Liberalii par în mijlocul unui exercițiu sinucigaș colectiv, la fel ca niște petrecăreți afumați care se bat pe sticlele de bere pe puntea Titanicului.
Nimeni nu speră cu adevărat ca echipa Ciucă să treacă de votul Parlamentului ca guvern minoritar. Și totuși, în jurul ministerelor s-a consumat o păruială nebună pentru ipoteza că, cine știe?, se întâmplă vreo minune, guvernul trece și fiecare trebuie să își asigure o halcă.
A ieșit o caricatură. Ardealul a adjudecat patru portofolii, Moldova – două, Sudul s-a înfruptat și el. Ce legatură are Robert Sighiartău cu Digitalizarea și Cercetarea? A răspuns dl Ciucă: BEX-ul e legatura. Ce caută noul Nicolicea, Florin Roman, la Economie?
Ce caută dna Gorghiu la Justiție e clar. Grupul Cîțu a a avut grijă să își asigure ambele ministere avizatoare, Finanțele și Justiția, pentru că pe la ele trece absolut totul. Și dacă cumva se întâmplă minunea să treacă guvernul, premierul Ciucă trebuie să fie flancat, verificat, să nu miște nimic fără ca ei să știe și să avizeze.
Pentru PNL, în mod evident, guvernarea este ca o pradă, iar în mod special pentru patrulaterul Cîțu-Gorghiu-Isar-Vîlceanu obiectivul unic este conservarea cu orice preț a puterii.
Tot ceea ce trăim noi acum este pentru că acești oameni nu pot concepe să se desprindă de putere.
Soluțiile de ieșire din blocaj existau: un nou guvern de coaliție ori cu USR, ori cu PSD. Nu discut acum care era preferabilă, spun doar că ambele erau viabile pentru o nouă guvernare majoritară și mai mult sau mai puțin stabilă.
Dar oricare dintre ele ar fi presupus o partajare de putere pentru PNL, deci o pradă mai mică de împărțit la aceleași multe guri în concurență, dar și mutarea polului de putere de la președintele PNL la premierul PNL, adică filmul acestui început de an.
Singura șansă a acestui guvern să treacă este ca după depunerea listei și a programului, astfel încât termenul de 10 zile să nu fie depășit, să încerce o formulă comună cu PSD. De exemplu, adăugarea în guvern a unor “tehnocrați” social-democrați.
Dar nu există niciun semn că cineva s-ar gândi la așa ceva.
De fapt, decât să riște repetarea poveștii prin care el însuși a luat puterea de la Ludovic Orban, Florin Cîțu preferă, nu am nici cea mai mică îndoială, anticipatele.
Ele îi asigură încă o perioadă de interimat la guvern în care să împartă până și agrafele de hârtie, dreptul de a face listele electorale după propriile interese și avantajul de a organiza alegerile, probabil cam cum a organizat mai ales cea de-a doua zi a Congresului PNL.
Și va rămâne președintele unui PNL mic care se poate lipi la majoritatea unui PSD mare.
Un om mic și oamenii foarte mici din jurul său gândesc mic.
Dar cel mai rău în toată această criză tot mai complicată este de-acum evidența că nimeni nu a avut niciodată un plan închegat dincolo de convingerea inițială eronată că USR nu va pleca de la guvernare, apoi că nu va depune moțiune, apoi că nu va vota moțiunea.
Și după ce toate aceste ipoteze au picat pe rând, nimeni nu a mai fost în stare să conceapă un plan viabil și să îl pună în aplicare. Un PNL complet pedelizat a așteptat lumina de la “tătuc”, care “tătuc” habar nu are ce e de făcut.
Ceea ce mulți credeau că e cine știe ce plan sofisticat a fost doar o evoluție complet necontrolată a unui carusel care alunecă amețitor spre nu se știe unde. Un carusel în care se afla România.