Ce este tulburarea de somatizare: Care sunt simptomele, cauzele, factorii de risc, complicațiile și cum poate fi tratată

Somatizarea poate afecta atât persoanele adulte, cât și copiii sau adolescenții. Această tulburare implică manifestarea emoțiilor unei persoane asupra anumitor părți ale corpului său.

Conform specialiștilor, toate emoțiile au un corespondent fizic.

În acest articol vei putea înțelege mai bine ce este tulburarea de somatizare, care sunt simptomele sale, cauzele, factorii de risc, cum se instalează și care este tratamentul potrivit pentru vindecarea tulburării de somatizare atât la adulți, cât și la copii, conform specialiștilor.

1. Somatizarea - Ce este tulburarea de somatizare

Termenul de somatizare a apărut cu scopul de a descrie diverse boli fizice ce necesită o justificare emoțională, pe lângă cea fizică. Atât emoțiile, cât și gândurile se află într-o interacțiune permanentă cu corpul nostru.

Somatizarea semnifică dezvoltarea unei anumite boli în lipsa unei cauze medicale. Persoana afectată de tulburarea de somatizare nu va putea fi diagnosticată cu o anumită afecțiune medicală. Cu toate acestea, se confruntă cu diverse dureri sau suferințe fizice și psihice.

În acest caz, simptomele pe care le resimte o persoană afectată de tulburarea de somatizare provoacă un nivel ridicat de stres, din punct de vedere emoțional. În plus, apare sentimentul de neînțelegere și lipsă de sprijin din partea celor apropiați sau a medicilor care nu cred că simptomele sale sunt reale.

Prin urmare, persoana care suferă de tulburarea de somatizare, fie că e un adult sau un copil, va fi profund îngrijorată, iar activitățile sale de zi cu zi îi vor fi afectate de stres.

2. Boli somatice - Care sunt simptomele somatizării și ce simte o persoană afectată de această tulburare

Simptomele fizice sunt:

• Afecțiuni neurologice;
• Afecțiuni gastrointestinale - somatizare la nivelul stomacului;
• Oboseala și extenuarea fizică - somatizarea depresiei;
• Dificultăți de respirație;
• Mai multe tipuri de dureri fizice; 
• Alergii, astm bronșic etc. - somatizare manifestată prin alergii;
• Palpitații, amețeli, tuse, senzație de leșin - somatizări de anxietate.

Durerea resimțită poate fi inexplicabilă. 

În cele mai multe dintre cazuri, somatizarea se dezvoltă la nivel inconștient, precum un mecanism de alertă, în scopul prevenirii unor afecțiuni mai grave.

Anumite suferințe sau traume psihologice sunt, de multe ori, greu de suportat pe plan conștient. Prin urmare, acestea se transformă fie în oboseală, fie în diverse forme de durere fizică.

Ce simte o persoană care este afectată de tulburarea de somatizare?

O persoană care suferă de tulburare de somatizare poate să simtă următoarele lucruri:

• Anxietate, teamă și îngrijorare în ceea ce privește o potențială boală - acest fapt duce la ipohondrie;
• Convingerea că suferă de o afecțiune medicală care nu este depistată;
• În cazul în care beneficiază de o evaluare medicală și un tratament prescris de către medic, omul este convins că nu sunt potrivite pentru afecțiunea de care suferă;
• Recurge la examinarea organismului într-un mod repetat, pentru orice presupus semn fizic care poate indica o boală;
• Gândul obsesiv că diverse senzații fizice neplăcute sunt semne evidente de boală;
• Teama constantă că simptomele sunt foarte grave, chiar și în lipsa dovezilor medicale, sau teama că activitatea fizică poate să provoace traumatisme la nivelul corpului.

Intensitatea simptomelor pe care o persoană afectată de această tulburare le resimte variază de la ușoară la gravă, severă. De multe ori, poate fi greu de distins între o afecțiune medicală reală și simptomele de somatizare. 

Studiile arată că tulburarea de somatizare se instalează atunci când simptomele persistă timp de cel puțin șase luni de zile.

