Războiul din Ucraina și presiunea tot mai mare pentru creșterea cheltuielilor de apărare împing Europa către o schimbare industrială majoră, în care sectorul auto ar putea juca un rol neașteptat.
O analiză semnată de Radu Magdin în Kiev Post arată că această transformare începe deja să prindă contur pe continent.
Potrivit analistului român, industria auto europeană – afectată de scăderea vânzărilor, costurile mari la energie și competiția globală – ar putea deveni o resursă esențială pentru acoperirea deficitului de producție militară, scos la iveală de războiul din Ucraina.
Magdin explică faptul că, de la uzine Volkswagen care ar putea produce vehicule de luptă până la orașe din România interesate de contracte din domeniul apărării, Europa începe să testeze o conversie industrială care ar putea redefini economia de securitate a continentului.
România, între oportunitate și vulnerabilitate
România este bine poziționată în acest context, arată analiza, datorită legăturilor industriale puternice cu Germania și Franța și integrării profunde în lanțurile europene de producție auto.
Dincolo de fabricile Dacia și Ford, există o rețea extinsă de producători de componente. Însă această dependență devine și o vulnerabilitate. Sectorul este afectat de aceleași probleme ca restul Europei: concurența chineză, cererea scăzută, criza energetică și șocurile din lanțurile de aprovizionare.
În acest context, conversia către industria de apărare apare ca o oportunitate strategică și pentru România. Magdin arată că astfel de direcții încep să fie discutate inclusiv la nivel local, de exemplu la Timișoara, unde administrația vede sectorul de apărare ca o posibilă miză de dezvoltare.
Războiul din Ucraina schimbă regulile jocului
Analiza subliniază că invazia Rusiei și presiunea administrației Trump pentru creșterea bugetelor de apărare au schimbat radical perspectiva europeană.
Programe precum SAFE, care ar urma să mobilizeze 150 de miliarde de euro, și Readiness 2030, care ar putea aduce încă 650 de miliarde, creează pentru prima dată în ultimele decenii premisele unor investiții militare consistente și pe termen lung.
În același timp, experiența Ucrainei arată cât de nepregătită era industria europeană pentru un conflict de mare intensitate. Diferența dintre ambițiile politice și capacitatea reală de producție a fost expusă rapid, mai ales în domenii precum muniția, vehiculele blindate sau apărarea antiaeriană.
De ce industria auto se potrivește pentru apărare
Magdin argumentează că există o compatibilitate naturală între cele două sectoare.
Liniile de producție, logistica, rețelele de furnizori și capacitatea de scalare sunt similare, iar acest lucru permite adaptarea relativ rapidă a capacităților existente. Exemple concrete există deja: Rheinmetall analizează utilizarea unei uzine Volkswagen pentru producția de vehicule de luptă, iar alte fabrici sunt convertite pentru producția de tancuri sau muniție.
În plus, capacitatea excedentară din industria auto – cauzată de scăderea cererii – poate fi valorificată eficient în sectorul de apărare.
Conversia nu este o soluție miraculoasă
Totuși, analiza avertizează că această transformare nu este automată și nici lipsită de riscuri.
Pentru a funcționa, este nevoie de investiții în tehnologie – de la inteligență artificială și replici digitale ale echipamentelor, care permit simulări în timp real, așa numiții „digital twins”, până la drone și soluții de realitate virtuală pentru training – dar și de o reformă a modului în care sunt făcute achizițiile militare.
Magdin atrage atenția că deciziile pe termen scurt și achizițiile ocazionale nu pot susține o industrie de apărare robustă. Este nevoie de angajamente ferme, pe termen lung, care să ofere predictibilitate producătorilor.
O șansă pentru România și pentru Europa
Dincolo de sectorul auto, analiza subliniază că Europa trebuie să își corecteze vulnerabilitățile din domeniul apărării, inclusiv în logistică, comunicații sau tehnologii spațiale.
În acest sens, contribuția industriei civile ar putea reduce dependența de SUA și ar putea întări autonomia strategică europeană.
Pentru România, participarea la programul SAFE cu 17 miliarde de euro și strategia pentru industria de apărare indică o schimbare de abordare și o oportunitate dublă: consolidarea securității și reinventarea industrială.
Concluzia analizei este una de optimism prudent: dacă este gestionată corect, această transformare ar putea face din Europa un partener de securitate mai credibil și mai capabil, fără a slăbi relația cu SUA.
G.P.