- O serie de întâlniri secrete desfășurate în lunile octombrie și noiembrie i-au convins pe europeni că intențiile liderului de la Kremlin sunt amenințătoare.
- Polonia și România au avut acces la informațiile strânse de americani încă din primele faze ale crizei provocate de Moscova.
- SUA și Marea Britanie încearcă să citească planurile lui Putin și cu ajutorul tehnologiei de prelucrare a datelor.
- Cum a ajuns Twitter o resursă neprețuită pentru agențiile de spionaj.
Multă vreme va rămâne un mister modul în care SUA și NATO au reușit să se alieze atât de rapid împotriva agresiunii Moscovei, dar unele semne ale confruntărilor din lumea ascunsă a informațiilor au început să apară.
În vara anului 2021 am vizitat, la Londra, o expoziție de artă modernă, “LUX 180 The Strand”, care prezenta instalații vizuale, diferite de orice formă de expresie clasică, un număr de exponate realizate prin proiecții de imagini produse de computere și inteligență artificială.
Nu pot spune că am înțeles prea multe din expoziție, una foarte apreciată de tinerii studenți la arte care umpleau spațiile studioului, dar mi-a atras atenția o lucrare în care era prezentat “un mic fragment de viitor”, cum scria în nota explicativă a creației artistice.
Mai multe camere filmau continuu comportamentul unei plante, iar, apoi, un soft bazat pe inteligență artificială proiecta pe un ecran, în urma prelucrării datelor, o milisecundă din viitorul imediat al plantei.
Totul se întâmpla la scară micro, dar senzațional era faptul că artistul crease un program care, pe baza tuturor înregistrărilor anterioare, reușea să proiecteze fidel o secvență din ce urma să se întâmple.
La o scară mult mai mare, astăzi, în cazul crizei globale de securitate provocate de Rusia, asistăm la cea mai mare operațiune de strângere de informații cu ajutorul tehnologiei din istorie.
“Suntem gata să răspundem decisiv la un atac rusesc asupra Ucrainei, care este foarte probabil. În urma tuturor evenimentelor din ultimele săptămâni și luni, aceasta a fost abordarea noastră. Și rămâne abordarea noastră și acum”, a anunțat Joe Biden, președintele SUA, în urmă cu o săptămână, într-o declarație de la Casa Albă.
De la început, oficialii americani le-au prezentat aliaților din NATO, într-o serie de întâlniri, dovezi că Rusia are intenții serioase de a ataca Ucraina, în urma aducerii la granița de est a țării a unei armate de 190.000 de militari, tancuri, elicoptere și avioane de luptă.
Este cea mai mare concentrare de trupe și echipament de război desfășurate pe teritoriul european după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
În luna octombrie 2021, au avut loc câteva discuții secrete în care reprezentanții lui Joe Biden pe probleme de securitate au pus pe masa liderilor politici din Marea Britanie, Germania, Franța și Italia informații despre planurile de invazie ale lui Putin, se arată într-un articol publicat de New York Times.
O lună mai târziu, oficialii americani au avut întâlniri și cu reprezentanți din Polonia și România, cărora li s-au împărtășit, de asemenea, informațiile deținute de americani, se mai arată în articolul citat.
Conform mai multor analiști, strategia președintelui SUA pentru a descuraja o invazie a fost aceea de a oferi aliaților, dar și opiniei publice o parte din informațiile deținute pentru a prezenta gravitatea situației și a crea o coaliție împotriva liderului rus.
Cum au obținut SUA informațiile despre Rusia și cât sunt de credibile?
Când, într-o partidă de șah, îți anunți adversarul că o să-i iei regina, există o posibilitate ca acesta să întrevadă strategia și să găsească o mutare salvatoare.
Ceea ce a făcut administrația americană reprezintă un risc, o avertizare pentru Vladimir Putin, care a obținut timp să-și modifice planurile, dar pe de altă parte, prin această decizie, SUA au reușit să aducă de partea sa Germania și Turcia, state pe care Putin miza că vor încurca acțiunile NATO.
