Un copil, la grădiniță , încearcă să-și încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurcă a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să între. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamna, dal sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greșit. Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună. Totuși a reușit să își păstreze calmul până când cizmulițele au fost iar încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de dată această așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
- Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să țipe la el "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit sã îl descalțe.
Când s-a terminat chinul descălțatului, băiețelul i-a spus:
- Sunt cizmulițele flatelui meu. Mama mi-a zis să le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai știa ce să facă … să plângă sau să râdă A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele.
Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Și acum, unde-ți sunt mănușile ? Trebuie să ți le pun în mâini că să poți pleca afară!
- Le-am băgat în cizmulițe că să nu le pield…