Problema României e că vidului de autoritate i se adaugă, fățis, și refuzul autorității, iar asta s-a văzut în cazul protestului de la metrou.
Iar atunci când autoritatea nu poate folosi „bățul”, folosește în exces zăhărelul și anunță finalul pandemiei, chiar de Ziua copilului.
Cauza vidului de autoritate stă în felul în care au fost construite partidele politice, pe bază de clientelă, iar aceasta schimbă macazul, atunci când simte un val nou, lăsând loc unor țesături sociale fisurate.
Până una-alta, spune politologul Andrei Țăranu, toate partidele profită de pandemie și nu au, încă, resurse pentru construcția post-pandemică.
Avem proteste, asumate politic de AUR, premierul Cîțu e și el tot mai prezent cu mesaje publice. Se pregătesc politicienii de viața post-pandemie?
Încă nu, le va fi foarte greu multora dintre ei să aibă o viață după pandemie.
Gândiți-vă la doamna Șoșoacă sau la domnul Simion, care sunt reprezentanții AUR, și al căror partid practic a surfat pe această pandemie, astfel încât să ajungă în Parlament.
Cu trei-patru luni înainte de alegerile parlamentare, AUR era un partid cvasi-necunoscut pentru marea majoritate a cetățenilor români și a reușit, datorită tensiunilor sociale în primul rând, determinate de pandemie, de frica de virus, de lipsa autorității statului, să parvină și să intre în Parlament, să își construiască o platformă.
Gândiți-vă că din toamnă nu va mai fi pandemia și le va trebui un an, un an și ceva ca să se redescopere și să poată reintra, dacă vor mai putea, pe alte subiecte în viața politică românească.
Cred că nici cei de la Putere nu ar reuși neapărat, în acest moment, să treacă în perioada post-pandemică, pur și simplu, peste noapte, pentru că de multe ori pandemia este un fel de mască sub care pot să ascundă diversele tensiuni care există între partidele de la guvernare.
Pandemia le folosește și le va fi foarte greu să găsească o altă formulă sub care să ascundă tensiunile, pe care le vedem zi de zi.
Ea acoperă aceste tensiuni, oricând poate să apară un breaking news legat de numărul de îmbolnăviri, lipsa paturilor la ATI, care să mai rezolve puțin din tensiuni.
Avem un discurs în interiorul Guvernului de tip polițistul bun/polițistul rău. Îl avem pe ministrul Sănătății Vlad Voiculescu, care prezintă situația gravă din spitale, apoi îl avem pe premierul Cîțu, care promite mall-uri deschise, relaxare de la 1 iunie. Sunt tensiuni, neconcordanțe de mesaj sau e o strategie?
Este o neînțelegere mare, marea problemă e că niciunul dintre ei nu are purtător de cuvânt. Niciunul dintre ei nu este un om politic care să se poată descurca singur în spațiul comunicării publice.
Domnul Cîțu este destul de rudimentar în limbaj și nu poate să iasă din analizele economice și nici pe astea nu le poate prezenta foarte explicit. Domnul Voiculescu încearcă, dar este prins între prea multe faruri, astfel încât nici el nu poate să comunice foarte bine, aduceți-vă aminte de ieșirea absolut jenantă când se prezentau noile măsuri, când domnia sa a venit râzând, spunându-ne ceva din care nu înțelegea nici el și a plecat la fel de vesel.
A avut un purtător de cuvânt și respectivul a plecat, pur și simplu.
Nici președintele Iohannis nu mai are purtător de cuvânt, nu mai există această instituție, care e o interfață.
Da, pentru că sunt politicieni înfricoșați să dea cuvântul altora decât lor înșile, fără să înțeleagă că mai degrabă au pierderi așa.
Eu i-aș recomanda și domnului Ciolacu să își ia un purtător de cuvânt. Atunci când știi că nu ești un orator bun, e mai bine. Domnul Ludovic Orban, care este de foarte multă vreme în politică, își poate permite să nu aibă purtător de cuvânt.
Probabil că postul de purtător de cuvânt ar fi fost atât de dorit de partidele din coaliție, așa că l-au scos de tot.
Probabil că e la fel pentru TVR, situația acolo tot trenează.
Noi vorbim des despre iliberalism, despre populism. Ați văzut cifrele cu libertatea presei din România, care e în continuare foarte jos, aproape de Ungaria, care are probleme cu libertatea cuvântului mult mai mare decât are România.