3. Somatizarea emoțiilor  - Care sunt cauzele și factorii de risc în somatizare

Cu toate că proveniența cauzelor nu este foarte bine definită, acestea pot fi explicate prin:

• Dificultatea de a face față atunci când intervin situații stresante;
• Experiențele negative, traumatizante, imaginea de sine scăzută;
• Concentrarea excesivă pe problemele de natură fizică, intervenind scăderea conștientizării emoționale;
• Relații nesatisfăcătoare și conflictuale cu prietenii, familia, colegii de la locul de muncă;
• De multe ori, poate fi vorba și despre anumite trăsături genetice moștenite.

Acestea sunt câteva dintre posibilele cauze ale tulburării de somatizare, iar în continuarea articolului, vom vorbi despre anumiți factori de risc în somatizare:

• Tulburarea de anxietate;
• Depresie;
• Experiențe traumatizante trăite anterior;
• Factorii genetici; 
• Consumul de alcool sau substanțe stupefiante;  
• Statutul socio-economic deficitar și un mediu de trai nesigur.

Potrivit mai multor opinii de specialitate, tulburarea de somatizare este răspunsul organismului nostru la anumite blocaje emoționale pe care le trăim.

4. Somatizarea anxietății, depresiei și a emoțiilor negative - Complicații ale somatizării

Dacă tulburarea de somatizare nu este tratată la timp, aceasta va duce la complicații care pot afecta profund starea sănătate psihică, dar și stilul de viață. Persoanele afectate de această tulburare, ce sunt constant îngrijorate pentru starea lor de sănătate, vor întâmpina dificultăți atunci când trebuie să finalizeze treburile sau activitățile zilnice.

De asemenea, le va fi din ce în ce mai dificil să aibă relații sănătoase cu cei din jur, deoarece nu se simt înțeleși pe deplin.

Așadar, tulburarea de somatizare va putea duce la următoarele complicații:

• Probleme de relaționare cu cei din jur;
• Deteriorarea semnificativă a stării de sănătate;
• Dificultăți pe toate planurile vieții, poate să apară și imposibilitatea de a face mișcare;
• Depresie, anxietate, plus alte tipuri de tulburări psihice;
• Diverse probleme legate de adaptarea în societate, la locul de muncă etc.;
• Cheltuieli foarte mari și nejustificate cu investigații și analize medicale efectuate într-un mod obsesiv, cu scopul de a depista cauza simptomelor resimțite;
• Izolarea față de prieteni, familie, colegi, deoarece persoana în cauză se va simți neînțeleasă, marginalizată și exclusă din mediul social din cauza simptomelor sale.

5. Somatizarea emoțiilor la copii

În ceea ce privește tulburarea de somatizare în cazul copiilor, se consideră că este mai dificil de diagnosticat în comparație cu persoanele adulte. Prin prisma vulnerabilității caracteristică unui copil, acesta poate dezvolta simptome fizice în mod frecvent atunci când o persoană apropiată sau un membru al familiei suferă sau se îmbolnăvește.

Cu toate acestea, chiar dacă sunt senzații firești ale corpului, pot să nu fie interpretate corect. În plus, specialiștii în domeniu sunt de părere că aceste simptome se dezvoltă în mod inconștient drept răspuns la factorii perturbatori sau de stres.

Cu toate acestea, cum poți recunoaște un copil care suferă de tulburare de somatizare?

Copiii care suferă și sunt afectați de tulburare de somatizare experimentează următoarele senzații și trăiri:

• Diverse dureri, cum ar fi cele de stomac sau de cap;
• Dificultăți de respirație;
• Stare de slăbiciune și apatie;
• Pot prezenta sau nu, o altă afecțiune medicală.

Aceștia vor fi diagnosticați în urma rezultatelor analizelor medicale și prin examinare fizică realizată de medicul specialist, cu scopul de a exclude existența altor afecțiuni medicale.

În condițiile în care nu se poate identifica o problemă fizică, medicul va recurge la teste suplimentare, pentru a verifica care este originea somatică a simptomelor relatate. De asemenea, se va studia și istoricul familiei, pentru a înțelege în detaliu care este starea copilului în cauză.

