- O întâlnire ciudată a stabilit traiectoria destinului miliardarului Berezovski și a viceprimarului Putin, ultimul ucigându-și binefăcătorul în 2013 printr-o operațiune a serviciilor secrete.
- În urma unei anchete desfășurate de agențiile de informații ale SUA se arată că, începând cu 2014, Kremlinul a cheltuit cel puțin 300 de milioane de dolari pentru partidele politice străine.
- Un regim autoritar are limite în ce privește dezvoltarea, temându-se de proteste și opoziție, astfel că nu încurajează libertatea și creativitatea cetățenilor.
- Cele două ofensive ucrainene din est și sud au produs panică la Kremlin. Putin, conform unor surse, s-a izolat și încearcă să-și învinovățească generalii.
- A apărut o mare fisură în sistemul ermetic de putere din Rusia și nimeni nu știe ce va urma, dar în niciun caz Kremlinul nu poate câștiga războiul din Ucraina.
Boris Berezovski avea o problemă birocratică în Sankt Petersburg. Era iarna anului 1994 și multimilionarul rus, care preluase distribuitorul unic al automobilelor Lada după prăbușirea URSS, avea documente blocate la primăria orașului.
De curând, Berezovski devenise dealer Mercedes pentru întreaga Rusie și cumpărase un teren pe care urma să construiască un mare show-room pentru marca germană.
Berezovski a aflat că rezolvarea problemei se află la Vladimir Putin, viceprimar al orașului la acea vreme.
Magnatul l-a rugat pe Iuli Dubov, directorul general al Lugovaz, compania prin care vindea automobile, să-l invite pe viceprimar la masă și să-i ceară un preț pentru aprobarea documentelor de construcție.
“Când a intrat în restaurant, scuturându-se de zăpadă, Dubov a văzut doi bărbați în costume gri, stând la bar… Bărbatul mai scund, care s-a prezentat Vladimir Vladimirovici, era slab și sfios, cu gesturi reținute, purtând o cravată sobră… Celălalt bărbat, care a fost prezentat ca fiind secretarul lui Putin, Igor Secin, stătea în poziție de drepți lângă el, cu o geantă diplomat într-o mână și un telefon mobil mare, cu antenă, în cealaltă”, a scris jurnalista Heidi Blake, în cartea sa “Din Rusia, cu sânge”.
Perechea “ciudat de austeră” a rămas în picioare în timp ce așteptau să fie aranjată masa.
Toate eforturile lui Dubov de a face conversație au fost întâmpinate de o tăcere rece, a scris jurnalista britanică.
“Directorul a explicat că Logovaz plătise pentru terenul unde avea să fie noul centru Mercedes și lucrările la clădire erau aproape gata, dar conducerea orașului nu-i elibera avizele de construcție. Putea viceprimarul să-i ajute? Dă-mi un minut, a zis Putin”, a relatat Heidi Blake.
Oficialul a luat telefonul de la secretarul său, a lungit antena și s-a dus la o fereastră. Când a revenit, i-a spus lui Dubov că toate documentele sunt gata și au fost trimise către biroul său, a scris jurnalista britanică în cartea “Din Rusia, cu sânge”.
“Cum rămâne cu masa?, a întrebat Dubov. Credeam că vin aici să iau prânzul, a răspuns Putin, dar se pare că am venit doar să rezolv unele dintre problemele tale de afaceri. Din moment ce am făcut deja asta, nu mai are rost să pierdem vremea mâncând și vorbind”, a descris jurnalista britanică scena în urma căreia Berezovski se apropie de fostul spion KGB, ajuns viceprimar, și decide să-l promoveze spre cercul de putere al lui Boris Elțîn, președintele Rusiei de atunci.
Propaganda mai ieftină ca modernizarea armatei
Episodul, pe lângă faptul că stabilește destinul atât al lui Berezovski, cât și al lui Putin, ultimul ucigându-și binefăcătorul în 2013 printr-o operațiune a serviciilor secrete, prezintă și natura tranzacțională și corupția președintelui rus.
Vladimir Putin a ajuns la putere, s-a menținut peste 20 de ani la conducere și a pornit un război, folosindu-și exclusiv abilitățile de a face afaceri, de a oferi servicii pentru ca mai târziu să aibă o pârghie asupra celui care a beneficiat de “bunătatea lui”.
