Eliminarea de către Israel a lui Ali Larijani, consilierul național pentru securitate, cel mai important lider executiv al regimului fundamentalist de la Teheran, reprezintă o a doua decapitare a conducerii Iranului, după înlăturarea ayatollahului Ali Khamenei, în primele ore ale conflictului militar.
Succesul operațiunii militare reprezintă un semnal serios pentru clerici că vor fi în continuare vânați dacă nu acceptă condițiile dure impuse de SUA și Israel: stoparea oricăror operațiuni militare, eliminarea tehnologiei nucleare, oprirea atacurilor și amenințărilor asupra petrolierelor care tranzitează strâmtoarea Ormuz, dar și schimbarea regimului politic cu unul dispus la compromisuri majore cu Israel, SUA și statele din Golful Persic.
După succesul anunțat de forțele militare de la Ierusalim, Arabia Saudită, dar și alte state din zona Golfului Persic au cerut SUA să continue operațiunile militare împotriva Iranului, chiar cu riscul ca situația tensionată și de incertitudine să se prelungească.
“Larijani și comandantul Basij (o facţiune din Corpul Gardienilor Revoluției Islamice) au fost eliminați noaptea trecută și s-au alăturat șefului programului de exterminare, Ali Khamenei, precum și tuturor membrilor eliminați ai axei răului, în adâncurile iadului”, a anunțat Israel Katz, ministrul Apărării din Israel.
“Prim-ministrul și cu mine am dat instrucțiuni armatei să continue vânătoarea conducerii regimului de teroare și represiune din Iran, să taie în repetate rânduri capul acestei caracatițe și să nu-i permită să se dezvolte”, a mai adăugat oficialul.
“Aceasta reprezintă o lovitură puternică pentru capacitatea regimului de a acționa și o lovitură puternică pentru capacitatea de a-și folosi mașina de război împotriva Israelului și a propriului popor. Vom continua să facem presiuni pentru a slăbi capacitățile regimului iranian”, a mai spus ministrul Apărării din Israel.
Reușita vine într-un context global dificil provocat de continuarea conflictului militar din Iran și blocarea strâmtorii Ormuz, cu consecința creșterii prețului petrolului.
Trump nu se mai duce în China
Dar războiul din Orientul Apropiat a provocat și o deteriorare rapidă a relațiilor dintre SUA și China, care nici până acum nu erau excelente din cauza politicii tarifare impusă de Donald Trump, care a scumpit exporturile marelui stat comunist din Asia.
Președintele american avea programată o vizită la Beijing, la sfârșitul acestei luni, dar ea a fost amânată undeva într-un viitor neprecizat, din cauza războiului din Orientul Apropiat.
Xi Jinping, președintele Chinei, este vizibil nemulțumit de prăbușirea militară a Iranului, un partener strategic pentru China.
Beijingul, de asemenea, e afectat puternic de blocarea strâmtorii Ormuz, pe unde trec 40% din importurile petroliere ale Chinei. O prelungire a crizei din zonă ar afecta puternic economia țării.
Dar Xi Jinping mai are o problemă gravă, una militară. Forța cu care SUA și Israel au lovit Iranul, anihilarea unei mari părți din armata Teheranului în câteva zile și preluarea rapidă a controlului aerian au arătat prăpastia uriașă de dezvoltare dintre armamentul occidental și cel chinez.
Un buget militar uriaș, dar incomparabil mai mic decât cel al SUA
Ani de zile, propaganda de la Beijing a proiectat în lume imaginea unei Chine cu o forță militară importantă, una de care trebuie să se țină cont.
Imaginea creată avea rolul de a slăbi susținerea SUA, dar și a multor state europene pentru Taiwan, insula pe care Beijingul o consideră parte a Chinei și pe care și-a propus s-o cucerească printr-o invazie militară, dacă nu reușește altfel.
Intervenția americană fulgerătoare din Venezuela, dar și atacul devastator asupra Iranului, țări cărora China le-a vândut tehnică militară și sisteme de apărare antiaeriană de miliarde de dolari, au produs o mare îngrijorare la Beijing.
Chiar dacă Xi Jinping face investiții uriașe în armată, bugetul militar al Chinei, mult mai mare decât cel declarat oficial, este între 350 și 470 de miliarde de dolari, conform unor estimări făcute de Pentagon, fiind al doilea din lume după SUA.
Cu toate acestea, e mai mic decât jumătate din bugetul militar al SUA, estimat la peste 1.000 de miliarde de dolari. Bugetul militar cumulat al statelor membre ale Uniunii Europene, estimat pentru 2026, este undeva în jurul cifrei de 460 de miliarde de euro, cel puțin la egalitate cu cel al Chinei.
Epurare în armată
În condițiile în care Rusia și Iranul și-au pierdut influența regională, fiind profund afectate de războaiele în care s-au implicat, Xi Jinping se vede limitat pe plan internațional, fără posibilitatea de a mai influența și modela deciziile statelor occidentale.
„Din perspectiva Chinei, este mai bine să-l primim pe Trump după ce războiul cu Iranul se va fi încheiat. În timp ce Statele Unite se luptă cu Iranul, faptul că noi i-am întinde covorul roșu lui Donald Trump ar pune China într-o situație delicată, deoarece Iranul este partenerul Chinei”, a explicat profesorul Wu Xinbo de la Universitatea Fudan, Shanghai, pentru New York Times.
Începând cu 2022, anul în care Vladimir Putin a declanșat invadarea Ucrainei, Xi Jinping a început o vastă operațiune de epurare a armatei chineze.
Cel puțin 100 de generali și înalți ofițeri au fost îndepărtați din funcții, unii fiind chiar dați dispăruți, conform unui raport dat publicității de China Power, un institut independent care monitorizează deciziile politice ale Beijingului.
Peste 60 dintre aceștia au fost eliminați în 2025, un vârf al operațiunii, ceea ce arată că Xi Jinping conștientizează criza din armata Chinei și decalajul tehnologic față de Occident.
Întâlnirea dintre Donald Trump și liderul chinez a fost pregătită cu scopul de a detensiona situația dintre cele două mari puteri. Amânarea ei nu avantajează pe nimeni. Cu toate acestea, Beijingul nu va acționa impulsiv, cum a făcut Putin în Ucraina, iar un atac asupra Taiwanului e puțin probabil în viitorul apropiat.
Economia Chinei e dependentă de exporturi, consumul intern fiind redus în comparație cu mărimea și populația țării, iar crizele internaționale afectează masiv productivitatea, dezvoltarea și veniturile. Astfel, Xi Jinping nu are prea mult spațiu de manevră într-o lume tot mai dificilă pentru planurile de expansiune ale Chinei.