În timp ce pentru o mare parte dintre europeni sau americani purtarea măștii în public este un chin sau un afront, în Japonia a devenit aproape o obișnuință.
În decurs de peste 100 de ani japonezii au înțeles că astfel își pot proteja sănătatea, familia, vecinii, dar și comunitatea, acceptând, de multe ori, să poarte masca de bună voie și nesiliți de autorități.
Nu încape îndoială că acest simplu gest, de a purta masca în public, a influențat și statisticile legate de Covid-19. De la începutul pandemiei, Japonia, o țară cu peste 126 de milioane de locuitori, a înregistrat jumătate de milion de îmbolnăviri și circa 9.300 de decese, mai exact 74 de decese la 1 milion de locuitori.
Pentru comparație, reamintim că România, o țară cu o populație de 6 ori mai mică, a înregistrat peste 1 milion de îmbolnăviri (dublu) și peste 25.200 de decese, adică 1.319 de decese la 1 milion de locuitori.
Număr de cazuri zilnice: Japonia / România
O poveste veche
În anii ’60, virusul H3N2 (apărut tot în China, ca și SARS-CoV2, și răspândit rapid în întreaga lume) începuse să facă victime. Orașul american New York a intrat în stare de urgență, iar la Londra spitalele erau pline cu pacienți infectați. Numărul tot mai mare al cazurilor de ”gripă Hong Kong” înregistrate și în Japonia a determinat autoritățile să confirme epidemia. Se întâmpla în octombrie 1968.
Tokio, pe atunci cel mai mare oraș al lumii, se confrunta cu o problemă majoră de sănătate publică. Cu 9 milioane de locuitori, orașul era extrem de vulnerabil în fața contagiunii virale.
Înainte ca vaccinul împotriva H3N2 să fie obținut de oamenii de știință, japonezii au acceptat să poarte măști pentru a împiedica răspândirea virusului, se arată într-un articol publicat recent pe site-ul Alianței globale pentru Vaccinare (Gavi), alianță creată în anul 2000.
Dar nu era prima oară când Japonia apela la această măsură și nici prima oară când utilizarea măștilor în public dădea rezultate vizibile în statistici, relatează sursa citată.
Gripa Hong Kong era cea de-a treia pandemie a secolului XX.
Prima a fost Gripa Spaniolă din 1918, când, în absența unui vaccin, purtarea măștii s-a dovedit o măsură crucială pentru reducerea numărului de victime, relatează sursa citată.
Arunci, urmând exemplul unor orașe precum San Francisco, Biroul Național de Sănătate Publică din Japonia și autoritățile locale au încurajat populația să poarte măști în cele mai importante zone: în spitale, în tramvaie și trenuri, precum și în spațiile publice aglomerate. Un an mai târziu, măștile erau puse la dipoziție gratuit celor care nu își permiteau achiziționarea lor la cinema sau la teatru, dar și în autobuze, locuri unde măsura era obligatorie.
Peste ani, epidemiile de SARS (2003) și gripă porcină (2009) au întărit în memoria colectivă din Japonia ideea că purtarea măștii în public aduce mari beneficii: Obiectul a devenit un simbol prin care japonezii își exprimau solidaritatea în războiul purtat de oameni împotriva inamicului invizibil.
Un simbol al solidarității și respectului față de ceilalți
Însă autoritățile japoneze demaraseră încă de la începutul anilor 2000 campanii de sănătate publică, încurajând purtarea măștii. Iar oamenii înțelegeau că acțiunile lor individuale contau, nu doar pentru propria lor sănătate, ci pentru a întregii comunități și a națiunii.
Treptat, purtarea măștii s-a desprins de pandemie și a devenit un soi de angajament cetățenesc, iar campaniile publice lansate de autorități s-au axat tot mai mult pe teme ce integrau în mesaje familia și locul de muncă.
Purtarea măștii a început să simbolizeze dragostea și respectul în familie, dar și în afara ei. În același timp, acest gest s-a transformat într-o mică contribuție personală la economia națională, fiecare contribuind astfel la reducerea riscului de întrerupere a muncii din cauza unei potențiale îmbolnăviri, a sa și a colegilor, scrie sursa citată.
Mai mult, copiii s-au obișnuit și ei cu purtatul măștii, inclusiv la școală. Chiar și înaintea pandemiei de Covid19 mulți japonezi purtau masca din proprie inițiativă, atunci când apreciau că fac astfel un bine, prevenind un rău, adică o potențială îmbolnăvire.
Într-un articol publicat în 2014, deci cu mulți ani înainte de Covid-19, jurnaliștii de la Japan Today scriau despre acest obicei, inedit pentru occidentali, al locuitorilor din "Țara soarelui răsare".
”Dacă simți că te paște o răceală dar nu poți să-ți iei liber, bunul simț îți dictează să îți acoperi gura și nasul cu o mască, astfel încât să nu transmiți virusul în toată clasa, colegilor de birou sau celorlalți călători din autobuz”, scria autorul articolului din Japan Today.
Mai mult, acesta dezvăluia, printre altele, că începând din 2003 un producător de echipamente medicale lansase pe piață un tip de mască special destinat celor care suferă de alergii. Iar pe de altă parte, treptat, treptat, unii japonezi au început să poarte masca și pentru a-și proteja obrajii ... de frig în timpul iernii.
Milioane de măști pentru uz personal se confecționează în continuare în Japonia, iar purtarea lor este strâns legată de ideea că astfel te manifești ca un bun membru al familiei, un bun vecin și un bun cetățean.
Află mai multe informații relevante pe acest subiect:
