Bunele intenții pot duce la exagerări birocratice

Bunele intenții pot duce la exagerări birocratice
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Nu sunt de acord cu europarlamentarul Eugen Tomac, care susține înființarea unui post de comisar pentru combaterea dezinformării, cu adresă directă la propaganda anti-rusă. Cred că în acest caz buna intenție este de fapt o suprareacție, care a alunecat pe panta nedorită a unei exagerări birocratice.

Propaganda rusă este parte din războiul hibrid purtat de Rusia și a adus numeroase neajunsuri Uniunii Europene. Dorința Kremlinului este de a slăbi coeziunea din UE, pentru că strategii ruși cred că numai astfel Rusia va deveni mai puternică.

Rusia nu se poate desprinde din logica regretului căderii URSS, pentru că ei văd în acest fapt istoric cea mai neagră pagină din istoria proprie.

Dezinformarea, minciuna, fake news-urile, atacurile cibernetice, clonarea unor site-uri care difuzează propaganda sunt doar câteva dintre modalitățile prin care Rusia încearcă să-și impună narativul la nivelul UE.

ADVERTISING

Dacă la început acest asalt rus a dat roade, Brexit-ul fiind cireașa de pe tort pentru propaganda rusă, cu vremea, lucrurile s-au clarificat. Uniunea Europeană, fără să aibă un comisar pentru dezinformare, a devoalat propaganda rusă în mare parte. Ce-i drept, s-a trezit cam târziu, dar totuși s-a trezit și a reacționat.

Dacă ideile care căutau să adâncească un clivaj social sau politic din uniune au reușit să amețească o parte din cetățenii UE, asta se datorează în principal faptului că acel clivaj exista deja. Cum a fost cazul Brexit, unde nu Rusia a inițiat și dus la deznodământ fenomenul, ci doar l-a exacerbat.

Nu este greu de dezvăluit minciuna propagandei, pentru că orice narativ nesusținut de realitate se va prăbuși într-un final. Nu poți isca decât foarte greu idei care să fie acceptate dacă acestea nu au un substrat real, ele se prăbușesc până la urmă strivite de propria minciună.

Iar cei ce au acceptat aceste narațiuni ruse s-au dovedit a fi o minoritate în societate. Aș putea spune că societățile europene au căpătat o imunitate importantă față de dezinformarea rusă.

Asaltul propagandistic rus n-a avut rezultate mai importante ca politrucii totalitari de la Moscova pentru că faptele Rusiei nu l-au susținut, au fost contrare celor spuse de Sputnik, de ideologii sau de politicienii ruși.

Conflictele înghețate, anexarea Crimeii, războiul neconvențional din Donbas, șicanarea militară continuă a armatei NATO, uciderea dizidenților ruși sunt fapte pe care propaganda nu le poate întoarce pe dos, nu le poate prezenta altfel decât ce sunt, acțiuni total antidemocratice și antieuropene.

Ele definesc Rusia de azi și orice fake news legat de acestea va fi tratat ca ce este de către orice cetățean cât de cât informat politic.

Statele europene s-au comportat normal în ce privește activitatea Rusiei: au sacționat derapajele nedemocratice ale acesteia, au inițiat acțiuni pentru demontarea știrilor false, pentru identificarea site-urilor periculoase în spatele cărora se aflau hakeri ruși, au analizat la nivel european implicațiile și au luat măsuri în consecință.

La ora actuală narativul Kremlinului nu mai are puterea de penetrare anterioară Brexit-ului, de exemplu. Propaganda doar întreține mici focuri mocnite prin societățile europene.

În plus, presa a reacționat în majoritate cu virulență și a semnalat derapajele antidemocratice ale unor tovarăși de drum ai propagandei. Presa, ca și câine de pază al democrației, s-a comportat mulțumitor.

Dacă aș fi europarlamentar, n-aș cere un post de comisar cu dezinformarea, ci aș cere fonduri pentru ziarele care au analizat fenomenul, l-au semnalat și au contribuit la destrămarea lui.

Dacă FSB are în mod cert un departament care se ocupă cu dezinformarea în spațiul european, de ce ar trebui creat un departament european care să-l contracareze? Consider că UE are destulă putere ca să reacționeze corect și fără un astfel de înalt funcționar.

De ce să birocratizez această acțiune, când ea merge destul de bine așa cum este acum?

Înțeleg că Eugen Tomac este un patriot înteresat ca acțiunile de dezinformare rusești să aibă efecte minime, în special pentru că este român și simte cu toată fibra nenorocirea istorică a Basarabiei.

Dar cererea dânsului mi se pare cumva exagerată și cred că o atare reacție din partea UE ar fi un soi de victorie a propagandei ruse, ar arăta că Europa se teme de ce face Kremlinul, ar transmite un mesaj în care Europa ar fi omul slab ce se apără, iar Rusia omul puternic care atacă.

Nu cred că este nevoie de mai multă birocrație la Bruxelles în lupta cu propaganda rusă, ci de servicii secrete mai vigilente, cu departamente specializate, ci de departamente specializate în cadrul ministerelor de Interne, care să lupte împotriva efectelor nocive ale propagandei.

Pentru că Rusia are alt soi de narativ pentru unul sau altul din statele membre UE și este nevoie nu de o centralizare a luptei anti propagandistice ruse. Statele vor face aceste lucruri fiecare după cum vor considera, dacă nu le-au făcut deja.

Presa va continua acțiunea de demantelare a fake news-urilor și partidele vor continua acțiunile de educație politică a cetățenilor. Iar UE se va poziționa democratic și va penaliza acțiunile lui Putin. Deocamdată cred că nu este nevoie de mai mult decât atât.

Citeşte şi: Temerile Rusiei în noua strategie de securitate națională


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