Se repartizează cei mai mulți bani pe care Uniunea Europeană i-a cuprins vreodată în buget, sub formă de granturi și împrumuturi, dar una e să vezi banii pe hârtie și cu totul alta e să îi vezi în visterie, înainte de a-i transforma în școli, spitale și administrație publică funcțională.
Președintele Klaus Iohannis a anunțat reușita unor negocieri în Consiliul European, prin care României îi sunt alocate, global, aproape 80 de miliarde de euro. Dar banii au de parcurs un drum lung de la acordul pe hârtie până la investiții în proiecte de reformare a țării, spune, de la Bruxelles, Dacian Cioloș, președintele PLUS și al grupului Renew Europe, într-un dialog video cu SpotMedia.ro.
Ce compromisuri s-au făcut însă la negocieri și cine a stat la masa restrânsă a tratativelor, acolo unde s-au luat deciziile? Și cum a reușit Viktor Orban să iasă din Consiliu cu un cec albit în mâini?
Dacian Cioloș, aproape 80 de miliarde de euro alocate României, în urma acordului din Consiliul European. Ce înseamnă însă concret acești bani, în buzunarele cui ajung, se transformă în școli și spitale, așa cum a anunțat și președintele Iohannis?
Nu se vor transforma automat și, în primul rând, nici nu vor ajunge automat în contul României sau al cuiva din România, dacă nu vom prezenta întâi o viziune, despre ce vrem să facem cu banii aceștia.
Cea mai mare parte din aceste fonduri se concentrează pe programul de redresare și de reconstrucție, care include și partea de reformă. Vor exista acolo niște condiționalități sau legături între recomandările specifice de țară, pe care Comisia Europeană le face pentru fiecare stat membru, în funcție de nevoile de reformă, și programul strategic pe care fiecare stat membru o să-l prezinte Comisiei Europene, prin care să explice ce vrea să facă cu acești bani.
Și Comisia va verifica dacă în programul acela strategic al României, de exemplu, sunt incluse și reformele care sunt menționate în recomandările pe care Comisia Europeană le face.
Și aici nu e nevoie de mare filosofie și nici să avem prea mulți economiști sau analiști, ca să înțelegem că noi avem nevoie de reformă în educație, reformă în sănătate, reformă în administrație, pentru a crește eficiența statului în general, reformă sau reforme în politicile sociale, în sistemul de pensii și avem, evident, nevoie de investiții în sectorul economic, în mediul antreprenorial.
Avem nevoie nu doar să salvăm anumite companii sau întreprinderi mici și mijlocii care sunt puse acum în pericol de criza acesta, dar noi avem niște probleme structurale de rezolvat.
Dincolo de faptul că anumite companii își pierd clienții, nu mai pot să își vândă marfa, produsele sau serviciile pe care le au, eu văd în presă că în perioada aceasta oamenii se plâng mai ales de reacția statului, a administrației publice, de relația pe care o au cu diferite servicii publice.
Aceste probleme structurale le putem rezolva folosind acești bani, dacă facem dovadă de viziune și de consecvență în a aplica niște măsuri pe care oricum trebuie să le aplicăm, dacă chiar vrem să reformăm statul și să ameliorăm lucrurile în România, nu doar să drenăm banii, să-i afișăm ca să câștigăm puncte electorale: Uite câți bani aduc X și Y și Z în România!
Nu, banii aceștia au fost obținuți de România. Evident, președintele Iohannis a negociat și a negociat bine, ca să obțină în primul rând flexibilitate a modului în care sunt alocați banii. E însă și rezultatul unor negocieri generale.
Dacă țineți minte, noi am cerut prin două Rezoluții în Parlamentul European, încă din aprilie și apoi în mai, am cerut Comisiei Europene să vină cu acest program, să lege acest program și de politica de coeziune, și de nevoile de reformare și restructurare și, iată, avem acest lucru.
Să vă spun sincer și să fiu onest până la capăt, m-am gândit exact la lucrul acesta: noi în campanie am promis oamenilor că mergem la Bruxelles ca să aducem bani și să aducem lucruri pentru România.
Și m-am gândit că dacă noi am ajunge la guvernare, până la sfârșitul acestui an, de ce am avea nevoie, unde am avea nevoie de resurse financiare, ca să putem finanța. Din punctul acesta de vedere, obiectivele sunt atinse, până acum.
Un exercițiu contrafactual. Ar fi putut România să obțină mai puțini bani, dacă nu și-ar fi rezolvat, cum a anunțat președintele Iohannis, problemele cu statul de drept? Dacă era Guvernul PSD în continuare, care punea aceste probleme Bruxelles-ului, am fi obținut aceiași bani?
