Sistemul de artilerie autopropulsată Bogdana reprezintă unul dintre succesele emblematice ale industriei de apărare din Ucraina. Este un tun mare de 155 mm montat pe un camion, care le permite operatorilor să lovească inamicul cu precizie și să-și schimbe rapid poziția. Artileriștii ucraineni spun că e la fel de precis ca pușca unui lunetist.
Realitățile câmpului de luptă sunt într-o continuă evoluție. Dronele care acționează la zeci de kilometri de zona de luptă reprezintă o amenințare pentru toate vehiculele mari, astfel încât obuzierele tractate, montate pe remorci, devin din ce în ce mai relevante pe front. Sunt mai ușor de camuflat și pot rezista mai bine loviturilor dronelor FPV.
Artileria tractată are propriile limitări de luptă, dar în prezent reprezintă o tendință definitorie pe câmpul de luptă modern. Acesta este motivul pentru care producătorul sistemului autopropulsat Bogdana, Uzina de Mașini-unelte Grele Kramatorsk, a dezvoltat o versiune tractată a obuzierului său, botezată Bogdana-BH.
Obuzierul desfășoară de un an misiuni de luptă în cadrul unităților de artilerie. Pentru a-și consolida și mai mult capacitatea de artilerie, comandamentul Forțelor de Asalt Aerian 7 a furnizat brigăzii sale de artilerie tunuri remorcate, de fabricație ucraineană.
Antrenamentul și coordonarea unităților au durat două luni, după care artileriștii, laolaltă cu sistemele Bogdana-BH nou livrate, au fost dislocați spre est, în sectorul Pokrovsk, se arată într-un reportaj realizat pe front de Ukrainska Pravda.
Un tun mai greu și mai letal
Tunul Bogdana tractat este de aproape două ori și jumătate mai greu decât obuzierul britanic M777 folosit în mod obișnuit de forțele ucrainene. Pentru a remorca M777 e suficient un Humvee, în schimb Bogdana-BH este tractat de un camion militar standard KrAZ-6322. În unele cazuri, se folosește și un vehicul blindat de transport pe șenile MT-LB.
Sistemul de artilerie autopropulsat măsoară 13,5 metri în configurația de deplasare, deci este cu trei metri mai lung decât un M777.
Tunul are o țeavă de calibru 52, aceeași ca și la obuzierul francez CAESAR. Pe de altă parte, M777 are o țeavă de calibru 39. Lungimea mai mare a țevii îmbunătățește precizia grație accelerației mai mari a proiectilului, dar asta face și sistemul mai greu și mai vizibil.
Raza maximă de tragere a tunului Bogdana tractat este de 41 de kilometri, cu o rază minimă de acțiune de 4,7 km.
Totul trebuie controlat de la A la Z
„Designul tunului Bogdana este destul de reușit. Această armă este ca o pușcă cu lunetă. Precizia sa este foarte mare. Dar obținerea unor astfel de rezultate depinde și de oameni. Trebuie să ni se ofere coordonate precise ale țintei, trebuie să efectuăm toate calculele, să actualizăm datele meteorologice, să ajustăm temperatura încărcăturii. Cu alte cuvinte, totul trebuie controlat de la A la Z”, subliniază șeful de stat major al batalionului, Volodîmîr (alias „John”)
„Comandantul de tun de la sol trebuie, de asemenea, să recepționeze și să transmită corect datele de tragere. Acesta trebuie să se asigure că se utilizează tipul corect de cartuș și încărcătură. Fitozul trebuie setat identic la fiecare cartuș. Așadar, pentru a lovi ținta chiar cu prima lovitură, este necesar un set complet de măsuri”, adaugă el.
În ciuda avantajelor obuzierului, armata așteaptă, de asemenea, ca anumite deficiențe tehnice să fie remediate, întrucât acestea afectează raza de tragere și în unele situații limitează utilizarea anumitor tipuri de muniție.
