, și tot luni, transmitea cam altceva printr-un comunicat de presă: „PSD consideră că în contextul în care DNA a început o anchetă penală și a dispus reținerea domnului Niculae Bădălău, acesta nu își mai poate continua activitatea la Curtea de Conturi a României. Prezența sa în această funcție ar afecta grav credibilitatea instituției. De aceea, demisia sa ar reprezenta cea mai bună cale pentru protejarea imaginii unei instituții fundamentale a statului român”, transmite PSD printr-un comunicat de presă”.
Știți ce observ aici? Observ harababură, ceva specific PSD atunci cand unul de-al lor își dă cu stângu’n dreptu’. Iar harababura începe chiar din momentul când Bădălăul în cauză fusese numit la Curtea de Conturi – susținut de cine credeți? Ei, da, de președintele Camerei, care tocmai preluase scaunul de la predecesorul Dragnea și de președintele partidului, Viorica Dăncilă, care tocmai preluase partidul – ați ghicit – tot de la Dragnea!
Interesant este că, la data respectivă, numitul Bădălău nu corespundea condițiilor de competență pentru a ocupa postul vizat și care impuneau „expertiză în domeniul de specialitate”. Auzi, expertiză la Bădălău! Zero!
Poate vă mai amintiți cum e cutuma la PSD, atunci când cineva trebuie aciuat undeva, dar nu corespunde condițiilor legale. Nu se schimbă persoana. Se schimbă legea.
Așadar, de dragul Bădălăului, a fost schimbată legea „pe repede-nainte”, de către comicii vestiți ai Parlamentului Iordache și Nicolicea. Și, numaidecât, Bădălău a devenit compatibil cu postul.
Poate gândește cineva că m-am oprit cam prea mult la cazul Bădălău și chiar ar putea avea dreptate, dacă privim respectivul caz ca pe ceva izolat. Dar mi-e teamă că meteahna se generalizează, că s-a lățit demult și că-i aproape imposibil s-o oprești.
Vi-l mai aduceți aminte, de exemplu, pe premierul Ponta, cum propulsa el un semidoct ca ministru al Învățământului, numai ca să-I apere pe el de păcatul plagiatului? Sau pe un altul, tot ministru al Învățământului, care se exprima curent doar în vocabularul domnului Goe? Sau pe faimosul Tudorel, făcut ministru numai ca s-o „lichideze” pe doamna Kovesi, proscrisă atunci în România dar prețuită azi de toată Europa? Sau pe un deputat, tot PSD, care se dădea medic, dar nu călcase pragul niciunei facultăți? Sau chiar pe același Ponta, ajuns la vârf fără alte merite deosebite, decât cel de ginere al unui alt pesedist, de profesie preot și propulsat de PSD – unde credeți? – tot la Curtea de Conturi, ca vicepreședinte. Sau chiar Sorin Grindeanu, răsplătit de Dragnea ca președinte la Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), după ce făcuse genuflexiuni ca la Canossa?
Hai, că n-o mai lungesc. Nu mi-ar ajunge hârtie să-i înșir pe toți improvizații propulsați de partide în locuri călduțe. Lista se găsește pe internet, numai locuri ispiitoare: Agenții Naționale, Institute Naționale, Centre Naționale, Comisii Naționale, Autorități Naționale și multe altele, toate în subordinea guvernului, fiecare cu o organigramă stufoasă fiecare codusă de câte un președinte, adesea cu rang de ministru sau secretar de stat.
Mă întreb, ca omul simplu și neavizat: era nevoie de atâtea instituții doar pentru că, fără ele, ar cădea țara în colaps, sau nu ne putem lipsi de instituții cât frunza și iarba, întrucât, altfel, ar rămâne atâta clientelă politică – nu numai a PSD – fără obiect?
Nu insinuez nimic, pur și simplu întreb. Nici n-aș întreba dacă n-aș observa câtă grămadă de bani plătim de la buget pentru o sumedenie de instituții, toate în subordinea guvenului și adesea conduse de Bădălăii partidelor, în timp ce guvernul nu găsește surse ca să mărească punctul de pensie, măcar atât cât de mare este inflația.