În vara lui 2012, asaltul asupra statului de drept a început cu revocarea fulger a Avocatului Poporului pentru a dezactiva practic singura pârghie împotriva Ordonanțelor de Urgență pregătite. De ce? Scrie clar în Hotărârea Parlamentului 32/2012, pentru că a atacat la CCR ordonanțele guvernului Ponta:
„Actualul Avocat al Poporului, domnul Gheorghe Iancu, numit în această funcție prin Hotărârea Parlamentului României nr. 16/2011, a demonstrat prin acțiunile sale că utilizează prerogativele sale constituționale și legale în scopuri politice, mai ales pentru a servi interesele acelei forțe politice care l-a promovat în această funcție, respectiv Partidul Democrat Liberal, atacând la Curtea Constituțională acte normative adoptate de actualul Guvern învestit după demiterea printr-o moțiune de cenzură a Guvernului Ungureanu”.
Au urmat Valer Dorneanu, Anastasiu Crișu și Victor Ciorbea care nu au mai atacat nimic, indiferent cât de mare era abuzul.
Vă aduceți poate aminte de așa numita OUG a migrației primarilor, din septembrie 2014, care le permitea acestora ca 45 de zile să se mute cum vor dintr-un partid într-altul fară a suferi consecința legală a pierderii mandatului. 300 de primari au trecut atunci de la Putere la Opoziție, imensa majoritate, 260, la PSD.
Victor Ciorbea a atacat-o, la mari presiuni ale societății și Opoziției, abia după trecerea celor 45 de zile și chiar dacă CCR a declarat-o neconstituțională, efectele nu au mai putut fi reparate.
Acum, premierul Orban și PNL recurg la tactica USL din 2012 privind Avocatul Poporului, ceea ce, până la urmă, e doar o dovadă de consecvență.
Sigur că Renate Weber este un personaj contestabil pe mai multe paliere, în primul rând politic. Din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit să ajungă Avocat al Poporului. Și ar fi existat o șansă minimă să se întâmple asta dacă PMP nu trăda, pe motive ridicol naționaliste, candidatura comună din partea opoziției a lui Peter Eckstein Kovacs.
Sigur că ar fi preferabil ca Avocatul Poporului să fie depolitizat, printr-un titular cu trecut și prezent apolitic, dar și prin modalitatea de numire, acum absolut politică. Acestea sunt însă teme de modificare a Legii 35/1997 respectiv a Constituției.
Sigur că Cristian Diaconescu, dacă ar fi fost o propunere serioasă nu aruncată la plesneală, sau Peter Eckstein Kovacs ar fi o soluție de Avocat al Poporului foarte bună, incomparabilă cu Renate Weber. Dar nu așa, cu condiția să vrei să-l pui acolo așteptând să ceară voie de la partid pentru fiecare contestație, ceea ce cred că nici nu ar accepta vreunul dintre ei.
Însă discuția nu este acum despre persoană, ci despre principiu. Indiferent cine este, cum se numește și din ce partid provine Avocatul Poporului, faptul că își exercită atribuțiile nu poate fi motiv de revocare. Motiv de revocare este neîndeplinirea lor, adică ceea ce ar fi trebuit să se întâmple cu Victor Ciorbea.
O spune și judecătorul Cristi Danileț: “Legea 35/1997 stabilește în ce condiții poate fi revocat Avocatul Poporului. Nu am văzut să scrie acolo 'dacă sesizează CCR și se supăra poporul/Parlamentul'." Ce scrie în art 9 al 2 din Legea 35/1997? Că revocarea este ca urmare a încălcării Legii și a Constituției.
Motivul principal de revocare invocat de PNL, cum că Avocatul Poporului ar fi beneficiar de pensie specială și de aceea ar fi în conflict de interese când a atacat legea supraimpozitării pensiilor speciale, nu are legatură cu art 9 din Legea 35.
