Când era ministru în Guvernul Dăncilă, domnul Marius Budăi se făcea că le garantează pensionarilor o creștere fabuloasă a pensiilor de 40%, începând cu septembrie 2019. Acum, când e ministru în Guvernul Ciucă, același domn Budăi le promite pensionarilor o creștere de „minimum 10%”, începând cu luna ianuarie 2023.
Numitorul comun al acestor două angajamente asumate de același ministru al Muncii este faptul că domnia sa poate promite oricât, întrucât banii nu-i are el. Îi are Ministerul Finanțelor, mai exact bugetul gestionat de acesta, un buget atât de strâmtorat, încât nu găsești acolo loc nici cât să cadă un ac.
Atunci, pe ce contează domnul Budăi când se angajează, promițând marea cu sarea? Se pare că totuși contează pe ceva, dacă luăm în seamă ce declara domnia sa zilele trecute:
„Noi am solicitat, în urma calculelor şi analizelor făcute, o majorare a pensiilor cu cel puţin 10 la sută de la 1 ianuarie”.
Măi, să fie! Vorbiți serios sau e glumă, domnule ministru? Chiar ați făcut calcule și analize, ca să stabiliți alte criterii și condiții decât cele prevăzute de lege pentru majorarea anuală a pensiilor?
Nu sunt destule calculele și analizele făcute deja de cei care au elaborat legea, au analizat-o, au votat-o, au aprobat-o și au stabilit exact cum se calculează majorarea, fără alte analize decât cele făcute deja de domniile lor?
Mă refer aici la Legea Pensiilor, care glăsuiește foarte explicit la articolul 102 par. (5):
„Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creşterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an”.
Nici vorbă de vreun „cel puțin 10%”, scos – mă scuzați - din burtă de ministrul Budăi.
Observați capcana pe care le-o întinde pensionarilor generosul domn ministru? În loc să aplice legea, conform algoritmului prevăzut acolo, ministrul se face că, numai prin generozitatea domniei sale și nu altfel, pensionarii vor primi incomparabil mai puțin decât ceea ce prevede legea.
Conform legii, Guvernul va trebui să majoreze pensiile (punctul de pensie, ca să fie clar) obligatoriu cu cel puțin 15%, rata prognozată a inflației (pentru situația când salariul mediu brut n-ar înregistra nicio creștere), iar ministrul Muncii vrea să dea de înțeles că numai prin eforturile dânsului, numai urmare calculelor și analizelor efectuate în minister, a ajuns să susțină o creștere de „cel puțin 10%”.
Chiar ne luați de proști, domnule ministru, de vă închipuiți că pensionarii pot înghiți un asemenea poisson d’Avril, fără să observe cum îi trage pe sfoară chiar cel care ar trebui să-i sprijine?
Legea e clară. În baza ei, ministrul, Guvernul, însuși premierul au obligația ca, la întocmirea bugetului pe anul viitor, să ia în calcul o creștere a pensiilor exact cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, nu altfel.
Ideea cu „cel puțin 10%”, oferită de domnul Budăi, este o încălcare a legii și, așa cum o prezintă ministrul Muncii, ea ascunde un măr otrăvit de la care domnia sa așteaptă aplauze pentru că „dă”, când de fapt ar merita huiduieli, întrucât „taie” din ceea ce prevede legea.
Căci misiunea domnului Budăi nu este să caute mijloace ca să eludeze legea, ci să caute soluții pentru respectarea ei.
Îmi dau seama de contextul în care elaborarea bugetului pe anul viitor a început, iar veniturile preconizate sunt incomparabil mai mici decât cheltuielile luate în calcul. Trebuie făcut ceva, iar, în aceste zile, miniștrii tot „caută soluții” și nu le prea găsesc.
Dar le caută în sertare, în fișete, în bibliorafturi, acolo unde au mai căutat și alții de vreo trei decenii încoace. Acolo nu le vor găsi niciodată. Soluțiile – am mai scris despre asta – sunt acelea care ar aduce venituri suplimentare la buget, fără să afecteze veniturile populației și nici prosperitatea ei.
Bugetul ar înflori spectaculos dacă, de exemplu, Guvernul ar iniția măsuri stimulative pentru creșterea exporturilor, pentru creșterea productivității, pentru diversificarea producției, pentru atragerea investițiilor străine și multe altele, de pe urma cărora ar putea obține spectaculoase încasări la buget, suficiente pentru ca statul să-și îndeplinească toate îndatoririle angajate prin lege și poate chiar mult pe deasupra.
Nu intru în detalii. Nu eu sunt cel numit să dea soluții. Dar nu-mi iese din minte exemplul chinezesc. Cu câteva decenii în urmă, China era una dintre țările cele mai rămase în urmă față de economia globală: producție, export, puterea de cumpărare a populației, balanța de plăți, contul valutar, totul. Astăzi nu există prăvălioară pe glob, unde să nu găsești produse inscripționate cu „made in China”.
Orice ai cumpăra, televizoare, jucării, computere, păpuși, haine, pantofi, lanterne, laptopuri și multe altele, sunt ridicate șansele ca, în prețul plătit la casă, să fie inclusă și o mică parte de profit, care se duce direct în China.
Cum au ajuns chinezii în această fază? În niciun caz majorând pensiile cu „maximum 10%”, pentru că așa i s-a pus pata vreunui ministru. Dintr-o economie manufacturieră, China a ajuns în câțiva ani o mare putere concurențială, afirmată pe piața lumii.
Domnul Budăi poate vorbi de creșterile salariale, inclusiv de pensii, numai dacă are inițiative capabile să aducă la buget încasări. Dacă nu – vorba unui coleg al domniei sale: ciocu’ jos, domnu’ ministru, ciocu’ jos!
M-aș opri și la alt exemplu, cel al principatului Monaco, una dintre cele mai prospere țări europene. Puțină lume știe că, în această prosperă țară, statul nu încasează impozit pe profit. Da, cei de acolo au făcut adevărate calcule și analize (nu precum cele ale domnului Budăi), constatând că statul ar fi avantajat dacă ar renunța la impozitul pe profit, atrăgând astfel nu numai interesul micilor întreprinzători, dar și pe cel al marilor companii.
Rezultatul? Sute și sute de investitori și-au orientat afacerile spre entitatea care nu încasează impozite pentru profiturile lor. În schimb, afacerile lor se vor concretiza în produse, servicii, operațiuni bancare, tot ce se poate imagina într-o economie, care – toate – vor însemna încasări și plăți taxabile, de pe urma cărora statul încasează incomparabil mai mult decât ar fi încasat de pe urma unui simplu impozit pe profit!
Asta înseamnă inițiativă, domnule Budăi, asta înseamnă soluție pentru crearea de resurse la buget, domnule prim-ministru, nu eludarea legii, printr-o ofertă mai mică decât ceea ce a fost deja statuat.
Cu asemenea propuneri, încasările statului SE pot îmbunătăți și se creează resurse pentru ca Guvernul să respecte prevederile legii, nu să se ascundă pe după deget, ca să pară că ar da ceva de la el, nu ca să se vadă că, de fapt, vrea să taie fără milă din cea ce legea statuase deja.
Nu mai păcăliți pensionarii, domnule ministru, cu iluzia că le-ați da ceva, când, de fapt, vă străduiți să reduceți, din ceea ce le dăduse deja legea!