Vaccinul, împreună cu alte măsuri de limitare (exact cum se întâmplă în Israel și în Marea Britanie), dacă ar fi aplicate simultan peste tot în lume, ar putea într-adevăr eradica pandemia de Covid-19 până la sfârșitul anului, spune medicul și cercetătorul Octavian Jurma.
Agențiile de presă internaționale anunță tot mai des apariția unor noi tulpini ale coronavirusului, unele mai periculoase, altele mult mai contagioase. În tot acest timp, vacanța de vară se apropie, iar guvernele lumii par tot mai puțin dispuse să înăsprească restricțiile. Vaccinarea este o soluție, dar este ea suficientă?
Noua tulpină californiană a intrat în atenție eclipsând varianta britanică, braziliană sau africană. Pare un joc fără sfârșit. Pare sau chiar este? Ce șanse avem să eradicăm în curând pandemia, pentru că de virusul SARS-Cov-2 e clar că nu vom scăpa?
Iată ce răspunsuri ne dă dr. Octavian Jurma și câteva dintre argumentele și explicațiile sale, pe care vă invităm să le ascultați integral în format audio la finalul acestui articol.
Un război între două specii
Discutăm despre un conflict între două specii. Aceste virusuri sunt arme populaționale, arme sociale, arme de război.
Avem două tipuri de virusuri – de tip Ebola (de proximitate, care omoară atât de repede încât nu apucă să se răspândească) și acești viruși ”balistici” (au apărut în China și lovesc în America și peste tot) și care au alt profil – infecția durează mult mai mult și ea e suficient de subtilă încât să nu declanșeze măsuri imediate. Ați văzut, în Ghana, Ebola omoară 80% dintr-un sat, așa că se iau imediat măsuri dure. Dar când îți moare 1% dintr-un sat, se spune ”Ah, e un fel de gripă”.
Avem de a face cu un virus foarte diferit și de virusul gripal, care la rândul său se manifestă rapid simptomatic.
De data asta, indiferent de cât suntem noi de responsabili, nu reușim să ne izolăm în timp util în situația unei infecții cu Covid, pentru că în cele 5 zile avem timp să-l transmitem fără să știm că suntem infectați.
Omenirea nu a răspuns omogen
După război, noi am trecut de la o societate în care erau adresate nevoile societății în primul rând (și în care aveam toți niște responsabilități sociale bine asumate), la o societate bazată pe confort: Facem NU ce trebuie, ci facem ce ne place.
Iar asta se vede și în răspunsul la pandemie, pentru că în Asia, unde s-a făcut ce trebuie de la început, acolo nu au o problemă cu epidemia. Nu putem spune că există acum o epidemie în Australia, tot ce trebuie să facă ei este să lichideze cazurile de import. Ei au sterilizat Australia fără vaccin și asta e lucrul cel mai important.
Însă fiecare grup social a răspuns diferit la această amenințare, omenirea nu a răspuns omogen, la fel cum virusul nu a răspuns nici el omogen la măsurile noastre de protecție.
Pandemia de Covid-19 a omorât de două ori mai mulți oameni decât boala Covid-19, prin diverse metode. Repet: Este o armă socială, ne disrupe sistemul nostru social.
Dacă ne uităm în istorie, America de Sud a fost cucerită prin arme biologice de către europeni. Știm că pandemiile provocate de virușii pe care i-au adus cu ei și bolile aduse din Europa au produs mare parte a genocidului din America de Sud.
Virusul e ca un computer. Un supercomputer biologic
Virusul este ca un computer. Când cumpărăm un telefon mobil, ne uităm câte nuclee are. De ce? Dacă are un singur nucleu, are o capacitate de calcul mai mică, dacă are 8 nuclee are o capacitate mare de calcul, iar dacă are 16...
Fiecare dintre noi, odată ce suntem infectați, devenim un procesator de variante. Știm că virusul SARS-CoV-2 suferă în medie 2 mutații pe lună. Dacă sunt 1-2-10 oameni infectați, majoritatea acestor mutații vor fi inofensive. Pentru ca o mutație periculoasă să se poată răspândi trebuie să apară într-o zonă în care nu există măsuri de limitare semnificativă a răspândirii virusului.
Aceasta este o teorie pe care acum o putem verifica în practică. Nu avem nicio tulpină periculoasă nouă în țările care și-au controlat foarte bine pandemia, pentru că neavând multe infecții nu putem avea nici multe variante. Există asemenea tulpini noi, dar ele nu au niciun motiv să devină dominante.
Motivul pentru care tulpina britanică devine dominantă este că infectează mai eficient decât vechea tulpină. E vorba despre așa-numiții algoritmi genetici, ele concurează între ele. E ca și în societatea umană: Ca să crească cineva, trebuie să scadă vechea putere. La fel, în California noua tulpină apare în 90% din cazuri. Și virusul de acolo este mai bine adaptat să facă față la măsurile noastre.
