• Noi, populația, ne cam facem treaba, primăriile sunt problema
Consumul final de energie electrică, în primul semestru, a fost de 26,372 miliarde kWh, cu 4,4% mai mic faţă de perioada corespunzătoare a anului 2021, în timp ce consumul final de energie electrică în economie a scăzut cu 3,7%.
În acelaşi timp, iluminatul public a înregistrat o creştere cu 12,3%, iar consumul populaţiei a scăzut cu 7,3% (conform Libertatea).
Deci încă înainte să avem parte de sfaturile bătrânești ale premierului, populația a început să mai stingă din becuri.
Pentru că prețurile au fost subvenționate doar până la un anumit prag, oamenii s-au gândit să facă economie ca să nu-și împovăreze bugetele.
Consumul populației fiind aproximativ 20% din consumul total național, rezultă că oamenii au economisit cam 1,5% din totalul de 4,4%. Deci populația și-a cam făcut partea ei de treabă.
Economia a făcut și ea reduceri la consum, lucru pozitiv, dar iluminatul public a luat-o razna. Primăriile care se plâng că nu au fonduri ard becurile de pomană și n-am auzit premierul să-i certe cumva ca pe bieții pensionari.
Mi se pare că cei ce se ocupă de administrație doar vorbesc arătând cu degetul spre populație în loc să facă treaba pentru care sunt plătiți, adică să-și administreze tarlaua, respectiv cheltuielile bugetare.
• Decuplarea prețurilor la energia electrică merge pe principiul ori toți, ori niciunul
Decuplarea prețului energiei electrice de cel al gazului poate fi o soluție care să mai atenueze creșterile de prețuri. Dar această măsură trebuie luată la nivel european, ar fi destul de complicat să o aplicăm doar noi. Și asta pentru că din 2017 am devenit importatori de energie și, dacă prețul se stabilește după valoarea celei mai mari tranzacții, prețul pe piața internă va fi cel de pe piața europeană.
Pentru ca decuplarea să funcționeze numai la nivel național statul ar trebui să mute compensarea de la consumul casnic, public sau industrial la cantitatea de energie importată zilnic și la cea autohtonă produsă pe gaz.
Ar mai trebui să schimbe reglementarea prețului la energie și asta ar fi complicat. Ar trebui să aibă și banii necesari ca să achite compensarea la energia produsă pe gaz și asta ar fi iar complicat. Nu văd să aibă cineva din Guvernul României capacitatea și curajul să facă asta.
UE pregetă să ia măsura aceasta și nu știu dacă este lipsă de pricepere, de curaj, de fonduri sau poate că economiștii capitaliști mai cred în principiile reglării pieței pe principiile sfinte ale cererii și ofertei. Cum acționează aceste principii pe o piață distorsionată, pe o piață de război, s-a văzut deja, a crescut specula. Iar speculatorii se mișcă mai repede decât birocrații și sunt mai inventivi, adică mai șmecheri.
• Să suprataxăm profiturile din energie, tot ne alegem cu ceva
Dacă UE ezită să decupleze prețul energiei electrice de prețul gazului, bine că măcar s-a hotărât să suprataxeze profiturile din energie.
Măsura este cam tardivă, dar de aici înainte suprataxarea va aduce bani la buget de la toată lumea care produce energie mai ieftină decât cei pe gaz metan. Astfel banii încasați fără muncă de producători vor ajunge la stat.
Dar schema asta face ca banii să fie la cheremul statului, iar acesta să îi redistribuie mai apoi populației. În teorie, banii adunați astfel ar trebui să fie suficienți ca să acopere compensările. Dar ce garanție avem noi că banii vor ajunge la consumatori și în industrie și nu prin vreun păgubos și bun de tapat pentru aleși plan ,,de investiții” Anghel Saligny?
Undeva în ordonanța sau în legea care va face asta destinația banilor ar trebui prevăzută expres, ca să nu existe pentru politicieni tentația de a se folosi în alte scopuri de ei.
• De ce nu avem un plan de raționalizare a energiei cheltuite de stat?