În urma unei anchete desfășurate de agențiile de informații ale SUA se arată că, începând cu 2014, Kremlinul a cheltuit cel puțin 300 de milioane de dolari “pentru partidele politice străine și candidații din peste 20 de țări în încercarea de a modela evenimentele politice care se petreceau dincolo de granițele Rusiei”, se arată într-un articol publicat de Washington Post.
Raportul nu aduce nimic nou.
Se știa și s-a mai demonstrat că Vladimir Putin a dezvoltat o mașinărie de propagandă, dar și un sistem de corupere a politicienilor.
Semnalul dat de raport are o puternică dimensiune diplomatică, alertând liderii partidelor populiste și extremiste din Europa și America de Sud că există dovezi ale colaborării lor, pe sub masă, cu Putin.
Puterea Rusiei, o mare minciună
Investigația mai arată de ce e mai avantajos pentru un regim cleptocrat să dezvolte un sistem de propagandă decât un sistem economic care poate susține o armată profesionistă.
Răspunsul simplu: pentru că e mult mai ieftin.
Putin și asociații săi au preferat să deturneze banii cetățenilor și să creeze o mare minciună cu puterea Rusiei, cu armata și bogățiile ei.
A fost mult mai ieftin să controleze mass-media și să facă parade militare decât să dezvolte o țară în beneficiul celor care trăiesc acolo.
Un tanc Abrams M1 costă 7 milioane de dolari, iar un avion F-35, de ultimă generație, în jur de 100 de milioane de dolari.
Pentru ungerea politicienilor străini, Putin a cheltuit doar 300 de milioane de dolari, în opt ani, banii pentru 43 de tancuri sau trei avioane.
O armată profesionistă costă mult mai mult și se construiește greu. E oglinda unei țări, a forței economice și a alianțelor acesteia.
Un regim autoritar are limite în ce privește dezvoltarea, temându-se de proteste și opoziție, astfel că nu încurajează libertatea și creativitatea cetățenilor. În acest fel se pierde esența dezvoltării economice - găsirea unor soluții la probleme complicate pentru a face profit.
Vladimir Putin nu și-a propus niciodată să dezvolte și să democratizeze Rusia, scopul lui a fost să-și consolideze puterea și să refacă influența vechii Uniuni Sovietice. Dar pentru asta avea nevoie de mult mai mulți bani, iar întreaga lui putere se baza pe lăcomia celor din jur și pe un sistem politic corupt. Vedem cu toții azi ce i-a ieșit.
Un lider de neînlocuit
Din primele săptămâni de război, atunci când armata Moscovei a fost obligată să se retragă, a fost clar pentru mulți că aceasta e doar o spoială, are mari carențe de dotare, de personal și de moral al celor chemați la război.
“Ucrainenii luptă pentru propria lor țară și au văzut atrocitățile comise de forțele ruse în zonele pe care acestea din urmă le-au ocupat deja”, a scris Francis Fukuyama, în ultimul eseu publicat în Jurnalul Democrației.
“Armata rusă a fost nevoită să zgârie fundul butoiului cu brânză pentru a înlocui forța de muncă pe care a pierdut-o deja, recrutând condamnați și oameni din minoritățile etnice mai sărace pentru a lupta în locul rușilor care ezită s-o facă”, a adăugat Fukuyama.
Cele două ofensive ucrainene din est și sud au produs panică la Kremlin. Putin, conform unor surse, s-a izolat și încearcă să-și învinovățească generalii, în timp ce, pentru prima dată, Moscova anunță o înfrângere pe front.
A apărut o mare fisură în sistemul ermetic de putere din Rusia și nimeni nu știe ce va urma, dar în niciun caz Kremlinul nu poate câștiga războiul din Ucraina.
“Multe lucruri despre actualul sistem politic rus sunt ciudate, iar una dintre cele mai ciudate situații este absența totală a unui mecanism de succesiune”, a scris Anne Applebaum, pentru revista “The Atlantic”.
“Nu numai că nu avem idee cine l-ar putea înlocui pe Putin, dar habar n-avem cine ar putea alege acea persoană. În Uniunea Sovietică a existat un Politburo, un grup de oameni care, teoretic, putea lua o astfel de decizie și a făcut-o ocazional. În schimb, în Rusia nu există niciun mecanism de tranziție. Putin a refuzat să le permită rușilor să ia în considerare o alternativă la regimul său corupt”, a subliniat Anne Applebaum.