Pandemia a schimbat din temelii modul în care trăim. De la modul de lucru la cel în care interacționăm – totul se desfășoară după reguli pe care nimeni nu le-ar fi crezut posibile în urmă cu un an.
Sunt deja 9 luni de când majoritatea țărilor a adoptat diferite tipuri de restricții, iar România nu face excepție.
Munca la domiciliu este una dintre constantele acestei perioade și, încă din primăvară, multe voci din spațiul public au început să susțină faptul că aceasta este noua normalitate. Mai mult, o serie de studii a arătat că epoca muncii de birou este pe cale să apună.
”Încărcătura emoțională a acestei perioade este uriașă, iar studiile date publicității nu pot decât să surprindă o situație de moment: oamenii se tem pentru viața lor întrucât nu avem încă un vaccin distribuit la scară largă care să asigure imunitatea. Iar în aceste condiții, lumea preferă să se izoleze pentru a se proteja”, explică Daniel Milicescu, expert SSM.
”Este evident că pandemia a redefinit condițiile de muncă și că va fi necesar să se găsească soluții care să țină pasul cu vremurile pe care le trăim, însă, din punctul nostru de vedere, este prematur să vorbim de finalul muncii la birou.
Și nici nu ar trebui ca acest mod de viață să dispară pentru că efectele negative asupra psihicului uman sunt serioase, iar ele se vor vedea în timp, peste 4-5 ani”, susţine Daniel Milicescu.
Munca de acasă presupune, pe lângă posibilitatea de a lucra în pijama și papuci, ca toate rolurile pe care o persoană le îndeplinește zilnic - angajat, partener, părinte - să se amestece, să nu mai existe o delimitare clară, ceea ce pune o presiune foarte mare asupra individului.
În plus, dispare perioada de deplasare la și de la serviciu, care funcționa, de cele mai multe ori, ca ”zonă de buffer” între ipostaza de membru al familiei – cu solicitările și încărcătura specifică - și cea de angajat, cu sarcinile aferente fișei postului.
Astfel, în timpul acestei deplasări, fie că ea se făcea cu mașina personală sau cu transportul în comun, persoanele se puteau deconecta de la mediul din care tocmai plecaseră și se puteau pregăti pentru următorul ”rol”.
Acum, toate aceste ”pălării” se suprapun pe parcursul întregii zile, în același spațiu.
De multe ori, în timpul unui meeting la serviciu, copiii au dificultăți cu școala online și solicită atenția adultului. Fie sună un curier la ușă sau partenerul are nevoie de sprijin pentru o sarcină casnică.
Aceste zone de interacțiune produc inevitabil o erodare a capacității de concentrare pe sarcinile de rezolvat și, implicit, de multe ori, o scădere a productivității. În plus, absența socializării își pune și ea amprenta în mod negativ asupra echilibrului psiho-emoțional al individului.
Angajaţii muncesc mai mult atunci când lucrează de acasă. Ce minusuri are telemunca (studiu)
”Din discuțiile pe care le avem cu companiile cu care lucrăm, oamenii s-au adaptat într-o mai mică sau mai mare măsură acestui nou mod de viață. Însă nu este vorba de integrarea unor noi abilități comportamentale, ci mai degrabă de intrarea pe modul de supraviețuire: trebuie să rezist, trebuie să-mi păstrez jobul, trebuie să mă feresc de riscul de infectare cu COVID 19.
Pe termen mediu și lung, însă, suntem de părere că mulți angajați vor dori să se întoarcă la birou.
Iar companiile trebuie să se adapteze unor noi realități,” declară Daniel Milicescu, care crede că ”primul pas spre schimbare este conștientizarea importanței evaluării de risc în zona de mental health”.
Angajaţii muncesc mai mult atunci când lucrează de acasă. Ce minusuri are telemunca (studiu)
Limitarea sau chiar dispariția interacțiunii sociale este una dintre cele mai grave consecințe ale pandemiei, iar cu cât companiile înțeleg mai rapid acest lucru, cu atât vor putea veni în sprijinul angajaților prin programe de asistență și suport pentru a le menține starea de bine
Daniel Milicescu
În mod tradițional, companiile românești nu au un istoric prea bogat în ceea ce privește preocuparea pentru bunăstarea mentală a angajaților. Acest lucru, însă, a început să se schimbe încă dinaintea pandemiei și procesul a fost accelerat de noile condiții din spațiul socio-economic.
”Un prim pas este cel în zona de conștientizare, de awareness. Atât companiile, cât și oamenii trebuie să înțeleagă ce înseamnă mental health din punct de vedere al sănătății la locul de muncă.
Nu este vorba doar de conformarea legală, ci de implementarea unei palete de servicii de suport – de consiliere, de coaching sau de terapie, în funcție de nevoile fiecărui caz în parte.
Noi am extins deja sfera serviciilor pentru care oferim consultanță clienților noștri, astfel încât acoperim și această zonă care va deveni din ce în ce mai importantă, din estimările noastre, în anii care urmează”, adaugă Daniel Milicescu.
Există deja companii care au integrat acest tip de servicii în activitatea curentă.
Este vorba de evaluarea ergonomică online, care vizează analiza modului în care angajații și-au amenajat spațiul de lucru la domiciliu, astfel încât să poată fi identificate din timp potențialele riscuri pentru sănătatea acestora – fie fizică (scaune sau birouri neconforme, spații insuficient aerisite etc) sau psihică (spații prea mici, lipsa unui perimetru minim în care muncă să se poată desfășura în liniște).
De asemenea, seturile de teste psihologice care pot determina nivelul de stres sau de anxietate, precum și primele semne ale instalării unei stări depresive, pot permite, pe baza rezultatelor, elaborarea unor strategii de intervenție organizațională la nivel de departament sau chiar de companie pentru prevenția unor situații grave.
”Pe termen mediu și lung, munca la domiciliu nu este sustenabilă și prezintă riscuri majore pentru sănătatea mentală a angajaților. Limitarea sau chiar dispariția interacțiunii sociale este una dintre cele mai grave consecințe ale pandemiei, iar cu cât companiile înțeleg mai rapid acest lucru, cu atât vor putea veni în sprijinul angajaților prin programe de asistență și suport pentru a le menține starea de bine până când lucrurile vor putea reveni pe făgașul firesc”, este de părere Daniel Milicescu.
Gradul mare de stres, grija zilei de mâine și presiunea socială, accentuate de pandemie, fac, astfel, necesare investițiile în zona de sănătate mentală atât din partea companiilor, cât și a statului.
În caz contrar, nota de plată pentru echilibrul psiho-emoțional al angajaților va fi uriașă și greu de achitat.