Cele mai multe unități de artilerie sunt formate din soldați mobilizați care au deprins de la zero abilitățile de tragere. Mulți dintre ei se află la prima lor experiență de luptă.
Cum lovește Bogdana
Echipajul principal al obuzierului Bogdana-BH este format din comandant, tunar, încărcător și manipulant de muniție – cei patru asigură capacitatea de tragere a sistemului.
La primirea comenzii de la comandantul bateriei, comandantul obuzierului ordonă echipajului să se pregătească de luptă. Echipajul iese în grabă din adăpost și îndepărtează camuflajul tunului. Prin intermediul ofițerului de comunicații, comandantul transmite coordonatele țintei mitraliorului, care setează vizorul și unghiul de deviere.
La ordinul comandantului obuzierului, încărcătorul pregătește muniția pentru tragere. Tipul de proiectil este selectat la postul de comandă în funcție de distanța față de țintă și de caracteristicile acesteia. De exemplu, poate fi un proiectil fragmentat cu exploziv puternic, un proiectil specializat pentru minarea drumurilor inamice sau un proiectil cu rachetă de rază lungă.
Între timp, manipulantul selectează încărcătura de propulsie, care determină raza de tragere a tunului. Spre deosebire de sistemele din epoca sovietică, Bogdana folosește pulbere ambalată în saci de pânză, în loc de carcase metalice.
„Temperatura aerului și a încărcăturii afectează direct precizia și intensitatea focului. Pe vreme caldă, după 5-7 focuri, țeava armei începe să se supraîncălzească, ceea ce duce la o pierdere a preciziei. În condiții de vreme mai rece, se pot trage aproximativ 10 focuri precise”, explică „John”.
„Când trebuie să lovim o coloană sau o concentrare mare de infanterie, tunurile trag în secvență. În timp ce primul tun trage, le îndreptăm pe al doilea și al treilea spre țintă. Apoi, cel care a început să tragă se răcește, în timp ce celelalte continuă. Și așa mai departe, prin rotație”, menționează acesta.
Urmează ajustarea focului. Postul de control al focului transmite rezultatele focului anterior, iar tunarul, la comanda ofițerului superior, ajustează vizorul în consecință.
Treaba nu se termină după ultima salvă
Fiecare tun este susținut de un echipaj și un șofer, care ajută la montarea și demontarea armei, precum și la pregătirea acesteia pentru transportul către o altă poziție.
Cu cât obuzierul este mai aproape de zona de contact, cu atât e mai mare riscul de a da de drone cu fibră optică sau alte amenințări. Drept urmare, fiecare livrare a unui tun către o poziție de tragere este planificată ca o operațiune specială la scară largă în cadrul brigăzii.
Tunul poate fi transportat în siguranță către și dinspre poziții doar noaptea.
Bogdana-BH este montat pe axul unui tun tractat cu un vehicul sovietic 2A36 Giatsint-B. Militarii apreciază această soluție: baza rezistă foarte bine atât la tragere, cât și la transport.
Dacă o dronă FPV rusească detonează lângă ax și distruge două roți pe o parte, soldații pot lua o roată de pe partea nedeteriorată și o pot monta acolo, apoi pot continua transportul tunului la un atelier de reparații fără dificultăți majore.
Cum sunt apărate obuzierele
Cu mult înainte de apariția seriei Bogdana, trupele pregăteau poziții pentru obuziere. Acest lucru este esențial pentru că altfel sistemele ar fi fost detectate și distruse rapid. Situația era complicată de terenul extrem de dur, iar echipamentele specializate nu se puteau apropia sub focul inamic, așa că soldații făceau totul manual.
Tunurile sunt acoperite cu cinci straturi de camuflaj și plasă antidrone. O ramă de protecție este pregătită chiar înainte ca obuzierul să fie adus pe poziție și apoi e instalată la fața locului.
Lucrările de camuflaj se desfășoară în condiții dificile. Iarna, artileriștii îndură frigul, iar când plouă scot apa și noroiul din adăposturi cu găleți.
