Teoretic, Beijingul are interesul să se implice în medierea încheierii conflictului, dar îi convine și să-l lase pe Trump să tragă ponoasele campaniei sale militare.
Rolul potențial al Chinei a intrat în atenție după ce ministrul pakistanez de Externe, Ishaq Dar, a fost marți la Beijing pentru discuții cu diplomatul de rang înalt, Wang Yi. Întâlnirea a avut loc în contextul în care Islamabadul și-a intensificat poziționarea ca mediator de pace în conflict.
Într-o declarație privind „restabilirea păcii” publicată marți, ambele țări au cerut o „încetare imediată a focului”, discuții de pace „cât mai curând posibil” și o pace durabilă, susținută de ONU.
„China și Pakistanul sprijină părțile relevante în inițierea discuțiilor”, au declarat cele două state în inițiativa lor în cinci puncte, publicată după ceea ce Islamabadul a descris drept „ore de dialog” între Dar și Wang.
De asemenea, cele două părți solicită:
- securizarea rutelor de navigație;
- încetarea atacurilor asupra civililor și a țintelor nemilitare;
- protejarea suveranității și securității atât a Iranului, cât și a statelor din Golf.
Inițiativa reprezintă cel mai bine articulat punct de vedere de până acum al Beijingului cu privire la modul în care ar trebui rezolvat conflictul, notează CNN.
Dar această poziție, exprimată în linii mari, ridică și întrebări cu privire la pașii concreți pe care Beijingul i-ar face într-un viitor proces de pace. Cât de mult este dispusă China să se implice într-un conflict care se desfășoară într-o regiune volatilă, unde se străduieşte să menţină relațiile cu partenerii de ambele părți?
Pakistanul cere Chinei să se implice
Surse oficiale pakistaneze au declarat pentru CNN că unul dintre lucrurile pe care Ishaq Dar era probabil să le discute în timpul vizitei sale în China era posibilitatea ca Beijingul să acționeze ca garant pentru a asigura un acord de pace.
Două surse pakistaneze au confirmat, de asemenea, că, în timp ce o întâlnire între Turcia, Arabia Saudită, Egipt și Pakistan era în desfășurare la Islamabad la începutul acestei săptămâni, președintele pakistanez Asif Ali Zardari a organizat întâlniri la ambasada chineză pentru a discuta situația regională actuală.
Iranul a dat semnale contradictorii. Președintele Masoud Pezeshkian a declarat marți că Teheranul este gata să înceteze luptele în anumite condiții, menționând „în special garanțiile necesare pentru a preveni reapariția agresiunii”, potrivit presei de stat iraniene. În același timp, ministrul de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul este pregătit pentru „cel puțin șase luni” de război.
Pakistanul s-a oferit să poarte discuții între vecinul său, Iranul, și SUA, valorificând poziția sa de putere cu legături stabile cu ambele țări.
Dacă va interveni în discuțiile de pace, Beijingul va avea două opțiuni importante: garant sau mediator al păcii. Ce implică aceste opțiuni?
China - garant al păcii
Chiar dacă Beijingul se poziționează ca o voce pentru pace și un jucător responsabil într-un conflict care zdruncină economia globală, este posibil să acționeze cu prudență.
„China are toate motivele să-și prezinte medierea diplomatică”, a declarat Tong Zhao, cercetător senior la Carnegie Endowment for International Peace. „Vrea ca lumea să vadă un contrast: în timp ce Statele Unite generează tulburări și haos, China se poziționează ca o forță pentru dezescaladare, stabilitate și pace.”
„Cu toate acestea, cu ce este dispus Beijingul să contribuie concret - e o altă problemă”, a adăugat el.
Strategii chinezi ar putea vedea avantaje dacă SUA s-ar împotmoli în Iran, ceea ce i-ar afecta credibilitatea globală, chiar dacă Beijingul este îngrijorat de ramificațiile pentru economia sa bazată pe exporturi, notează CNN.