Informațiile strânse și puse pe masă de americani trebuie să fi avut o oarecare greutate dacă l-au determinat pe Olaf Scholz, noul cancelar, să stopeze Nord Stream 2, un proiect susținut puternic de Germania.
“În mod uimitor, Statele Unite nu aveau niciun serviciu de informații înainte de Al Doilea Război Mondial. SUA au intrat în afacerile de spionaj la două milenii și jumătate după China”, scrie Chris Whipple, în cartea sa “The Spymasters”, netradusă în România.
“Fondată în 1947 pentru a preveni repetarea dezastrului de la Pearl Harbor, CIA a făcut față în mare parte la această provocare în timpul Războiului Rece. Nu a fost niciodată luată prin surprindere de un atac sovietic sau de o inovație în domeniul militar care ar fi modificat echilibrul de putere. Dar, în momentele de criză ale agenției, CIA a ratat de mai multe ori, fiind surprinsă de prăbușirea Uniunii Sovietice, de primăvara arabă și a întârziat să recunoască pericolul rusesc de pe rețelele sociale”, scrie autorul în cartea sa, care prezintă “impactul directorilor CIA asupra istoriei moderne”.
O nouă eră a spionajului - prelucrarea datelor
Într-un articol publicat săptămâna trecută de cotidianul american “New York Times” se precizează că agențiile de informații din SUA și Marea Britanie au din nou acces la “modul în care gândește Putin”. O parte din acces e dat de tehnologie, iar o altă parte e obținută în mod tradițional, prin agenți de teren, informatori etc.
Conform experților, elementul de noutate în domeniul informațiilor puse pe birourile aliaților de către administrația Biden a fost exact această bogăție de date colectate prin folosirea algoritmilor și a inteligenței artificiale, date care veneau la pachet cu o posibilitate de verificare în timp real.
Frânturi din viitoarele mișcări ale lui Vladimir Putin au putut fi astfel citite în urma prelucrării unor cantități impresionante de informații.
Păstrând proporțiile, a fost un proces asemănător cu ce a făcut artistul cu viitorul plantei expuse la Londra.
“Guvernele încă desfășoară operațiuni sensibile de colectare a informațiilor cu ajutorul unor resurse financiare extinse, cum ar fi bugetul de informații al SUA. Dar cantități masive de informații valoroase sunt disponibile publicului și nu toate sunt colectate de guverne”, scrie Craig Nazareth, profesor în modalități de strângere a informațiilor la Universitatea Arizona, SUA.
“Sateliții și dronele sunt mult mai ieftine decât erau în urmă cu un deceniu, permițând companiilor private să le opereze, iar acum toată lumea are un smartphone cu capabilități avansate de fotografiere și înregistrare video”, explică acesta.
“Rețelele de socializare, big data, smartphone-urile și sateliții ieftini au ocupat centrul scenei de spionaj, iar analizarea postărilor de pe Twitter a devenit la fel de importantă ca orice alt instrument din trusa unui analist de informații. Aceste tehnologii au permis, de asemenea, organizațiilor de știri și cercetătorilor independenți să urmărească o acțiune și să contribuie la analiză cu descoperirile proprii”, adaugă profesorul Craig Nazareth, într-un articol științific publicat de “The Conversation”.
Cum descoperă un computer dacă o informație e adevărată sau falsă?
OSINT (Open Sources Intelligence, informații din surse deschise) reprezintă procesul de folosire a instrumentelor de investigații digitale pentru a strânge și prelucra informații care nu au un regim special.
Tehnologia a evoluat atât de mult, încât aceste date au devenit valoroase, mai ales dacă o agenție de informații deține programe, algoritmi de inteligență artificială și mașini de învățat (machine learning), astfel încât să le poată prelucra și optimiza.
“Identificarea tiparelor face posibil ca rețelele de computere să evalueze informațiile, să spună dacă sunt adevărate sau false și să prezică viitoarele tendințe. De exemplu, învățarea automatizată (machine learning) poate fi folosită pentru a determina dacă informațiile au fost produse de un om sau de un program de calculator sau dacă o secvență de date (de exemplu, imagine, plan, declarație, act oficial, hartă) este autentică sau trucată”, explică în lucrarea sa profesorul Craig Nazareth.