Singura cale prin care putem opri apariția acestor variante este să limităm numărul de infecții. Evident, el nu se poate limita în spitale, acolo ajung oamenii după ce numărul de infecții crește foarte mult.
De aceea, măsurile preventive (care au lipsit în Europa și America sub pretextul protejării economiei) au permis multiplicarea virusului la nivelul milioanelor de cazuri. Revenind la metafora cu telefonul, imaginați-vă că telefonul acela care avea 8 nuclee acum are milioane de nuclee. Ce ”capacitate de calcul” are?
Fără să vrem am format un supercomputer biologic, al cărui scop este simplu: să se răspândească în continuare și să se adapteze la provocările pe care le întâlnește. O parte dintre acestea sunt chiar măsurile de restricție pe care noi le luăm.
Știm asta de la antibiotice – se numește rezistența la antibiotice. Dacă nu iei un antibiotic așa cum trebuie (îl iei doar pe jumătate sau greșit), nu faci altceva decât să selectezi tulpinile rezistente la antibiotic, la bacterii.
La fel funcționează și măsurile noastre în cazul Covid-19 – ca un fel de antibiotic social.
Atâta vreme cât noi permitem acestor infecții să scape de sub control, ele se vor înmulți. Știm foarte bine că orice pandemie începe cu un singur caz. E o chestiune de timp să ajungem la milioane, creșterea e exponențială.
Ceea ce urmează este că, indiferent ce măsuri luăm, noi în același moment punem o presiune selectivă pe virus să se adapteze la măsurile noastre. De aceea, singurele țări care au înțeles în zona noastră cum se revine la control sunt, din punctul meu de vedere, Israel si Marea Britanie: carantină + teste + vaccinare.
Această abordare tridimensională este capabilă să ne aducă înapoi, la control. Odată ce limităm numărul de infecții, automat scade numărul de tulpini, de variante produse.
Vestea bună este că există soluții
E important să înțelegem că nu vom învinge pandemia singuri, nici măcar la nivel național, decât dacă ne izolăm complet. Orice țară se poate insulariza, nu trebuie să fie înconjurată de ape. Mă refer la izolarea față de ceilalți. Conform teoriei celor 6 grade de separație, noi suntem la 6 pași distanță față de oricine.
Oamenii de știință încep să își dea seama că ceea ce știm noi despre epidemie e ca și cum ai încerca să aplici ceea ce știi despre furtunile din Bărăgan ca să încerci să înțelegi un uragan tropical. E atât de diferită pandemia de epidemie încât trebuie să rescriem manualele de epidemiologie.
Ultima pandemie la o asemenea scară a fost acum 100 de ani. Descoperim că față de pandemia de gripă din 1918 avem o provocare mult mai mare. Norocul nostru este că medicina este la un stadiu la care poate să limiteze foarte mult numărul de decese. Pentru că numărul de infecții nu reușim (vedeți că discutăm deja de valul 4, de valul 5...).
Cea mai bună veste este vaccinul. Cumva, ni s-a dat o șansă.
Vaccinul, împreună cu alte măsuri de limitare (exact cum se întâmplă în Israel și în Marea Britanie), dacă ar fi aplicate simultan peste tot în lume, ar putea într-adevăr eradica pandemia până la sfârșitul anului.
Însă rata de vaccinare va fi extrem de dificil de menținut. Așa cum subliniază și faimoasa agenție americană Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) într-un articol foarte interesant care a fost publicat pe site, trebuie accelerată și rata de vaccinare, împreună cu măsurile de distanțare socială, masca, limitarea vizitelor, igiena mâinilor, care toate măresc distanța dintre noi și virus.
Măsurile parțiale adoptate în Europa au permis virusului să se adapteze, spre deosebire de Australia unde s-au luat din start măsurile totale. Noi abia acum le luăm, când populația e mult mai obosită, mult mai puțin dispusă să le respecte și mult mai puțin optimistă în privința eficienței lor. În Australia, nimeni nu a protestat, pentru că ei văd beneficiile: carantinăm pe toată lumea 5 zile, stăm, revenim la normal, fără mască, fără probleme.
Vaccinarea, dacă o facem corect, ar putea să ne ajute să scăpăm de virus. Insă, dacă nu o integrăm într-un sistem coerent de protecție, într-o strategie de protecție națională, europeană și globală la un moment dat (să sperăm), există riscul să selectăm tulpini rezistente la vaccin, pentru că asta e cea mai mare problemă pe care o au acum oamenii de știință: Ce facem dacă nu vaccinăm suficient de repede?
Trebuie să privim asta ca un război total. O singură variantă scăpată într-un singur colț din lume ar fi suficientă, de aceea, e nevoie de o abordare globală.