Roșiile cu gust sunt o raritate, în ziua de astăzi. Câți nu ne amintim de gustul roșiilor de odinioară, alături de o brânză proaspătă sau lângă omleta de la micul dejun?
În căutarea acestui gust a pornit și Alina Nedeluș, o antreprenoare care a lăsat biroul din bancă pentru a se apuca de agricultură și a-și construi propria seră de roșii.
Așa s-a născut Bio Culture, un adevărat brand pe raftul de tomate din cele mai mari lanțuri de magazine. În spatele lor se află o seră de 8.000 de metri pătrați în județul Cluj, comuna Căpușu Mare.
Alina are studii economice, mai exact relații economice internaționale, dar și de management-marketing, iar primul job la terminarea facultății a fost în domeniul bancar. După o schimbare scurtă de carieră spre zona de real estate, care i-a oferit inclusiv experiența de a lucra în Franța, a revenit în țară și a profitat de oportunitatea de a aplica pentru fonduri europene. Astfel, s-a apucat de horticultură.
”Inițial, nu aveam niciun fel de studiu, așa că m-am reapucat de școală. M-am înscris la facultatea de științe horticole din cadrul USAMV Cluj, la master pe specializarea științe horticole și, concomitent cu USAMV Cluj, am participat în Olanda la un curs de două săptămâni ținut de Institutul Delphi, unul dintre cele mai relevante pe partea de horticultură și climate control, cu tot ce înseamnă climatul unei sere, care sunt punctele de referință, ce ar trebui modificat, toată partea de seră, dincolo de teorie”, povestește Alina Nedeluș, fondatoarea Bio Culture, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Cum ați pornit pe cont propriu?
A fost partea aceasta de fonduri europene. Fondurile europene în combinație cu dorința de a face ceva diferit și de a pune pe masă o hrană sănătoasă și 100% bio. Pentru că de aici am pornit proiectul cu sere 100% bio și proiectul așa a fost scris și aprobat, ca și o seră de tomate bio.
De ce tocmai tomate?
În primul rând, pentru că sunt cele mai vândute din lume și în cultura românilor roșia există aproape la orice masă.
Mai ales dacă vorbim despre roșii proaspete. Și după ce am făcut partea aceasta au urmat ani de teste pentru a descoperi diferite varietăți, sortimente, soiuri pentru a obține acele tomate care, într-adevăr, au gust ce te face să te duci în magazin și să le realegi de fiecare dată.
Care este cea mai mare provocare în a fi fermier în România?
Totul mi se pare o provocare. Între partea cu prețurile oscilante, ajutoarele de la stat care variază și sumele sunt destul de mici… Resursa umană este importantă în acest proiect, pentru că fără oameni nu am putea să facem nimic.
Până la partea de desfacere, prețuri și costuri. Practic acum, cu acest nou an și aceste noi scumpiri, totul este o provocare.
Nu poți să faci rabat de la calitate pentru că, dacă faci rabat de la calitate, nu mai ai consistență, nu mai ai rezistență… dar în același timp, în condițiile în care costul încălzirii a crescut de două ori, al electricității de trei ori, trebuie nu doar să reziști, trebuie să încerci să fii profitabil și atunci reala provocare din acest an din punctul meu de vedere este profitabilitatea în condițiile în care totul a crescut.
Dar, în același timp, la raft, dacă regăsești o roșie bună care este mai scumpă decât carnea, de exemplu, omul se reorientează.
Pentru că roșia există în cultura din România, se mănâncă, se consumă foarte bine, dar în momentul în care bugetul este esențial, poți să trăiești și fără roșie. Sau alegi o roșie mai ieftină.
Și asta, din punctul meu de vedere, se aplică la orice, nu doar la roșii. Se aplică la zmeură, se aplică la căpșuni.
În coșul de cumpărături, în condițiile în care inflația a ajuns acum la 10%, iar salariile nu au crescut cu 10%, oamenii sunt din ce în ce mai atenți pe ce dau banii. Iar chestiile care nu sunt esențiale nu dispar, doar că volumele devin mai mici.
De fapt, toată lumea prevestește o criză alimentară. Cum priviți această amenințare?
Veștile nu sunt bune. Toată lumea spune că va fi o criză alimentară, doar că nu știu exact din ce punct de vedere va fi criza aceasta alimentară.
Oamenii vor trebui să mănânce, asta e sigur. Prețurile vor crește, dar dacă criza va veni, probabil că va afecta anumite categorii de producție, dar partea de cumpărături esențale va rămâne nemodificată.
Toți producătorii se plâng că legumele lor nu reușesc să ajungă în marile lanțuri de magazine, dar roșiile dumneavoastră sunt de ani buni pe rafturile Carrefour, Cora sau Mega Image. Care a fost secretul?
Nu cred că a fost un secret sau o poveste de urmat. Inițial, am mers pe partea de teste și am testat foarte multe varietăți de roșii până am ajuns la gustul pe care eu mi l-am dorit și, atunci, în momentul în care am nimerit acel gust, în urma testelor, am trimis mostre la marii retaileri și cumva totul a mers mână în mână.
