Pentru cei care au trăit ceaușismul, tehnicile de comunicare ale Guvernului Ciucă nu ar trebui să fie o surpriză. Au văzut merele legate cu sârmă în copaci, „cincinalul în 4 ani și jumătate”, știu cum e când oficial merge foarte bine. Sunt, așadar, învățați cu minciuna ca politică de stat, dar și cu rezistența în fața ei.
Din timp în timp, premierul și câte un ministru ies să se laude cu marile realizări economice, cu depozitele umplute cu gaz peste nivelul programat, cu creșterea economică. „Dacă în Occident se vorbeşte despre recesiune, în România este o creştere economică”, spune purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuţ Stroe.
Fiecare anunț în sine nu e mincinos. Doar că prezentat în contextul corect înseamnă cu totul altceva. Spre exemplu, creșterea economică care-l face fericit pe dl Stroe e doar un țesut adipos plătit cu dezechilibre profunde în toate balanțele financiare.
Au crescut încasările la buget? Da, nominal, pentru că inflația, cea mai mare din UE, a sporit valoarea nominală a TVA. O inflație despre care Guvernul nu suflă o vorbă, pentru că îl avantajează. Este un impozit suplimentar pe care îl plătește fiecare cetățean.
Așa cum Guvernul nu spune că România se împrumută cu dobânzile cele mai mari nu doar din UE, ci și pe locul 5 în lume. Adică, după cum a explicat profesorul Mircea Coșea la B1TV, doar 4 țări din lume se împrumută cu dobânzi mai mari decât noi.
Guvernul nu spune care este suma lunară pe care România o plătește doar pe dobânzile la aceste împrumuturi. Nu spune cât ne vom mai putea împrumuta până la incapacitate de plată, adică în jur de un an, după cum estimează tot prof. Coșea.
Guvernul nu spune de unde va scoate banii datorați furnizorilor de energie pentru compensarea prețului la gaze și curent electric, 10 miliarde de euro anul acesta. Nu spune câte mii de firme au dat până acum faliment, pentru că nu și-au permis să mai plătească facturile la energie. Nu spune de ce prețurile reale la energie din România sunt printre cele mai mari din UE, deși producătorii cei mai mari sunt de stat.
Sigur că oamenii au nevoie și de mesaje pozitive. Dar ele trebuie să fie adevărate. Iar minciuna triumfalistă de tip ceaușist nu rezistă mult în fața realității. Unii o înțeleg de la început, alții după ce se izbesc în timp de realitatea contrară, însă și unii, și alții își pierd încrederea.
Ruperea punților de minimă încredere între guvernanți și guvernați este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei țări.
În cazul gestionarii pandemiei de Covid, jumătăți de adevăruri, minciuni, exagerări au pus mare parte din populație într-o stare de rezistență față de propria țară. Să nu ne mirăm că acum, când virusul se duce ca focul în miriște, lumea nu poartă voluntar masca la recomandări raționale. Nu mai are încredere. Nu se mai testează oficial decât cei cărora le e foarte rău și au nevoie de tratament, pentru că undeva a rămas teama de internare forțată și nesfârșite carantinări.
Minciuna de atunci face foarte dificilă acum colaborarea populației. La fel se întâmplă și cu triumfalismul mincinos.
Omul, când se simte mințit și își pierde încrederea, alege supraviețuirea pe cont propriu, cu optimizare fiscală la maximum posibil legal și cel mai adesea chiar dincolo, acțiune reflex contra recomandărilor oficiale și individualism.
Statul rămâne doar un vardist care trebuie să fugărească fiecare contribuabil și fiecare leu, ceea ce nu are mijloacele necesare să facă. Iar un alt efect este accentuarea exodului celor care caută în alte țări străine nu doar o viață mai bună material, ci și o relație corectă cu guvernanții.