La această întrebare se poate răspunde cu o contra întrebare: păi de ce ar fi miniștrii capabili de un astfel de plan dacă cel de reducere a cheltuielilor bugetare cu 10% a fost doar un bluff?
E nevoie de muncă făcută cu oameni care se pricep pentru un astfel de plan, care să spună negru pe alb autorităților unde se poate face economie și cum.
Uite, de exemplu, ce s-a întâmplat cu banalul iluminat stradal care a crescut consumul cu peste 12%, o fi din cauza primarilor sau o fi având și alte cauze obiective?
Iar ca să scadă consumul nu e destul să oprești iluminatul, ci să o faci selectiv, acolo unde e mare nevoie de lumină să o lași aprinsă, iar acolo unde magazinele inundă trotuarul cu neoane să cam stingi. Poate în unele locuri trebuie puși senzori de mișcare, poate trebuie înlocuite pe alocuri marile neoane cu becuri LED montate mai jos pe stâlpi, problema e mai complicată, trebuie făcute expertize iar alea costă etc..
Apoi, mai este problema instituțiilor publice, a modificării programului, astfel ca dusul la serviciu al angajaților să se facă pe lumină ca să economisim benzină, iar orele de lucru să fie scurtate ca să se facă economie.
Becurile mari din tavane se pot înlocui cu lămpi de birou cu LED, acolo unde se poate face economie. Se pot monta contoare inteligente care să oprească iluminatul și prizele când se depășește un anumit consum, se pot comasa birouri ca să se economisească încălzirea și tot așa înainte.
Apoi, e nevoie de parale ca să implementezi un astfel de plan, așa merg lucrurile, înainte de a culege trebuie să semeni și ca să semeni trebuie să scoți ceva bani din buzunar.
Apoi, planul acesta trebuie făcut nu hei-rup-ist, ci à la long, nu doar pentru iarna asta, ci mai ales pentru anii de-i avem înainte. Pentru că, dacă tot facem o economie, ea trebuie făcută nu de dragul de a răspunde comandamentelor europene, ci ca să nu mai ardem banul public. Nu de alta, dar e banul nostru.
• Reducerea consumului este necesară, dar nu și suficientă
Bun, reducem consumul, la o adică tragem heblul și trimitem parte din bugetari acasă și tot trecem iarna. Dar cu creșterea producției de electricitate ca să redevenim exportatori, ce facem? Uite, un astfel de plan ar fi taman bun ca să relansăm economia sugrumată de pandemie.
Statul trebuie să producă un plan al investițiilor în energie, la nivel național, unul serios, cu termene și cu costuri, nu să pună prin PNRR două stații electrice de încărcare într-un sat unde nu sunt mașini electrice.
Hidroelectrica trebuie lăsată să reînceapă investițiile din primăvara anului viitor, ca să creștem cantitatea de energie verde.
Hai să ne apucăm odată de cele două grupuri de la Cernavodă, hai să mai facem niște porți de fier pe Dunăre, hai să construim cu moldovenii hidrocentrale pe Prut, ha să mai antamăm construcția unor reactoare nucleare de mică putere ca cele americane.
Hai să scoatem odată gazul ăla din Marea Neagră, acestea sunt comandamentele actuale.
La nivel micro, la firul ierbii, oamenii care au bani și își pot monta panouri fotovoltaice trebuie racordați rapid la rețeaua de electricitate, nu să se izbească de lenea sau de neinteresul companiilor distribuitoare de energie.
Problema este că nu se întrevede la orizont nimic din ce am creionat aici. S-au făcut niște compensări care s-au dovedit păguboase, iar acum ezităm să supraimpozităm producătorii și traderii speculanți ca să nu supărăm pe mai știu eu cine.
Zicea cineva despre război că amatorii se ocupă de tactică, iar profesioniștii de logistică. Nu vor domnii Popescu, Spătaru și Ciucă să ne demonstreze că se ocupă de logistică și nu doar vorbesc copy-paste despre tactica UE?