Știrile false reprezintă un pericol pentru democrație – așa cred 69% dintre românii care au participat la un eurobarometru pe această temă.
Așadar, cum recunoaștem știrile false și cum le combatem într-un mod eficient?
Cu răspunsul la această întrebare vine Flavia Durach, lector universitar doctor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA din București. Interesele sale de cercetare includ studiul efectelor mass media în societate, cu accent pe dezinformarea online, rolul și impactul platformelor digitale, comunicarea strategică și atitudinile cetățenilor europeni.
Ea a făcut parte, în calitate de expert, dintr-o serie de inițiative recente de combatere a dezinformării, printre care „Technology-driven resilience for countering anti NATO disinformation” (NATO Public Diplomacy Programmes) și ”YouCheck!” (granturile Media Literacy for All, Uniunea Europeană). În 2019 și 2020, a fost speaker în cadrul cursului internațional Strategic Communication in the Context of Security and Defence, sub auspiciile European Security and Defence College (ESDC).
În prezent, este autoarea unei rubrici săptămânale de educație media la București FM și membru al echipei editoriale a newsletterului Antifake.ro (Asociația Eurocomunicare și The Black Sea Trust for Regional Cooperation. - German Marshall Fund).
În cele ce urmează, Flavia Durach explică cititorilor SpotMedia.ro cum să recunoască un fake news, cum să-l combată și cum să discute cu cineva care crede în știri false și în teorii ale conspirației:
Scurt ghid pentru a recunoaște o știre falsă: Care sunt ingredientele unui fake news și cum convinge?
Flavia Durach: Există trei tipuri de conținut care pot induce în eroare în mediul online și toate sunt dăunătoare pentru calitatea sferei publice.
- Dezinformarea se referă la informații false create în mod deliberat / strategic pentru a dăuna sau aduce prejudicii unei persoane, organizații sau grup social. În această categorie intră fake news create cu intenție, site-urile care imită surse credibile de informații, pseudo-site-urile de știri, imaginile modificate.
2. Misinformarea (eng. misinformation) este un termen care desemnează informațiile false, inexacte sau înșelătoare care apar în spațiul public, dar care nu sunt create neapărat cu intenția de a provoca daune sau prejudicii (de exemplu, zvonurile, erorile factuale, farsele, satira și parodia – atunci când audiența le ia de bune).
3. Malinformarea (eng. malinformation) descrie acele informații care pornesc de la aspecte din realitate, dar care sunt diseminate în spațiul public cu scopul de a dăuna, precum discursul incitator la ură și la violență.
Un scurd ghid pentru a recunoaște fake news ar include, pe lângă clasificarea de mai sus, și câteva semnale de alarmă, cum ar fi:
- prezența greșelilor gramaticale, de punctuație și ortografie,
- abuzul de funcția ”all caps”, de punctuație excesivă (pentru un efect de dramatism),
- excesul de cuvinte cu o mare încărcătură emoțională, care să stimuleze atenția și reacțiile cititorilor,
- lipsa surselor și dovezilor pentru afirmațiile făcute,
- confuzia intenționată între informații/ fapte și opinii/ interpretări.
Un alt marker care nu ne poate înșela este faptul că nu putem regăsi informația respectivă și din alte surse oficiale sau credibile și obiective. Nu, informațiile credibile nu sunt cele care vi se dezvăluie conspirativ pe pagini obscure și în comentarii anonime pe Facebook!
Ceva care circulă doar pe WhatsApp, doar pe un blog, doar sub formă de postare și este absent din mass media tradiționale/ sursele oficiale/ informațiile științifice ar trebui să ne pună în gardă.
Scurt ghid pentru a verifica dacă e știre falsă sau nu: Care sunt cele mai eficiente metode pentru a combate un fake news?
Flavia Durach: Pentru utilizatorii obișnuiți ai rețelelor sociale, cea mai importantă este pauza dinainte de share. Cu alte cuvinte, înainte de a distribui o postare, să aplicăm câteva verificări de rutină, pentru a ne asigura că nu devenim noi înșine agenți de viralizare a fake news.
