Livrările de gaze ruseşti către Europa au fost vineri sub nivelul cererii, evoluţie care coincide cu un val de căldură timpuriu care a cuprins sudul continentului, alimentând îngrijorările că ar putea avea dificultăţi să îşi refacă stocurile înainte de sezonul de iarnă, transmite Reuters.
Ucraina a oprit luna trecută o rută de tranzit de gaze către Europa, dând vina pe interferenţa forţelor ruse de ocupaţie, în timp ce livrările de gaze ale Rusiei către multe ţări europene au fost întrerupte complet din cauza nerespectării noului mecanism de plată în ruble impus de Moscova.
Care sunt rutele cheie pentru gazele rusești în Europa
Rusia furnizează aproximativ 40% din necesarul de gaze naturale al Europei, mai ales prin conducte.
Livrările de anul trecut au fost de aproximativ 155 de miliarde de metri cubi (bcm). Coridorul de tranzit prin Ucraina livrează în mare parte gaze către Austria, Italia, Slovacia şi alte state est-europene.
Ucraina a închis luna trecută conducta cheie de tranzit Sohranovka, care trece prin teritoriul ocupat de ruși în estul ţării. Rusia a oprit deja livrările de gaze către unele state, care au respins cererea Rusiei pentru o nouă metodă de plată.
Dar alte state, inclusiv Germania, încă mai au nevoie de gaze ruseşti şi încearcă să îşi refacă rezervele de gaze epuizate.
Rutele alternative de gaze către Europa care nu trec prin Ucraina includ conducta Yamal-Europe, care traversează Belarus şi Polonia până în Germania, şi Nord Stream 1, care trece pe sub Marea Baltică până în Germania.
Conducta Yamal-Europa are o capacitate de 33 de miliarde de metri cubi (bcm), aproximativ o şesime din exporturile de gaze ruseşti către Europa. Gazul curge spre est prin conducta din Germania până în Polonia de ceva timp.
Moscova a aplicat sancţiuni proprietarului părţii poloneze a conductei Yamal-Europa care transportă gaze ruseşti în Europa.
Cu toate acestea, Polonia se poate descurca fără flux invers de gaz pe conducta Yamal, a spus ministrul pentru climă.
Austria, Italia, Slovacia, Republica Cehă şi Germania primesc volume mai mici prin Nord Stream 1, care reprezintă aproximativ 40% din fluxurile de conducte ruseşti către UE.
Franţa a raportat că nu a primit gaze ruseşti din Germania din 15 iunie.
În replică, Kremlinul a spus că reducerile nu au fost premeditate, ci au fost cauzate de sancţiunile occidentale, care au dus la o întârziere a returnării echipamentelor trimise pentru întreţinere în Canada.
Curând, în perioada 11-21 iulie, Nord Stream 1 se va opri complet, fiind vorba de o oprire anuală planificată.
Ce alternative are Europa
Unele ţări au opţiuni alternative de aprovizionare, iar reţeaua de gaze a Europei este interconectată, astfel încât livrările să poată fi partajate.
Germania, cel mai mare consumator de gaze ruseşti din Europa, care a oprit certificarea noii conducte Nord Stream 2 din Rusia din cauza războiului din Ucraina, ar putea importa gaze din Marea Britanie, Danemarca, Norvegia şi Ţările de Jos, prin conducte.
Norvegia, al doilea mare exportator al Europei, după Rusia, a crescut producţia pentru a ajuta Uniunea Europeană să îşi atingă obiectivul de a pune capăt dependenţei de combustibilii fosili ruşi până în 2027. Compania britanică Centrica a semnat un acord cu Equinor, din Norvegia, pentru furnizarea suplimentară de gaze către Regatul Unit pentru următoarele trei ierni.
Marea Britanie nu se bazează pe gazele ruseşti şi poate exporta şi în Europa, prin conducte.
Europa de Sud poate primi gaze azere prin Conducta Trans Adriatică către Italia şi Conducta Trans-Anatoliană de Gaze Naturale (TANAP) prin Turcia.
Statele Unite au declarat că pot furniza Uniunii Europene 15 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate (GNL) în acest an.
Uzinele de GNL din SUA produc la capacitate maximă, dar livrările pot fi afectate de o explozie de săptămâna trecută la un terminal important de export de GNL din Texas. În urma incidentului, terminalul nu va putea fi redeschis mai devreme de luna septembrie, după care va funcționa doar parţial până la sfârşitul anului 2022.
Terminalele de GNL din Europa au, de asemenea, o capacitate limitată pentru importuri suplimentare, deşi unele ţări europene spun că sunt în căutarea unor modalităţi de extindere a importurilor şi stocării.
Germania se numără printre ţările care doresc să construiască noi terminale GNL. Ţara planifică să construiască două terminale în doar doi ani.
Polonia, care îşi asigură aproximativ 50% din consum din gaze ruseşti (aproximativ 10 miliarde de metri cubi), a spus că poate obţine gaze prin două legături cu Germania. În octombrie, va fi deschisă o conductă care permite un flux de până la 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an între Polonia şi Norvegia.
Între căutarea de alternative și declararea stării de alertă
Mai multe ţări ar putea încerca să umple decalajul în aprovizionarea cu energie apelând la importurile de energie electrică prin interconectoare de la vecinii lor sau prin stimularea producerii de energie nucleară, hidro, pe bază de cărbune sau din surse regenerabile.
Doar că disponibilitatea pentru energie nucleară este în scădere în Belgia, Marea Britanie, Franţa şi Germania, din cauza centralelor care se confruntă cu întreruperi pe măsură ce îmbătrânesc, sunt dezafectate sau eliminate treptat.
În ce privește cărbunele, Europa a încercat să renunţe la el, pentru a îndeplini obiectivele climatice, dar unele centrale pe cărbune au fost repornite de la jumătatea anului 2021 din cauza creşterii preţurilor la gaze.
Oficialii germani au pregătit, de asemenea, pentru situația unei opriri bruște a aprovizionării cu gaze ruseşti, un pachet de urgenţă care ar putea include preluarea controlului asupra firmelor de importanţă majoră, potrivit unor surse consultate de Reuters.
Situaţia aprovizionării cu gaze este ”tensionată”, dar livrările germane de gaze sunt stabile în acest moment, a spus vineri Bundesnetzagentur, autoritatea de reglementare a energiei din Germania.
Nu aceeași situație este în Italia, țară care ar putea declara săptămâna viitoare stare de alertă pentru gaze, dacă Rusia va continua să reducă livrările cu gaze, au declarat două surse guvernamentale. Măsura are ca scop reducerea consumului de gaze, raţionalizarea gazelor pentru utilizatorii industriali şi creşterea producţiei de energie pe cărbune.