În România, aproape cu foarte puține excepții, presa este politizată, iar în acest moment instituția statală de presă este scoasă la mezat de politicienii de la guvernare.
Politicienii întodeauna se fac că nu știu, deplând politizarea, dar când ajung la putere e altceva.
Vorbeați despre populism. Am amintit de felul în care premierul Cîțu promite foarte mult – mall-uri deschise, vacanțe fără certificat verde în Vama Veche, relaxare de la 1 iunie. E aici o notă de populism?
E o formă de populism pe care noi o numim mai degrabă demagogie decât populism în sensul populismului iliberal.
Este o demagogie pe care domnul Cîțu o face, pentru că el simte că nu are de fapt putere și nu are legitimitate și că toate aceste elemente care ar trebui să fie definitorii pentru Guvern îl pun în poziția de a face tot felul de declarații de acest gen, care sunt foarte hazardate, cel puțin cea cu 1 iunie. Nu-mi dau seama care este motivul pentru care este atât de disperat să fie plăcut, simpatizat de cetățeni.
Mai ales că el are de trecut un test politic, nu electoral, testul pentru PNL. Cum se adresează liberalilor?
Nu știu. El are tot felul de formule care îl bagă în ridicol. De curând s-a făcut un mic comitet la Guvern, în care sunt doar useriști, un grup de analiză și prognoză economică unde domnul Cîțu, care a fost ministru de Finanțe, nu este invitat.
Aici e marea problemă, el încearcă să fie foarte vehement la adresa cetățenilor, a funcționarilor mici, dar nu reușește să fie vehement cu colegii lui de cabinet.
E o diferență de agende între PNL și USR PLUS?
Știți bine că aceste tensiuni au existat dintotdeauna, pentru că aceste două partide aleargă pe aceeași bandă și singura soluție e ca fiecare să dea mai tare din coate, ca să-l dea pe celălalt jos de pe bandă. Nu încap două săbii în aceeași teacă.
Cele două partide se declară sus și tare ca fiind partide de dreapta, ca fiind partide europene, liberale în sensul neoconservator economic. Mesajul lor este în foarte multe elemente comun, politicile pe care le propun sunt în bună măsură comune, dar fiind comune, jocul e pe principiul jocului cu sumă nulă, cine câștigă ceva câștigă în mod absolut ceva. Nu există echilibru.
Și de aici această bătălie, pentru moment retorică, dar care, mai devreme sau mai târziu, va redeveni politică, înainte de alegeri.
Care sunt costurile? Revenirea în forță a PSD sau alimentarea unor partide populiste, extremiste, de tipul AUR?
PSD, după cum vedeți, deși are potențial, nu crește extraordinar în acest moment.
AUR a crescut doar cu două, trei procente și asta doar pentru că se întâmplă acest al treilea val pandemic. S-ar putea ca, odată terminată pandemia, AUR să intre în desuetudine și să se întoarcă înspre vechile discursuri naționaliste, care, după 2008, nu au mai prins în societatea românească, care așteaptă mai degrabă mai multă dezvoltare, e puternic concurențială.
Naționalismul de genul ăsta funcționează numai pentru categoriile care nu mai pot, din diverse motive, să intre în acest gen de concurență.
E foarte greu de spus în acest moment cine are ceva de câștigat.
Părerea mea este că, dacă s-ar forma acum un partid care să fie mai degrabă de centru-stânga, care să aibă toate caracteristicile unui partid progresist european, de genul Renew Europe – USR. E mai degrabă conservator – el ar putea să aibă succes pe anumite categorii care sunt pierdute de USR, PNL, chiar și de PSD.
Altfel, există această posibilitate ca politica românească să băltească, să ne învârtim între aceleași figuri și acronime și la final să ne trezim, ca în 2020, cu niște prezențe infime la vot și cu o disperare care, în final, conduce la furii populare, la ieșiri în stradă ale populației care nu se mai simte reprezentată, pentru că nu își oferă legitimitatea.
Protestele pe care le-am văzut zilele trecute sunt legate de contestarea restricțiilor sau și de vidul de autoritate? Pentru că am văzut oameni nemulțumiți de felul în care a fost gândită vaccinarea, de pildă.
Eu folosesc conceptul de anomie. Este un concept care arată când țesătura socială se sfâșie complet. Aici avem toate aceste rupturi. E și lipsa autorității, un vacuum de autoritate, dar și o nemulțumire latentă, pe care o parte din societate nu știe înspre ce și cum să o îndrepte.