În momentul în care copilul primește diagnosticul de tulburare de somatizare, va fi necesar ca familia să apeleze la ajutorul medical, dar și la psihoterapie.

Pe lângă medicația prescrisă de către un medic, terapia cognitiv-comportamentală poate fi o altă soluție pentru a identifica ce tipare de gândire, dar și comportamente, contribuie la manifestarea acestor simptome. Sub îndrumarea corectă a psihoterapeutului și a participării active a copilului împreună cu părinții săi, acesta se va putea vindeca de tulburarea de somatizare.

Pe lângă ședințele de psihoterapie, se poate recomanda și o formă de terapie ce are la bază diverse exerciții fizice. Acestea vor contribui la starea bună de sănătate, un tonus optim din punct de vedere fizic, dar și la angrenarea sa în realitate, pe lângă capacitatea de a putea percepe senzațiile și trăirile într-un mod corect și sănătos.

6. Diagnosticarea și tratamentul somatizării - Cum poate fi diagnosticată și tratată tulburarea de somatizare?

În ceea ce privește diagnosticarea tulburării de somatizare, se consideră că este un proces foarte complex, deoarece necesită excluderea altor posibile afecțiuni medicale, înainte ca medicul specialist să poată stabili acest diagnostic.

În primul rând, stresul se numără printre factorii nedoriți și agravanți în cazul persoanelor care sunt afectate de tulburarea de somatizare. Starea continuă de stres determină persoanele afectate să devină tot mai îngrijorate de starea lor de sănătate. În modul acesta, afecțiunea poate persista pentru perioade îndelungate de timp.

Pentru stabilirea unui diagnostic, medicul specialist se va asigura că nu este prezentă o anumită afecțiune a organismului, apoi se va interesa de următoarele detalii:

• Care sunt factorii de stres din viața persoanei afectate;
• Detalii despre starea de sănătate a membrilor familiei;
• Detalii despre stilul de viață.

Criterii de diagnostic de tulburare de somatizare

• Persoana în cauză trăiește unul sau chiar mai multe simptome somatice - fizice care perturbă activitățile zilnice sau produc stres major;
  
• Există gânduri, sentimente și repetitive cu privire la gravitatea simptomelor. În acest caz, persoana afectată va consuma foarte multă energie vitală în a-și studia sau evalua starea de sănătate într-un mod obsesiv;

• Starea simptomatică se manifestă pentru o perioadă de cel puțin șase luni, iar simptomele somatice să fie prezente în mod constant în toată această perioadă, pentru o determinare clară a diagnosticului de tulburare de somatizare.

Care este tratamentul somatizării?

• Psihoterapia 

În cazul în care se stabilește diagnosticul de tulburare de somatizare, psihoterapia va fi de ajutor pentru restabilirea stării de bine și a conștientizării de sine. Terapia cognitiv-comportamentală va contribui la restabilirea imaginii de sine, la corectarea convingerilor nerealiste, a gândurilor distorsionate și a comportamentelor nefirești care pot genera și tulburarea de anxietate.

• Medicația prescrisă de medicul specialist 

Pe lângă ședințele de psihoterapie, va fi necesară și medicația prescrisă de medicul specialist. Cu ajutorul ambelor metode, persoana afectată de această tulburare se va putea vindeca și restabili starea de bine. Pentru mai multe detalii de specialitate, nu ezita să te adresezi unui medic specialist sau unui psihoterapeut/psiholog.

În concluzie, persoanele care sunt afectate de tulburare de somatizare sunt convinse că simptomele pe care le resimt sunt manifestări ale organismului și pot fi soluționate pe cale medicală, chiar dacă nu au dovezi clare.

Chiar și în prezența unui diagnostic real, suferința și frustrarea cu care se confruntă se vor fi manifestată într-un mod excesiv. Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare de somatizare, vor avea loc anumite examinări specifice, realizate de un medic specialist, dar și de un psihoterapeut. Așadar, evitarea factorilor de stres, realizarea activităților plăcute, exercițiile de relaxare psihice și fizice vor fi de mare ajutor în acest caz.