Trebuie să (ne) răspundem la întrebări de genul:
- Ce tip de organizație/ce actor media a publicat informația pe care o citim?
- Este aceasta una oficială, credibilă?
- Cine e autorul informației?
- Este informația actuală și completă sau este scoasă din context?
- Conține postarea fapte dovedite sau opinii neverificabile?
- Articolul include linkuri și trimiteri active (accesibile la click) către surse credibile și verificabile pentru a-și sprijini argumentația?
- Sunt discutate minim două puncte de vedere pentru un caracter de obiectivitate?
În plus, trebuie să manifestăm precauție cu privire la: posibilitatea ca imaginile folosite să fie trucate sau ca ilustrațiile (inclusiv video) să fie scoase din context și distorsionate, iar citatele/declarațiile folosite să fie false sau trunchiate.
Să manifestăm atenție și la site-urile de tip impostor, cele menite să imite site-urile unor organizații sau instituții cunoscute. Pe scurt, dacă nu suntem siguri de credibilitatea unei informații, mai bine ne abținem să o distribuim, mai ales dacă avem de-a face cu o narațiune de tip conspiraționist.
Cum combați mai eficient o teorie a conspirației sau un fake news: demontând fiecare eroare în parte care compune enunțul respectiv ori făcând educație și concentrându-te pe rezolvarea/prezentarea adevăratelor probleme?
Flavia Durach: Ambele abordări sunt la fel de necesare. Uneori, este foarte important să clarifici aspectele factuale, deoarece erorile de la acest nivel pot avea consecințe personale și sociale foarte grave.
În cazul teoriilor conspirației, acestea se nasc de regulă în jurul unor evenimente care îndeplinesc următoarele condiții: au un impact mare, implică o serie de necunoscute sau de lacune informaționale temporare și sunt o sursă de anxietate.
Teoriile conspirației pun aparent ordine în hazard și dau sens unor evenimente negative ce par prea importante să fie doar opera întâmplării (de exemplu, o mutație naturală a unui virus de la animal la om sau decesul accidental al unui superstar îndrăgit la nivel global). Ele au succes în cazul anumitor structuri de personalitate. De aceea, atacarea frontală a acestor credințe are foarte rar succes.
Mai degrabă trebuie discutate gradual, cu blândețe, anumite elemente punctuale și trebuie investigat sistemul de credințe și valori ale adepților acelor teorii ale conspirației.
Alteori, confruntarea directă a acestor oameni cu întâmplări de viață care contrazic nucleul dur al credințelor lor poate să ducă la detașarea de acestea, chiar în absența unor eforturi de demontare venite din exterior.
Într-o discuție în contradictoriu unu-la-unu cu o persoană care crede un fake news sau o teorie a conspirației, cum e cel mai util să procedăm? Care să fie tonul vocii, cum să livrăm mesajul, cum să-i demontăm afirmațiile? Când putem decide că nu merită această investiție de timp și nervi?
Flavia Durach: Investiția de timp și de nervi merită, până la un punct. Discuția trebuie purtată cu respect și cu răbdare, preferabil într-un cadru privat.
În primul rând, trebuie să vă asigurați că mențineți focusul discuției asupra informațiilor care sunt verificabil false sau înșelătoare, și să nu o mutați pe terenul opiniilor sau credințelor personale.
În al doilea rând, abțineți-vă să abordați persoana în public sau în momente de tensiune; la nevoie, amânați discuția pentru ocazia potrivită.
În al treilea rând, dezbateți faptele fără să atacați persoana și ascultați cu atenție argumentele sale, oricât de absurde vi s-ar părea, pentru a ști cum să răspundeți la acestea.
O atitudine condescendentă este de asemenea de evitat, pentru că nu face decât să limiteze disponibilitatea persoanei pentru dialog.
Încercați să vă sprijiniți argumentele pe surse pe care interlocutorul le respectă, îndrăgește sau față de care are măcar o atitudine neutră. În cele din urmă, trebuie să știți când să abandonați dialogul, pentru a evita escaladarea unui conflict cu persoana respectivă.