Probabil că așa cum i-a obținut acum, deocamdată pe hârtie, i-ar fi obținut, pentru că erau aceleași criterii care se aplicau.
Dar vreau ca lucrurile să fie clare: noi nu am obținut încă acești bani, îi avem potențial la dispoziție.
Îi vom obține doar și doar dacă vom prezenta programul respectiv coerent și vom convinge Comisia Europeană și, sper eu, și Parlamentul European, că folosim banii respectivi în mod eficient, abia apoi îi vom putea utiliza, fie că e vorba de granturi, fie că e vorba de împrumuturi.
Ca să răspund cu onestitate la întrebare: tot președintele Iohannis ar fi fost cel care ar fi negociat pentru România, indiferent de cine era la guvernare, dar cu PSD la guvernare am fi fost aproape siguri că, chiar dacă noi aveam alocarea respectivă pe hârtie, banii nu ajung în conturile din România, atâta timp cât problemele legate de statul de drept nu ar fi fost rezolvate.
E valabil și pentru Guvernul Viktor Orban, de la Budapesta? Pentru că la el acasă Viktor Orban a prezentat negocierile de la Bruxelles ca pe o victorie personală, deși știm că Ungaria pune în continuare probleme legate de statul de drept. De altminteri, și Polonia, care a făcut chiar zilele acestea obiectul unei dezbateri în Comisia LIBE.
Domnul Orban, domnul Viktor Orban, are impresia că poate să facă ce vrea în Europa, așa cum face în Ungaria. O să se lămurească singur că nu poate să facă lucrul acesta.
Chiar miercuri dimineață am avut o discuție în Conferința președinților de grupuri politice cu președintele Sassoli, în care am făcut un prim schimb de opinii legate de concluziile Consiliului, pregătim și sesiunea extraordinară plenară de joi, cu o Rezoluție și veți vedea și în Rezoluție că va fi specificat foarte clar că Parlamentul nu își va da acordul.
Aceste concluzii ale Consiliului nu au nicio valoare fără acordul Parlamentului. Evident că Consiliul are prima opinie, acolo s-au negociat toate aceste detalii, dar toate aceste detalii trebuie să fie acceptate sau nu de Parlament.
Noi nu vom accepta în Parlament și știu că există o majoritate în Parlament, și vom cere Comisiei Europene și Consiliului ca un astfel de mecanism (de condiționare a banilor de respectarea statului de drept - n.red.) să fie pus în practică.
Am discutat cu Ursula von der Leyen pe acest subiect și i-am cerut clarificări, a propos de declarațiile lui Viktor Orban, și i-am cerut să iasă public să clarifice lucrurile acestea și am văzut că a făcut-o miercuri, când a spus foarte clar că în baza acestor concluzii ale Consiliului Comisia Europeană are deja o propunere legislativă care acum trebuie negociată între Parlament și Consiliu, cu legătura aceasta între elemente ale statului de drept – buna funcționare a justiției, lupta împotriva corupției, buna funcționare a administrației care gestionează fonduri publice - și cheltuirea fondurilor europene.
Într-un astfel de proiect legislativ, o noutate care a fost confirmată și de Consiliu e că decizia în Consiliu va fi cu majoritate calificată, nu cu unanimitate.
Deci domnul Viktor Orban nu va mai putea bloca, am vorbit ieri cu Charles Michel, președintele Consiliului, care mi-a spus că pentru prima dată a avut o discuție legată de statul de drept în jurul mesei Consiliului, cu toți șefii de stat și de guvern. Au avut o discuție și mi-a spus clar că există peste 20 de state membre care susțin această idee.
Așa că domnul Viktor Orban ar face bine să-și rezolve cât mai repede problemele, dacă vrea să aibă acces la banii aceia negociați.
Întrebarea e cum faceți să nu alimentați un curent eurosceptic. Să luăm cazul Poloniei, unde guvernarea PiS a fost practic relegitimată prin votul de la scrutinul prezidențial. E o guvernare care pune probleme Bruxelles-ului, totodată. Cum faceți să nu fie sancționat beneficiarul final al banilor europeni?
Una e să legitimezi o guvernare pe un program de guvernare și alta e să te asiguri că guvernarea respectivă, care trebuie să îndeplinească niște obiective politice față de alegători, respectă regulile organizației din care face parte: Uniunea Europeană.
