Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a formulat o plângere prealabilă împotriva refuzului Guvernului și Ministerului de Finanțe de a asigura și pune la dispoziție fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante prevăzute în titluri executorii.
Anunțul a fost făcut pe Fcebook de Judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Plângerea prealbilă depusă este prima etapă în demersul de a ataca în instanță decizia guvernanților de amânare a plății unor drepturi salariale restante către magistrați.
Înalta Curte de Casație și Justiție atrage atenția Guvernului că dacă refuzul va continua, urmează deschiderea unei acțiuni in instanță, în contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004.
Suma pe care statul trebuie să le-o plătească magistraților, cu titlu de restanțe salariale, în urma valului de procese din ultimii ani, este de două miliarde de euro, banii fiind plătiți în tranșe.
Dar guvernul a decis să amâne plățile în acest an, iar sumele alocate magistraților să fie folosite pentru pachetul social de măsuri pentru persoanele vulnerabile.
Puteți vedea AICI plângerea depusă de ÎCCJ
ÎCCJ precizează că, prin această plângere, solicită:
- punerea la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție a tuturor fondurilor necesare pentru plata acestor drepturi salariale restante
- emiterea actelor administrative și efectuarea tuturor demersurilor bugetare necesare pentru includerea/alocarea integrală a sumelor solicitate necesare achitării drepturilor salariale restante prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul
- comunicarea unui răspuns expres, motivat în fapt și în drept, în termenul legal
ÎCCJ spune că refuzul nejustificat de a pune la dispoziție sumele necesare achitării drepturilor salariale restante stabilite prin titluri executorii şi scadente în anul 2026 rezultă, în concret, din:
- neincluderea integrală a sumelor solicitate în bugetul anului 2026;
- diminuarea sumelor solicitate față de necesarul transmis de Înalta Curte de Casație şi Justiție;
- neasigurarea fondurilor necesare, deşi obligația de plată este certă, lichidă şi exigibilă;
- nesoluționarea favorabilă a solicitărilor şi demersurilor ulterioare, inclusiv a cererilor de rectificare bugetară.