La sfârșitul lunii ianuarie 2020, premierul de la acea dată, Ludovic Orban, îl numea la șefia Corpului de Control pe Dragoș Tănăsoiu, până atunci secretar general al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).
Fost membru PD, actualmente în PNL, Tănăsoiu era considerat un apropiat al lui Orban, fiind numit în trecut secretar general în Ministerul Transporturilor când actualul lider al PNL era ministru.
Cum s-a instalat la Palatul Victoria, actualul premier Florin Cîțu l-a demis pe Tănăsoiu. Însă acesta nu a ”șomat” mult. A plecat din Guvern pe 12 ianuarie și acum deja e întors în ANRE ca director al Direcției Logistică și Achiziții.
În 2018 câștiga peste 19.000 de lei pe lună la ANRE
Prezența sa la ANRE a fost depistată după ce a inițiat achiziția de servicii pentru testarea COVID a personalului instituției. Mai exact ANRE cumpără un pachet de 350 de teste PCR, cu mai multe cerințe în ce privește programarea la testare și primirea rezultatului. Criteriul este ”prețul cel mai scăzut”.
Declarație de avere încă nu și-a depus Tănăsoiu la ANRE și nici cât a fost în Guvernul Orban nu pare că a făcut-o.
Am găsit pe site-ul ANRE declarația de avere din vara lui 2018. Tănăsoiu deținea atunci, împreună cu soția, un apartament, o garsonieră și un spațiu comercial, un Vokswagen Jetta cumpărat în 2016.
La ANRE câștiga peste 230.000 de lei pe an (19.184 lei/lună), în timp ce soția sa, care lucra la Compania Națională Aeroporturi București, câștiga aproximativ 9.500 de lei/lună.
Din închirierea spațiului comercial au mai obținut peste 3.000 de lei.
Inginerul care a ocupat aproape doar funcții publice toată viața
Tănăsoiu are 52 de ani este de profesie inginer, terminând Tehnologia Construcţiilor de Maşini la Politehnică. A urmat apoi și cursurile de drept la Universitatea Bioterra și, cum și-a luat licența, s-a înscris la ASE la un program de un an de studii postuniversitare unde s-a specializat în guvernare modernă și dezvoltare locală.
În 2000 i-a fost oferit Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler de către președintele de la acel moment, Emil Constantinescu.
A lucrat doar doi ani ca inginer (1992-1994), după care s-a reorientat către administrația publică. Din 1994 până în 1997 a fost inspector de specialitate la Direcția de Control Comercial la Primăria Sectorului 2 din București. Apoi, a fost câteva luni inspector guvernamental la Direcția Autorități Publice Locale și Dezvoltare Regională din cadrul SGG, pentru ca mai apoi să fie numit director tot aici.
Câteva luni în 1998 s-a ocupat, ca expert guvernamental, de organizarea ședințelor de guvern, după care a fost luat 3 luni director de cabinet la Ministerul Reformei, pentru Ioan Avram Mureșan, după care i-a fost secretar general în minister.
A urmat un parcurs similar și în Ministerul Agriculturii, ca apoi să candideze și să fie ales consilier general în București.
Pentru 5 luni în 2002 în CV-ul său scrie că a fost iar inginer la Elcor Instal SRL, unde a făcut lucrări de instalații electrice, după care a revenit în administrație, direct la Primăria Capitalei, ca director la Administrația Publică. A mai rămas în Primărie, până în 2007, ocupând și funcția de director pentru Managementul Resurselor Umane.
Apoi a fost două luni director general adjunct la TAROM.
Între timp, Tăriceanu l-a numit director pentru privatizare și post privatizare în Ministerul Transporturilor, unde a devenit apoi secretar general.
2009 îl găsea din nou la Primăria Capitalei, conducând Direcția Inspecție și Control general. De aici a plecat la ANRE, întâi ca secretar general, apoi ca director de Resurse Umane, apoi ca director de Logistică și Achiziții, loc de unde a plecat în Guvernul Orban, și în care s-a întors acum.