Polonia a semnat un Tratat de aderare, Ungaria a semnat un Tratat de aderare, acolo sunt prevăzute valorile și principiile în jurul cărora se construiește Uniunea Europeană și pornind de la acele valori definim noi ce înseamnă respectarea statului de drept, a justiției.
Aici e vorba de respectarea unor drepturi și libertăți cetățenești. E un drept al cetățeanului european, din orice stat ar face parte, să aibă acces la o justiție corectă și echidistantă, democrația și regulile democrației să fie respectate, să ne asigurăm că instituțiile care gestionează fonduri publice, indiferent că sunt bani europeni sau bani din bugetul național, au oameni competenți, care nu fură, care nu sunt puși acolo doar pe criterii politice, să rezolve problemele unor politicieni.
Nu există contradicție între ce votează polonezii, cetățenii maghiari și respectarea statului de drept.
Grupul pe care îl conduc, Renew Europe, a propus Comisiei Europene un sistem inteligent de aplicare a acestei reguli a statului de drept, prin care atunci când un guvern calcă strâmb, să nu fie penalizați și pedepsiți beneficiarii de fonduri europene.
PSD are acum o bâtă puternică, pe care o va folosi până când se va rupe - Interviu
Dacă, de exemplu, guvernul unui stat membru a semnat deja contracte pe anumite proiecte și Comisia Europeană constată că guvernul respectiv nu respectă regulile statului de drept și îi blochează accesul la fonduri europene, am propus Comisiei să se gândească la un mecanism prin care poate să facă plăți directe către beneficiari, pe perioada în care guvernului respectiv i s-a suspendat dreptul de a mai face plăți în numele UE.
Asta tocmai pentru a nu pedepsi cetățenii onești și pentru a nu crea, așa cum vrea domnul Viktor Orban, din această respectare a valorilor europene o problemă politică. Vorba aceea, din România: Dai în mine, dai în fabrici și uzine! Nu, nu dăm în fabrici și uzine, ci atragem atenția atunci când cineva își face de cap.
Au fost două tipuri de titluri: acord istoric sau compromis istoric, pentru că s-au făcut și compromisuri. Despre unul am vorbit, cel pe care crede că l-a obținut Viktor Orban, celălalt este într-un grup mai nou apărut pe scenă, cel al frugalilor și cel al liderilor tradiționali, Franța și Germania. Domnul Rutte spune că i s-au acceptat aproape toate condițiile puse, pentru că a reușit să reducă suma nerambursabilă destul de mult, de la 500 de miliarde la 390 de miliarde.
Vă voi da eu din casă și spun că domnului Rutte și frugalilor nu li s-au acceptat toate solicitările, pentru că el ar fi vrut o reducere substanțială a volumului planului de redresare „Noua generație a Uniunii Europene”, iar suma e tot acolo, 750 de miliarde de euro.
Chiar dacă în interiorul pachetului au mai fost făcute modificări, suma e aceeași.
Frugalii au vrut asta, nu doar Rutte, îl scoatem pe el în față pentru că a fost mai vocal, dar sunt 4-5 state membre care provin din toate grupurile și familiile politice și asta arată că nu e o problemă ideologică sau de viziune politică, ci de viziunea pe care prim-miniștrii o au în țara lor și pe care o aduc în Consiliu.
Ei au mai cerut și o reducere și mai drastică a bugetului multianual – „Multianual Financial Framework”, cadrul financiar plurianual -, unde au cerut o reducere cu câteva zeci de miliarde a planului pus pe masă de președintele Charles Michel. Lucru pe care nu l-au obținut, deci nu au obținut tot ce au vrut.
Esențialul a fost protejat, suma totală pentru acest pachet de redresare, precum și bugetul multianual, deși mult redus în raport cu ce se aștepta Parlamentul European, însă noi în negocieri vom încerca să mai adăugăm bani pentru liniile de finanțare pentru programele de interes larg european, pe plan orizontal: programele de cercetare, programul Erasmus pentru tineri, programul digital pentru care noi în România avem un interes mare.
Pentru programul de sănătate, redus și el față de solicitarea Parlamentului, vom cere și acolo să mai punem niște fonduri. Vom mai corecta câteva lucruri.
Ca să vă răspund la ideile de compromis și acord: a fost un acord pentru că s-a găsit un compromis. Evident, într-o negociere, în general nu obții chiar tot ce vrei. Fiecare parte cedează câte ceva.
La nivelul european nu există, însă, o majoritate care să impună minorității un punct de vedere. Mai ales în astfel de negocieri importante, până când nu mulțumești pe toată lumea, nu pleci de acolo. Ați văzut că s-a stat cinci zile.
