Înainte de pandemie, când era o alegere și nu o necesitate, munca remote – fie că se desfășura de acasă sau din alt loc – avea multe beneficii. Cercetările indicau faptul că aceasta le dădea angajaților un boost în ceea ce privește productivitatea, moralul, implicarea și starea de sănătate.
2020 este anul în care munca de acasă a devenit normalitate pentru mulți dintre angajați. Și se pare că, într-o mai mică sau mai mare măsură, această tendință se va păstra și în 2021.
Patru din cinci directori generali la nivel global se aşteaptă ca munca de la distanţă în companiile lor să continue pe termen lung, după ce au constatat că temerile privind scăderea productivităţii în perioada de lockdown s-au dovedit nefondate, după cum rezultă din raportul CEO Panel Survey realizat de PwC în perioada iunie-iulie 2020.
Pe plan local, crește interesul pentru joburile remote. Doar în august, românii au efectuat aproape 100.000 de căutări pe platforma BestJobs pentru locuri de muncă în care activitatea de zi cu zi poate fi desfăşurată de oriunde.
Dar ce efecte din punct de vedere psihologic poate avea munca de acasă pe termen lung? Cum ne vom putea ajusta să lucrăm din același loc în care dormim, mâncăm și petrecem timp cu familia? Pot întâlnirile pe Zoom să le substituie pe cele față în față?
Mai poți avea o echipă unită dacă toată lumea muncește de la distanță? Oare vom putea face față acestor schimbări? În ce fel pot contribui angajatorii pentru a asigura bunăstarea angajaților?
Doar timpul ne va arăta răspunsul la aceste întrebări. Singurul lucru cert despre viitor este incertitudinea, iar ce putem face acum este să ne pregătim pentru necunoscut.
„2020 și perioada care va urma acestuia este un timp în care omul are să se adapteze noilor condiții privind sănătatea umană, iar mediul profesional are să fie și el adaptat de oameni pentru oameni.
Eu o văd ca pe o altă formă prin care natura ne arată că pentru a trăi liniștiți avem să respectăm niște reguli de autoprotecție împletită cu încredere în sine, în a trăi pentru a te bucura de viață, nu doar a supraviețui.
Când sunt valuri nu te urci pe stabilopozi să admiri priveliștea, când traversezi te asiguri, nu traversezi privind norii poetici, când pleci cu cortul cauți pădurarul, zona asigurată sau administratorul spațiului de campare, dacă nu vrei în inconștient să lupți cu propriul sentiment de inferioritate, să te lupți cu natura, moartea sau dacă nu te afli în situație limită, iar când dezvolți o strategie de afaceri analizezi riscurile și respecți regulile, pentru a te asigura, cât poți cu cât știi, că vei reuși”, spune Carmen Goșa, psiholog și psihoterapeut integrativ, pentru SpotMedia.ro.
Ea explică, în cele ce urmează, cum ne putem pregăti pentru o perioadă lungă de lucrat remote, ce pot face angajatorii pentru angajații cu care nu se mai întâlnesc la birou și cum putem performa într-un spațiu care ne este și birou, și locuință.
Psihologul Carmen Goșa: Care sunt cele mai importante efecte la nivel psihologic ale muncii de acasă pe termen lung
Ce pot face companiile pentru păstrarea echilibrului psihic și emoțional al angajaților este să gândească și să implementeze programe de conectare a angajaților, pornind de la nevoile personale ale acestora în urma obținerii informațiilor reale de la aceștia. În mod real.
Este bine cunoscut faptul că până acum mulți reprezentanți ai angajatorilor construiau programe de motivare a angajaților fără ca aceștia să fie interesați de participarea în cadrul activităților.
Încurajarea și susținerea reală a inițiativei angajaților este o atitudine benefică pentru dezvoltarea angajatului și a echipelor indiferent de unde își desfășoară activitatea, iar pentru aceasta poate fi introdus în strategia de dezvoltare un spațiu care să permită manifestarea acestor inițiative în cadrul fiecărui post.
