Ce au în comun un DJ din Minsk, un muncitor din Grodno și un om de afaceri din Brest? Au participat la protestele din Belarus și au trebuit să părăsească țara. Iată ce au avut de spus pentru DW.
Tot mai mulți opozanți ai Guvernului din Belarus părăsesc țara de teama închisorii și urmăririi penale. Țările vecine, Lituania și Polonia, le acordă azil. Activiștii mișcării de protest au vorbit cu DW despre motivele părăsirii patriei lor și despre revenirea în țară.
DJ Vlad: ”Sub amenințarea dosarului penal pentru calomnie”
Vlad Sokolovski a petrecut zece zile în celebra închisoare Okrestina din Minsk, doar pentru că a interpretat, în cadrul unui festival din oraș, piesa ”Schimbare”, scrisă de Viktor Zoi – cântec ce a devenit un simbol al mișcării de protest din Belarus.
Pe 22 august, Vlad a trebuit să părăsească țara, aflându-se acum în Lituania. ”Sper că acest lucru este doar temporar. Ambasada Lituaniei ne-a oferit ajutor încă din 17 și 18 august. Cum însă evenimentele din Belarus păreau că se apropie de final, am refuzat sprijinul”, spune Vlad.
Pe 21 august, acesta primește un telefon de la un ofițer de poliție, ce dorea să-l chestioneze în legătură cu interviurile pe care Vlad le-a acordat presei după eliberarea din închisoare. Vlad a refuzat.
Numai câteva ore mai târziu, polițiștii au venit la ușa lui și l-au dus la secție, interogându-l inclusiv în legătură cu interviul oferit DW.
În această conversație, DJ-ul a relatat că ministrul adjunct de Interne Alexandr Barsukov l-a vizitat în celulă, l-a amenințat cu o lungă perioadă de detenție și l-a lovit în spate. Poliția l-a amenințat pe Vlad cu deschiderea unui dosar pentru calomnie.
Poliția a luat pe sus zeci de studenți care protestau pașnic în Belarus. Au fost reținuți
”Apoi a intrat în încăpere Barsukov însuși, însoțit de mai multe persoane. Una dintre acestea a filmat totul cu telefonul mobil. Barsukov a vorbit aproape neîncetat, foarte emoțional, practic nu puteam să spun niciun cuvânt. El m-a întrebat dacă am fost plătit.
Concluzia a fost: fie prezint scuze, fie el mă va acuza de calomnie. Am prezentat scuzele și am semnat documentul. Voi respecta acordul pentru că am rude în Belarus și nu știu ce consecințe ar putea avea acest lucru asupra lor”, a povestit Vlad.
La ieșirea din celulă, alături de doi ofițeri, Vlad a întâlnit un bărbat despre care și-a amintit că l-a văzut în închisoarea Okrestina - aparent un ofițer de poliție sub acoperire ce fusese în aceeași celulă cu el.
„Atunci mi-a fost clar că acest lucru nu se va termina niciodată și că trebuie să ies din țară„ spune Vlad. Ambasada Lituaniei a emis viză în câteva ore. ONG-urile au ajutat cu cazarea în timpul carantinei. ”O mulțime de oameni îmi oferă locuri de muncă”, spune DJ-ul.
Cel mai dificil moment pentru Vlad în detenție a fost când nu a știut ce se întâmplă în țară timp de cinci zile. ”Atunci am auzit un paznic pe coridor spunând: o să fiți ologiți, nu veți mai putea umbla”.
”Toată noaptea am auzit țipete fără pauză de respirație. Toată lumea se temea că cineva va intra pe ușă. Acesta a fost probabil cel mai rău moment în închisoare”, se plânge Vlad.
El spune că se va întoarce în Belarus odată ce situația în țară va fi sigură, pentru a putea munci fără teamă.
România dă 100.000 de euro pentru societatea civilă și presa liberă din Belarus
Iuri Rovovoi, conducătorul grevei: ”Îmi era clar că mă vor sălta”
Iuri Rovovoi, muncitor la fabrica de îngrășăminte ”Grodno Azot”, a fost liderul comitetului local de grevă. Împreună cu colegii săi, în semn de protest, a cerut oprirea producției.
Pe 24 august s-a văzut obligat să plece în Polonia.
”Decizia de a pleca a fost luată spontan. După tura de noapte m-am întins să mă odihnesc și am fost trezit de o bătaie în ușă. Nervos, șeful de tură a spus: Ați împrăștiat nisip pe hol și pe scări”, povestește Iuri.
Imediat i-a fost clar că, dacă urma să coboare scările și să măture nisipul, bărbații îmbrăcați în civil l-ar fi prins la ieșirea de urgență și l-ar fi băgat într-o mașină. În acel moment, a decis să fugă. Un prieten l-a dus peste graniță în Polonia, unde Iuri a cerut azil.
”Prietenii m-au ajutat să închiriez un apartament în care să petrec cele 14 zile obligatorii de carantină. Știu ce vreau să fac în continuare: vreau să fac bani cu propriul meu cap și cu propriile mâini.
Însă nu vreau să fac rădăcini aici, în mintea mea, sunt în Belarus. De îndată ce se schimbă ceva, voi lua primul autobuz înapoi la Grodno”, speră Jurij.
Acesta spune că nu regretă că și-a asumat conducerea grevei. Mulți din jurul lui erau inițial ezitanți, deși doreau același lucru.
”Aceștia sunt oameni care, deși acum se află în grevă, doresc să îmbunătățească situația în țără. Toată lumea știe că acest lucru este necesar. Va fi dureros, dar nu pentru mult timp”, crede Iuri.
El mai adaugă: ”Cred că pot fi mai util de la Varșovia decât să mă ascund la țară sau prin apartamentele prietenilor”.
Antreprenorul Andrei Voronin: ”Aparat represiv bine pus la punct”
Andrei Voronin este cunoscut pentru afacere lui cu mobilier exclusivist din lemn masiv. El s-a alăturat în august consiliului coordonator al opoziției din Brest, fiind la rândul său nevoit să părăsească țara la scurt timp, după cum a scris pe Facebook pe 26 august.
Nu dezvăluie unde este acum.
”Când m-am alăturat consiliului de coordonare, eu și alți membri am fost chemați la procuratură. Au venit și la atelierul meu, unde există mașini și dispozitive, au făcut fotografii și au sigilat totul, mi-au interogat angajații și au întreprins percheziții la casa părinților mei, ce este trecută în actele mele ca domiciliu”, spune Andrei.
Omul de afaceri a fost amenințat cu o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru că nu ar fi declarat sume deosebit de mari din venituri. ”Mi-am dat seama că trebuie să plec din Belarus pentru a nu ajunge prizonier politic”, spune Andrei.
În două ore și-a făcut bagajele și a plecat din țară alături de soție cu mașina. La graniță nu au existat probleme”.
Nici Voronin nu regretă că s-a opus sistemului. ”De îndată ce Lukașenko dispare cu oamenii săi - nu mă îndoiesc un minut de acest lucru - mă voi întoarce imediat pentru că iubesc Belarusul, Brestul, belarușii, prietenii și familia mea.
Statul de drept trebuie să prevaleze și drepturile omului trebuie garantate. Deocamdată, nici vorbă de așa ceva. În clipa de față bicele și gloanțele de cauciuc au cuvântul în Belarus”, spune Andrei.
El nu crede că protestul va dispărea. ”Cred că toți cei care au trebuit să părăsească țara vor încerca să-i ajute pe cei care au rămas acasă”, a spus Andrei. Nu există cale de întoarcere.
Ilya Koval