Rușii atacă constant tunurile desfășurate. Pentru a respinge atacurile, fiecărui tun i se atribuie un mic grup de sprijin pentru foc, echipat cu puști speciale și lansatoare de plase antidrone, precum și cu sisteme de bruiaj. Aceștia apără tunul atunci când acesta se află într-o poziție de depozitare.
Dacă în timpul ce trag se declară o amenințare cu drone, artileriștii încetează focul cu obuzierul, iau puștile și se alătură apărării. Numai în cazul unui atac inamic la scară largă asupra pozițiilor ucrainene artilerii sunt obligați să continue să tragă cu obuze, în timp ce apărarea tunului e lăsată în întregime în seama unității de securitate.
Forțele ruse vizează în principal trenul de rulare și culata tunului. Avarierea trenului de rulare imobilizează obuzierul, în timp ce deteriorarea culatei (partea dinapoi a țevii, în care se află locașul închizătorului) face imposibilă încărcarea.
Din fericire, tunul Bogdana e ușor de reparat: cele mai multe avarii cauzate de atacurile dronelor sau de focul de contra-baterie pot fi remediate în două-trei zile.
„Nu există rezervoare de combustibil sau ulei și nici componente electronice. Tunul e în întregime mecanic. Este pur și simplu metal care poate fi reparat chiar și la poziția de tragere”, subliniază șeful de stat major „John”.
Reprezentanții producătorului sunt în contact permanent cu artileriștii. Aceștia sfătuiesc trupele cu privire la modul de efectuare independentă a reparațiilor și, de asemenea, ajută la repararea obuzierelor în atelierele de reparații din spatele frontului. Piesele de schimb necesare sunt livrate unității în câteva zile.
Războiul de azi nu mai seamănă cu cel de acum 4 ani
„După ce operezi M777, observi imediat greutatea semnificativ mai mare a lui Bogdana. Acest sistem a fost conceput pentru brigăzile de artilerie ale Forțelor Terestre, nu pentru unitățile aeropurtate unde mobilitatea este critică. Cu toate acestea, în condiții de front static, puterea și precizia sa se justifică”, spune colonelul Viktor Dovhal.
„Tunul este într-adevăr foarte rezistent. Unul dintre sistemele noastre a rezistat la trei lovituri de dronă asupra componentelor optice. Și în doar două zile, l-am reparat complet. Nu ai putea face asta cu un CAESAR”, adaugă Dovhal.
Potrivit acestuia, întreținerea și aprovizionarea artileriei remorcate în zona critică („kill zone”) este deosebit de dificilă. Tunurile trebuie aprovizionate cu muniție și evacuate în spatele frontului pentru service. Chiar și curățarea țevii după un anumit număr de focuri necesită fluide speciale, care sunt foarte dificil de utilizat pe poziția de tragere.
„Înainte de a muta tunurile, analizăm perioadele de activitate maximă a dronelor inamice - ce tipuri de drone zboară, unde operează și la ce altitudini. Pe baza acestei analize, construim întregul nostru sistem logistic”, spune comandantul.
Toate vehiculele tractoare KrAZ-6322 ale brigăzii au fost echipate cu blindaj suplimentar și sisteme de război electronic.
Pentru a aproviziona tunurile cu muniție, brigada a stabilit o rețea de „puncte de control” unde obuzele și proviziile sunt livrate cu camioane. De acolo, acestea sunt distribuite cu camionete, Humvee sau camioane GAZ-66.
Atât din punct de vedere organizațional, cât și tehnologic, artileria modernă a Ucrainei diferă foarte mult de cea care înfrunta inamicul în 2014 și chiar în 2022, notează Ukrainska Pravda.
„Astăzi, poziționarea unui tun pe front necesită o abordare creativă și o analiză atentă a tuturor riscurilor”, subliniază Viktor Dovhal. „Nu este vorba doar de construirea de poziții de tragere suplimentare, ci și de înșelarea inamicului. Calculele tactice care au funcționat în trecut nu se mai aplică într-un război modern modelat de «zone de ucidere».”
T.D.