Acum este necesară identificarea nevoilor angajaților. Între posibilitățile existente sunt decontarea unor servicii cum sunt cursurile de dans, psihoterapie individuală, sport, ateliere de dezvoltare psiho-emoțională cu teme specifice și solicitate de angajați, ieșiri cu cortul alături de ghid montan și construirea echipelor interesate de activități ce pot fi desfășurate astfel.
Angajatorii mai pot oferi posibilitatea alegerii timpului de lucru la birou si remote, păstrând echilibrul între cele două, ținând cont și de nevoile angajaților.
Este necesar acest echilibru susținut, deoarece este ușor să fii atras de comoditatea lucrului remote și pentru angajat, și pentru angajator, însă relațiile umane au nevoie de exersare pentru a fi păstrate, iar distanțarea poate avea efect asupra dinamicii de lucru în echipă.
Totodată, efectele dinamicii profesionale se pot propaga și asupra dinamicii personale și a relațiilor apropiate, așa cum și invers se interinfluențează.
Cunoaștem fiecare situații în care angajații trăiesc singuri, în cuplu, în familie cu copii, în gazdă, în familia de origine, în cămin studențesc sau cu colegi de apartament. Pentru fiecare dintre aceștia lucrul de acasă poate fi afectat, când spațiul nu este acordat cu situația locativă sau cu celelalte persoane cu care trăiește.
Putem lua ca exemplu de efect al noilor reglementări situația persoanelor care au dificultăți relaționale și care obișnuiau să se afunde în muncă pentru evitarea retrăirii acestor dificultăți, ce pot fi de natură personală, maritală, pot fi influențate de o traumă neprelucrată, de neîmplinire într-o etapă de dezvoltare umană, un model din istoria personală sau neasumare a unui rol, a unei atribuții din viața sa.
Dar pot fi în aceeași tematică și aceia care preferă lucrul de acasă pentru evitarea dificultăților relaționale din cadrul profesional, pentru a nu mai fi ținta unui superior abuzator, a unor critici nefondate, a bullying-ului sau invalidării de către ceilalți, ori pentru ascunderea sentimentului sau chiar complexului de inferioritate.
Sunt doar exemple, situația putând fi diferită sau complexă, iar lista factorilor de influență poate fi completată.
Prin respectarea acestor norme de izolare fizică, pentru unele persoane, s-au trezit cu forță dificultăți din structura de personalitate sau din sistemul de atașament psihologic, care influențează modelul de relaționare și funcționare a omului în lume.
Acestea au avut resurse, putere, să le țină departe de viața și manifestarea conștientă, prin distragerea atenției de la propria viață sau prin îndeplinirea responsabilităților vieții cotidiene.
Când persoana nu a cunoscut importanța desfășurării unei activități doar pentru sine, în momentul despărțirii de grup sau echipă, trăită inconștient ca o respingere, se dezvoltă trăiri precum evitarea relațională sau, din contră, sentimentul pierderii sensului, frica sau eludarea regulilor, schimbarea bruscă a stării, trăiri psihosomatice, trăirea corporală a emoțiilor nerecunoscute sau negate, dezvoltarea unor gânduri sau comportamente extrem de repetitive, ca formă de protecție împotriva unei alte posibile pierderi sau respingeri.
Spiritul competitiv se poate manifesta acum față de membrii familiei. Poate fi identificat când persoana nu se concentrează pe soluție sau pierde din vedere beneficiul comun și se așteaptă de la ceilalți să împlinească dorința imperativă, chiar dacă ei au altă nevoie în acel moment.
Furia și agresivitatea pot fi acum relevate prin imposibilitatea de exprimare și ardere în mediul profesional activ și întreceri colegiale. Iar manifestările dependenței sunt alături de depresie cele mai importante efecte ale acestei perioade de adaptare globală a oamenilor.
Atunci când membrii familiei nu obișnuiau înainte să ofere spațiu sau nu știau să își permită un timp pentru sine, delimitarea timpului și spațiului pentru profesie poate fi dificil de obținut dintr-o dată.