În egală măsură, e și o ruptură socială între categorii. În general persoanele care sunt marginale în societate sunt în contradicție și cu categoriile sociale care sunt, într-un fel sau într-altul, favorizate și această mică luptă de clasă tinde să apară. Aceste categorii sociale sunt în plin dispreț față de conaționalii lor, pe care nu-i consideră deloc egalii lor, din contră, i-ar vrea scoși de pe tabla de joc cât se poate de repede.
Lipsa autorității există, e fără îndoială. Azi vedeam un reportaj, că magazinele de la Metrorex continuă să funcționeze, deși liderul Metrorex și ministrul Drulă s-au dat peste cap să le închidă.
Nici jandarmi nu au trimis, pur și simplu, toată povestea de la metrou a părut o mică petardă, un mic război inutil care a mai contribuit și el la anomia socială. Ce spuneți dumneavoastră că e vid de autoritate vine în primul rând din acest vid de legitimitate.
Structurile de forță – Poliția, Jandarmeria, o bună parte din Justiție – au fost, în special în perioada când USR era în Opoziție, puse la colț. Or, aceste structuri, care sunt cu adevărat bugetarii, îi privesc cu mare mefiență pe cei de la putere.
Politica se face cu bățul sau cu zăhărelul, cum se spune. Când tu nu poți folosi bățul, pentru că el nu te ascultă, atunci trebuie să folosești în mod excesiv zăhărelul, adică să spui că se va termina pandemia fix pe 1 iunie, de Ziua copilului.
Aici e marea poveste: sunt foarte multe entități care sunt în refuz de autoritate. Nu vorbim doar de vacuum de autoritate, ci și de refuz de autoritate.
Și atunci politicienii care înțeleg acest lucru sunt foarte speriați, pentru că știu că asta înseamnă, cum s-a văzut în 2000, că sunt partide care pierd, pentru că partidele din România nu sunt partide de alegători, ci s-au dovedit a fi partide de clientelă.
Or, în momentul în care această clientelă se reorientează, pentru că vede că vine un alt val, partidele acelea cad fără parașută.
Cine a studiat politica din interbelic, până la venirea lui Carol al II-lea în principal, știe că era un partid imens, Partidul Poporului al lui Averescu, care avea legitimitatea Primului Război Mondial, partid care în doi ani a dispărut pur și simplu, pentru că a gestionat foarte prost multe din politicile care ar fi trebuit să se facă.
Avem anunțul Franței că MCV-ul ar trebui menținut. Spun Franța, dar semnalul a venit de la o comisie din Senat, nu e o poziție oficială, dar tema a fost pusă pe agendă. E un eșec al USR PLUS, care dețin portofoliul Justiției, e și unul al lui Dacian Cioloș, pentru că vorbim despre Franța, de unde a pornit practic Renew Europe, mă refer la președintele Macron?
Fără discuție și aduceți-vă aminte că Senatul francez este dominat de La republique , adică de partidul domnului Macron, care a fondat, pe ruinele ALDE, acest Renew Europe.
Este un semnal foarte prost pentru USR, pentru domnul Stelian Ion și pentru tot Guvernul, care a spus: facem toate aceste reforme, unele chiar contestate și contestabile, contra CSM, ca să scăpăm de MCV.
Ăsta a fost argumentul. Or, iată că MCV nu pare a fi în acest moment eliminabil, vom avea în foarte scurt timp raportul de 6 luni și sunt convins că acolo se va regăsi această confruntare dintre ministru și CSM, care înseamnă, din nou, o încercare de politizare a Justiției.
Pentru mine rămâne un mare mister de ce, dacă știm de atâta amar de vreme că stegulețul nostru cel mai important este pe JAI, de ce nu am copiat la literă un model de succes din Europa. Când în 1866 a venit Carol I, a copiat Constituția din Belgia. Dacă nu știi, nu poți, nu ai resurse, nu e niciun fel de jenă, nu se cheamă plagiat să iei o legislație care funcționează.
Noi avem tot felul de peticeli, care nu o să ne scoată niciodată la suprafață. Măcar în Bulgaria știi un lucru, ei nici nu au început lupta anticorupție.
Și dacă PSD putea să acuze discriminarea, PNL și USR PLUS nu prea pot.