Totuși, ce-am văzut noi din afară au fost mai multe cercuri concentrice. I-am văzut pe președintele Macron și pe cancelarul Merkel luându-l la braț pe premierul Rutte și ducând discuția la o masă restrânsă. Este Europa cercurilor concentrice deja un fapt?
Eu personal îmi pun întrebări și sunt îngrijorat de posibilitatea ca acești așa ziși frugali să nu joace rolul pe care-l juca Marea Britanie, de Gică Contra, în Uniunea Europeană.
În grupul pe care-l conduc și în familia noastră politică vom avea discuții pe acest subiect și sper ca și Mark Rutte să-mi confirme că e un pro-european convins, așa cum îl știu, și sper ca același lucru să-l facă și premierul danez și cel suedez cu socialiștii, precum și premierul austriac cu popularii.
Rămâne faptul că a fost o decizie pe un pachet financiar important, este o sumă imensă cum Uniunea Europeană nu a mai adoptat într-o perioadă atât de scurtă de timp. Sunt două elemente noi față de ce am văzut în anii trecuți în Uniunea Europeană.
În primul rând, avem un pachet financiar foarte important, consistent, cum Uniunea Europeană nu a mai avut până acum curajul să facă și statele membre au acceptat o datorie publică europeană.
Inclusiv Mark Rutte, Kurz, suedezii, danezii, cei care erau împotriva acestei idei până acum.
Statele membre au acceptat o datorie publică europeană, este un pas imens pentru construcția europeană, pentru că putem să ne asumăm de acum înainte la nivelul Uniunii Europene decizii fără să stăm doar la certuri de tipul „Eu doar dau bani, iar tu doar îi cheltui”.
Acesta a fost narativul la începutul negocierilor, dar iată totuși că s-a ajuns la un acord. Avem o datorie publică ce va fi rambursată în mod colectiv de către toate statele membre, iar noi, Parlamentul European, insistăm ca să fie rambursată în mare parte din resurse proprii europene, fără a cere contribuții mai mari din partea guvernelor naționale. Acesta este un element foarte important.
Mai apoi, avem situația în care s-a luat o decizie în doar câteva luni de când această criză a fost declanșată.
Dacă țineți minte criza financiar-economică din 2007-2009, eu eram comisar în Comisia Europeană, abia prin 2011-2012 am adoptat proiecte legislative prin care să corectăm efectele acelei crize, mai întâi financiar, și abia apoi a venit și Planul Juncker, cu investițiile.
În câteva luni de zile, acum, Consiliul a decis, iar Parlamentul urmează să-și spună punctul de vedere. Parlamentul nu va cere în niciun caz mai puțin, eventual mai mult. Practic, în câteva luni de zile, Uniunea Europeană și-a asumat responsabilitatea, ca Uniune Europeană.
De data asta au intrat în scenă mai puternic Rusia și China, le-am văzut la începutul crizei acuzând Europa de lipsă de solidaritate, o narațiune care a fost preluată de președintele sârb, l-am auzit pe domnul Vucik spunând că, iată, Uniunea Europeană nu este solidară cu Italia. Mă gândesc că una din mizele de a ieși cu un acord rapid din aceste negocieri a fost și contracararea acestei narațiuni, destul de periculoasă acum după ce Europa a pierdut un membru, pe Marea Britanie.
Dacă vorbim de lipsă de solidaritate, China ar trebui să fie ultima țară care să critice Uniunea Europeană, pentru că prin ianuarie-februarie, când ei erau în plină criză a coronavirusului, Uniunea Europeană a trimis ajutoare masive către China, despre care nu prea s-a vorbit.
Europenii nu s-au dus cu camere de luat vederi la deschiderea avioanelor ca să se vadă câte măști aduc și câte ventilatoare, dar UE a trimis ajutoare masive către China, asta din solidaritate, pentru a ajuta.
Când China a revenit câteva luni mai târziu cu măști și ventilatoare, nu a spus că este un răspuns la un gest de solidaritate arătat deja de către Uniunea Europeană.
Dimpotrivă, a prezentat lucrurile ca să arate ce cadouri face China și a folosit aceste ajutoare ca să dezbine, să provoace unele state membre împotriva celorlalte.
În partea a doua a interviului, pe care Spotmedia.ro a publicat-o joi, vorbim despre cum se vede de la Bruxelles situația pandemică din România și care sunt planurile lui Dacian Cioloș pentru alegerile locale.