Acesta este unul dintre motivele pentru care este și a fost atât de grea adaptarea și desfășurarea muncii de acasă, când copiii nu înțelegeau de ce părinții sunt lângă ei, dar atenția acestora se îndreaptă spre altceva.
Apoi, când era timpul acordării atenției, copiii se purtau refractar sau cu opoziționism față de cerințele pe care înainte le acceptau, le împlineau.
Deși poate părea egoist când confundăm grija față de sine cu egoismul înțeles ca dezinteres sau ignorare cu rea-credință a nevoilor celorlalți, este importantă construirea treptată a unui moment pe zi pentru sine, cu disponibilitate și deschidere față de situațiile în care cu adevărat prezența sa merită întreruperea momentului, în special în cazul celor care au în grijă copii mici, care au nevoie să știe că persoana este disponibilă emoțional, iar ei astfel se simt în siguranță.
Timpul personal luat proporțional cu timpul acordat fiecărui membru al familiei și tuturor împreună este necesar și pentru dezvoltarea ulterioară a unei relații bazate pe respect reciproc și acceptare necondiționată a propriei persoane și a celorlalți. Iar dependența și depresia pot fi astfel rărite prin dezvoltarea acestui obicei în viața copiilor prin exemplul părinților.
Alți părinți pot deveni hiperactivi și hiperprotectivi la adresa copiilor, ceea ce poate duce la deficit de atenție în cadrul profesional sau la anxietate. Ceea ce poate duce la dificultăți de somn, stres acut și scăderea performanțelor profesionale, în cele din urmă.
În urma acestor trăiri poate renaște un sentiment al invalidării, pe care până la începutul pandemiei persoana reușise să îl îmbrace în manifestări profesionale de excepție, din care primea validarea necesară atât în pauzele din timpul serviciului alături de colegi, cât și de la alterni. Persoanele care au nevoie de validare își împlinesc această nevoie și în cadrul discuțiilor informale față în față.
Este adevărat că ele vor construi situații acceptabile și dacă nu se mai întâlnesc direct. Dezvoltarea unei imagini de sine coerente și conștiente va face ca viața acestor persoane să fie mai plină de sens și fără întâlniri directe față în față.
Un exercițiu ce poate duce la îmbunătățirea performanțelor profesionale prin dezvoltarea stării de bine, desfășurat individual dar și în cuplu sau familie, este permiterea curiozității pentru descoperirea de sine sau reciprocă în cadrul acestor situații care necesită adaptare.
Un alt exercițiu este dezvoltarea unor activității diferite sau desfășurate în mod diferit decât până acum, care pot întări relația cu sine și cu familia, obținând în același timp un spațiu de descărcare constructivă, timp calitativ petrecut astfel, trăirea emoției și exersarea comportamentelor dorite.
Psihoterapia este o soluție eficientă pentru angajator, deoarece există clinici sau platforme care oferă posibilitatea decontării serviciilor de psihoterapie, astfel încât și fiscal ele pot fi înregistrate legal, conform legilor în vigoare, în beneficiul angajatorului.
În cadrul acestor ședințe de psihoterapie, angajatul poate stabili care este obiectivul pe care vrea să îl lucreze pe termen scurt, în 16 ședințe, sau poate alege mai multe obiective, în mai mult de 16 sau 40 de ședințe, în funcție de nevoile și ritmul personal de dezvoltare. Niciun angajator nu poate avea așteptarea ca informațiile să-i fie divulgate, iar dacă a avut pretenția și i-a fost împlinită, acel psihoterapeut încalcă etica profesională.
Prelucrarea dificultăților de orice fel în cadrul psihoterapiei în vederea descoperirii propriei persoane, a dezvoltării capacității de autovalidare și pentru întărirea imaginii de sine pentru dezvoltarea unui model optimizat de a fi este benefică și pentru angajat, dar și pentru angajatorul acestuia. Unde există o relație, părțile și mediul își modifică dinamica atunci când cel puțin o parte se manifestă diferit.