Doar PNL și dl Roman nu au aflat că al 4 din art 9 al Legii 35, care prevedea pensia specială, a fost declarat neconstituțional de CCR (Decizia 77/2019), deci eliminat, iar proiectul de lege care prevedea reintroducerea pensiei speciale pentru Avocatul Poporului, inițiat de Florin Iordache, a fost retras.
Și să fi avut dreptul la pensie specială în viitor, asta nu înseamnă un conflict de interese în sensul legii. E ca și cum ai spune că având permis de conducere, Avocatul Poporului nu poate ataca nicio lege referitoare la șofat. Sau dacă are copii nu se poate atinge de nicio prevedere privind alocațiile.
Repet, aici nu este vorba despre persoana dnei Weber, este vorba despre un principiu. Este admisibil să vrei să revoci Avocatul Poporului fară un motiv prevăzut de lege doar pentru că te deranjează, ca guvern, deoarece atacă prea multe legi și OUG?
Dacă vom spune da, doar pentru că acum nu ne place Renate Weber, vom valida ceea ce s-a întâmplat în 2012 și vom crea pemisele pentru repetare. Cum un guvern va fi enervat de un Avocat al Poporului prea activ, cum va putea încerca să-l trântească.
Eu nu cred că de această dată PNL va reuși ca in 2012 decât dacă însuși PSD are chef să schimbe Avocatul Poporului. Cu atât mai neinspirat mi se pare să creezi acest precedent de intenție. Nici nu–ți iese, dar și validezi demersuri similare trecute și viitoare.
Iar dacă ar ajunge PNL să numească Avocatul Poporului, cum trebuie să fie acesta? Un fel de Victor Ciorbea care să ceară voie de la partid ce să atace și ce nu?
Din punctul meu de vedere, ideal ar fi ca Avocatul Poporului să fie ori total independent de vreo majoritate politică, numit prin concurs de exemplu, fie în mod obligatoriu în opoziție cu guvernul (ceea ce conform procedurii constituționale de numire e acum excepția) și cât mai multe legi și OUG să fie atacate rapid la CCR, pentru a nu ne trezi cu ele trântite ulterior și cu tot felul de situații juridice complicate deja create în baza lor.
De exemplu, în cazul impozitării pensiilor, chiar dacă nu atacau Avocatul Poporului și ICCJ, după intrarea în vigoare a legii orice pensionar cu pensie tăiată putea să intenteze un proces în cadrul căruia să sesizeze CCR. Deci, mai devreme sau mai târziu, controlul constituțional se întâmplă, doar că exista și riscul unor complicații.
Cât despre pensiile speciale, ele merită o discuție separată care va exista. Deocamdată doar întreb:
Daca astăzi înfrângem principiul dreptului câștigat pentru că ne enervează ceva, suntem pregătiți pentru anularea pe baza precedentului și a altor drepturi?
Daca astăzi acceptăm supraimpozitarea unei categorii de venit, suntem pregătiți și pentru alte supraimpozitari, în baza precedentului?
Daca astăzi acceptăm impozitare diferențiată pentru o singură categorie, indiferent cum se numește ea, suntem convinși că mâine, pe baza precedentului, categoria lovită nu vă fi a noastră, din alte motive și în baza altor enervări? De exemplu, doar bucureștenii să plătească mai mult pentru că trăiesc in Capitală?
Și suntem gata să facem primul pas de renunțare la cota unică de impozitare, după cum deja unii ar vrea prin Parlament?
Și în cazul Avocatului Poporului, și în cazul pensiilor speciale, analiza trebuie să depășească lungul nasului care acum ne mănâncă, oricât de intensă și justificată e mâncărimea. Trebuie văzut ce precedent creăm, cât și cum putem proceda fără acest efect.
Și mai trebuie ținut minte că orice principiu constituțional și legal încălcat, chiar pornind de la o iritare justificată, se va răzbuna mai devreme sau mai târziu, fară excepție.