De asemenea, este foarte puțin probabil ca Beijingul să accepte vreun fel de rol de garant care i-ar cere să contribuie cu resurse militare sau cu asigurări pentru a susține pacea. În plus, influența Chinei asupra problemelor de securitate din Orientul Mijlociu este percepută ca limitată.
Nu e clar ce ar implica un astfel de acord care ar intra în conflict cu reticența Chinei față de legăturile militare, menționează CNN.
Beijingul ar fi, de asemenea, extrem de precaut față de orice acord care i-ar impune să monitorizeze și să sancționeze încălcările armistițiului – în special unul care ar putea să-l atragă în conflict cu SUA.
China are un tratat de apărare reciprocă vechi de decenii cu Coreea de Nord, dar a evitat în mod tradițional alianțele și a cerut o revizuire a modelului de securitate internațională condus de Statele Unite.
„Desigur, pe măsură ce puterea hard și soft a Chinei crește, există o dezbatere internă tot mai intensă care privește dacă Beijingul ar trebui să-și implementeze capacitățile într-un mod mai activ pentru a-și extinde influența globală și a-și consolida statutul de putere lider. Chiar și așa, Iranul este o arenă improbabilă pentru o astfel de investiție”, a spus Zhao.
China - mediator de pace
China a urmat o linie diplomatică atentă pe parcursul celor peste patru săptămâni de război din Orientul Mijlociu, cerând un armistițiu și purtând o serie de întâlniri și discuții pe această temă. Dar a fost, de asemenea, clară în ceea ce privește locul în care consideră că ar trebui să fie impulsul pentru a pune capăt conflictului - și ramificațiilor sale economice globale.
„Cel care a legat clopotul trebuie să fie cel care îl dezlegă”, a declarat săptămâna trecută trimisul Chinei pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, într-o referire clară la SUA și Israel, când a fost întrebat despre circumstanțele în care s-ar putea ajunge la un armistițiu.
Analiștii chinezi reflectă, de asemenea, o conștientizare acută din partea Beijingului a provocărilor înrădăcinate în rezolvarea unui conflict în care există puțină încredere și multă animozitate între cele două tabere.
„China a cerut celor două părți un armistițiu imediat, dar mă îndoiesc că vreo tabără ar asculta cu adevărat un astfel de sfat în acest moment. Statele Unite sunt deja prinse în dilema cu care trebuie să se descurce, iar Iranul are nevoie de o răzbunare care să-i salveze măcar un pic reputația”, a declarat colonelul (în retragere) Zhou Bo, cercetător senior la Centrul pentru Securitate și Strategie Internațională al Universității Tsinghua din Beijing.
A treia opțiune: China stă deoparte
Bo a adăugat că este posibil ca Beijingul să nu joace un rol în negocierile de pace, deoarece Pakistanul a preluat deja această poziție.
China a jucat un rol cheie în medierea unei apropieri între Iran și rivalul său de lungă durată, Arabia Saudită, în 2023. Iar viziunea alternativă a liderului chinez Xi Jinping pentru securitatea internațională include Beijingul ca mediator.
Relațiile cu actorii cheie din acest conflict, Iranul, cât și SUA, precum și Pakistanul, ar putea ajuta China să aibă acces la toate părțile în negocierile de pace, consideră Wang Yiwei, directorul Institutului de Afaceri Internaționale de la Universitatea Renmin din Beijing.
Dar China analizează, de asemenea, implicațiile diplomației sale pentru propriile priorități, în special vizita președintelui american Donald Trump în China, programată în luna mai, și alte acțiuni diplomatice viitoare așteptate între cei doi lideri în acest an.
China ar putea încerca să joace un rol pentru a arăta un gest de bunăvoință față de Statele Unite, dar a fost, de asemenea, precaută cu privire la războiul care tensionează această relație. „Nu vrem ca Iranul sau orice alt fenomen să afecteze această încredere”, a declarat Wang de la Universitatea Renmin, referindu-se la viitoarele schimburi diplomatice.
T.D.