În ceasul al doisprezecelea, se mai negociază încă pe ultima sută de metri, deși negociatorii cei mai optimiști prefigurau ca duminică să fie numai o întâlnire formală, pentru confirmarea unui acord de 4 pagini (nu o sută, cum se credea inițial) și pentru ca luni să se prezinte la Cotroceni cu un fel de pupat în Piața Independenței.
Nici vorbă de pupat. Totuși, nimeni nu-și ia în cârcă păcatul de a fi ratat el consultările cu președintele, după ce aproape trei luni am dus-o tot într-o criză guvernamentală, stârnită din senin de ambiția unui singur om, eventual doi.
Dar, iată, timpul presează, ceasornicul ticăie și prevăd că, în ultimul minut din ultima zi, se va cădea cumva la pace, mai mult cu sula-n coaste, decât de bună voie. Asta însă, cu coastele și cu sula, nicidată n-a fost de bun augur, în opinia mea.
Discuțiile se poartă cu ușile închise, dar acum, sâmbătă seara, la ora când scriu aceste rânduri, burtierele televiziunilor și titlurile jurnalelor mă cam sperie: ”Ţipete în şedinţa în care se negociază noul govern”, „Urmează harakiri”, „Urlete, ca în junglă, în sala de ședințe”, „Se aude preşedintele PSD strigând la liberali”.
Pe cât de pașnic decurgeau negocierile atunci când era vorba de programele care îi interesau pe toți românii, pe atât de pasionate, până la contondență verbală, se aud vocile, atunci când negocierile nu-i interesează decât pe câțiva, cei jinduiți la butoanele țării.
Citesc iarăși în presă: „Disputele sunt pe împărţirea ministerelor şi pe desfiinţarea SIIJ” – parcă asta s-a mai disputat și vineri, nu vi se pare?. Și iarăși: „Principalele divergenţe dintre PNL şi PSD sunt pe desfiinţarea SIIJ”. – oho, asta se știe demult, de la începutul tuturor guvernărilor liberale.
Bomba zilei de sâmbătă este aceea că Florin Cîțu nu s-a mai prezentat la negocieri, tocmai în cea mai aprinsă zi, lăsându-l pe Generalul Ciucă singur, să negocieze din partea PNL. Nu că ar fi avut Cîțu vreo treabă urgentă, dar cred că l-au lăsat nervii. La ora când ceilalți erau în toiul disputelor, dânsul a fost zărit de gazetari așezat la o cafenea din cartierul Dorobanți.
Chiar și fără Cîțu, discuțiile au fost mai violente ca oricând, dar cel puțin se pare că au început să se limpezească apele. La această oră târzie de sâmbătă, nu știe încă nimeni concluziile sigure, dar cele neoficiale au fost deja publicate în presă.
Nici nu se puteau altele, mai dâmbovițene:
Astfel, după ce a fost sporit deja numărul ministerelor de la 18 la 20, se va înființa încă un minister nou, al 21-lea. Nu vreunul anume pentru combaterea pandemei, nici pentru repararea rănilor rămase după guvernarea Cîțu, pentru lichidarea abandonului școlar, pentru ajutorarea celor defavorizați sau programul „România Educată”. Nici vorbă! Se inființează Ministerul Turismului, un ciolănaș născocit fără îndoială pentru o anumită persoană specială, care nu s-ar fi mulțumit numai cu vreun post de secretar de stat pentru turism, prin actualele ministere, deja existente, și deja funcționale.
Încă nu este stabilit ferm cine va fi primul premier, dar s-a convenit ca, în cazul când premierul va fi inițial de la PSD, atunci Executivul să revină după un an şi jumătate la 18 ministere, ca la început.
Sper din adâncul sufletului ca știrea să fie totuși o dezinformare: cine-și poate închipui că s-au adunat capetele luminate ale țării și au negociat câteva zile bune, ca să înființeze trei ministere pe o durată de un an și jumătate, iar apoi să le desființeze, ca și cum nici n-a fost nevoie de ele?
Tare aș vrea să știu cine sunt acele trei persoane importante, pe ale căror farfurii trebuie neaparat așezat câte un ciolănaș gras, întrucât altfel coaliția nu poate funcționa, criza nu se poate rezolva, iar țara va rămâne fără guvern poate până la calendele grecești, dacă nu cumva și mai mult!
Cum spuneam, informația este apărută neoficial în presă. Există totuși și informații oficiale. Premierul propus de PNL, Nicolae Ciucă, a anunțat, la ieșirea din ședință, că au fost finalizate programul de guvernare şi acordul politic.
Încă nu știm multe, dar deocamdată, este sigur că PNL obține Ministerul Fondurilor Europene, pe cel al Justiției, al Internelor, al Externelor, în timp ce PSD este sigur pe ministerele cu cele mai mari bugete – Transporturile, Finanțele și Economia, precum și pe postul de secretar general al guvernului, cu rang de ministru. UDMR își va păstra minsterele pe care le are și în prezent.
Se vede că nu este o treabă terminată, dar, vorba ceea, mai e și mâine zi.
Una peste alta, se cunoaște de la distanță că marele câștigător al crizei este PSD. În opinia mea, liberalii își merită soarta, după ce domnul Cîțu a pus pe tigaie peștișorul de aur, care îi îndeplinea toate dorințele, și l-a mâncat fript, dispensându-se de doi miniștri useriști.
Poate acum realizează și președintele Iohannis, ceva cam târziu, că alianța solidă și funcțională, arhitecturată cu atâta migală după alegerile din decembrie, a fost spulberată de un singur om, deloc pragmatic, dar dependent de orgolii, stăpânit de o sete nebună de putere și încurajat fără rezervă de domnia sa.
Cam târziu. Președintele a rămas acum fără nicun spațiu de manevră. Zarurile sunt ca și aruncate la negocieri. Politicienilor li se pare că cea mai potrivită variantă de guvernare este cea prin rotație, o soluție pe care fostul președinte al CCR Augustin Zegrean o consideră neconstituțională.
Politicienii au trecut peste acest amănunt, convinși că este imposibil să găsești altă soluție, care să fie – vorba ceea - și frumoasă, și cuminte, și devreme acasă.
Am convingerea că duminică se vor încheia negocierile, cumva. Dacă perdantul Cîțu și-a petrecut ziua negocierilor la cafenea, este semn că liberalii au pierdut partida, domnul Ciolacu a câștigat-o fără mari eforturi și ajutat din plin de adversarii liberali, iar UDMR a rămas, ca totdeauna, pe linia de plutire.