Bineînțeles, în momentul în care ajungi într-un lanț de retail, regulile, acreditările, partea de calitate este foarte strict monitorizată. Adică nu a ajunge acolo este foarte greu, ci a te alinia la standardele de calitate pe care le impun.
De asemenea, contează foarte mult și acreditările. Adică dacă îți dorești să lucrezi cu un retailer trebuie să ai, în cazul producției ecologice, partea de certificare ecologică.
Eu, pe lângă certificarea ecologică, mai am și acreditarea de produs montan datorită zonei în care este amplasată sera și mai avem și certificatul Global Good Agricultural Practice (Global GAP), pe care marea majoritate a retailerilor îl solicită tuturor fermierilor. Și dacă o parte dintre fermieri nu au Global GAP-ul, atunci prima restricție de a ajunge pe raftul din magazin îi triază sigur.
În acest context, în care v-ați păstrat un loc de top în marile magazine, cum au fost cei doi ani de pandemie pentru dumneavoastră?
Au fost plini de muncă. Fiind în domeniul alimentar și, într-adevăr, oamenii trebuie să mănânce, chiar dacă partea de mobilitate a scăzut foarte mult, în ceea ce privește vânzările de tomate nu am resimțit o criză foarte puternică sau o scădere a volumului (de vânzări – n.red.).
Ceea ce m-a afectat, odată cu pandemia, a fost resursa umană, faptul că trebuia să fim tot cu măsuri de precauție, cu măsuri suplimentare de protecție și costuri suplimentare. Dar desfacerea tomatelor nu a fost o problemă în perioada pandemică. Au fost alte provocări în perioada pandemică.
În ceea ce privește cifra de afaceri, lucrurile au evoluat de la un an la altul și probabil că aici este și un cumul de factori: și experiența și faptul că tot testăm și îmbunătățim varietățile pe care le avem.
Anul acesta dorim să înlocuim 100% și ambalajele cu unele biodegradabile. Încercăm de fiecare dată nu să inovăm, că nu este un domeniu în care poți să te trezești peste noapte și să ai roșii albastre, dar încercăm să fim în standardele calitative și, mai ales, să păstrăm gustul. Ceea ce recomandă Bio Culture, spun consumatorii, este partea de gust.
Iar un gust bun înseamnă un efort de achiziție. Semințele care au un gust bun nu costă 3 lei, ci pot să ajungă până la 15.000 de euro. Răsadurile pe care noi le utilizăm sunt răsaduri altoite și acreditate ecologic. Adică punem foarte mare accent pe partea de standarde calitative la absolut orice care are legătură direct cu producție.
Ce cifră de afaceri ați înregistrat în 2021?
Cred că aproape două milioane de lei.
Ce așteptări aveți de la 2022?
De la 2022 estimez o creștere cu un minim de 10% față de anul anterior.
Pe ce mizați în această creștere?
Am făcut investiții în ceea ce privește climate control-ul serei și partea de încălzire și, atunci, din punctul acesta de vedere, față de anul trecut am ieșit (la raft – n.red.) cu o lună mai devreme și vom avea o lună în plus producție și spre sfârșitul anului și, practic, din 12 luni ale anului vom avea 8 luni producție. Pe acest aspect mizez.
Care a fost investiția inițială?
Investiția inițială a fost de 1.200.000 de euro.
Și pe parcurs cât ați mai investit?
Pe parcurs am mai tot luat credite pentru dezvoltare, de exemplu, partea aceasta de buffer am achiziționat-o cu un credit.
Acest buffer înseamnă rezerva de apă caldă a serei ca să ne ajute în vremurile în care afară sunt -18 grade, dacă plantăm mai repede, și noi avem nevoie în seră de o temperatură de 18 grade. Atunci centrala singură nu putea să facă față și atunci am luat asta ca și investiție și se reflectă foarte tare în faptul că vom reuși să producem opt luni față de șase.
Cum a fost colaborarea cu băncile și cu Patria Bank?
Colaborarea cu Patria Bank a început în urmă cu mai mulți ani, când și eu eram la început, și a fost una dintre băncile care mi-au oferit deschidere și susținere din primii ani ai business-ului.
Am avut noroc să întâlnesc oameni profesioniști, dedicați, și oameni care sunt orientați spre business-ul românesc.
Contează foarte mult acest aspect. Mi se pare că întreaga politică Patria Bank este orientată către susținerea business-ului românesc în condițiile actuale. Deschiderea lor pentru suținerea business-urilor românești contează foarte mult.
De asemenea, contează foarte mult și implicarea persoanelor care reprezintă Patria Bank. Instituțiile sunt instituții, dar oamenii sunt cei care fac diferența.
Cât de important este acest tip de finanțare pentru un business agricol?
În condițiile în care în domeniul acesta al horticulturii subvențiile din partea statului sunt destul de limitate, din punctul meu de vedere, dacă nu ar exista oportunitatea de a accesa credite, nu ar mai fi atât de posibilă dezvoltarea și partea de investiție continuă, pentru că în orice business, dacă dorești să rămâi pe piață, să fii tot timpul în top și tot timpul competitiv, trebuie tot timpul să faci investiții.
Mi se pare că este esențial sprijinul băncilor și este esențial atâta vreme cât banca vede în tine un partener și nu doar un client pentru un credit.