Educația „albastră”: UE aduce mările și oceanele în sălile de clasă

Aproximativ 40% din populația UE trăiește la mai puțin de 50 de kilometri de coastă, iar o mare parte din economia continentului, reziliența la schimbările climatice și bunăstarea depind de sănătatea mărilor și oceanelor.

În pofida acestei legături strânse, înțelegerea modului în care funcționează mările și oceanele – și a felului în care activitatea umană le afectează – rămâne limitată.

„Există oameni care trăiesc la malul mării, depinzând zilnic de ea, și totuși nu cunosc bine tematica”, a declarat Melita Mokos, biolog marin la Universitatea din Zadar, Croația.

Activitatea sa se axează pe cunoștințele în domeniul marin, ajutându-i pe oameni să înțeleagă cum funcționează oceanul, de ce este important și cum alegerile lor de zi cu zi afectează sănătatea acestui mediu.

Deși campaniile de sensibilizare s-au intensificat în ultimele decenii, multe persoane continuă să subestimeze atât presiunea exercitată de activitatea umană asupra mărilor și oceanelor, cât și beneficiile pe care societatea le obține din ecosistemele marine sănătoase.

Un sondaj recent realizat în rândul a 3.500 de tineri ilustrează această situație. Trei sferturi susțin că sănătatea apelor mării și oceanului este importantă, iar aproape jumătate sunt de părere că ele sunt încă în stare bună.

Pentru a contribui la eliminarea acestui decalaj, dna Mokos s-a alăturat unui grup de cercetători din întreaga Europă implicați în BlueLightS, o inițiativă finanțată de UE, lansată în 2024 ca parte a misiunii UE de refacere a mărilor, oceanelor și apelor noastre.

Proiectul urmărește să consolideze educația albastră – un pilon esențial al educației în domeniul marin – ajutându-i pe cursanții de toate vârstele să-și înțeleagă legătura cu oceanele și rolul pe care și-l pot asuma pentru protejarea lor.

BlueLightS este una dintre numeroasele inițiative finanțate de UE care abordează deficitul de cunoștințe în domeniul marin.

Proiecte similare, cum ar fi ProBleu și SHORE, experimentează, de asemenea, noi modalități de relaționare cu mările și oceanele, de la educație și implicarea comunității la învățarea practică. Deși fiecare proiect are propriul obiectiv, scopul lor este comun: să-i ajute pe oameni să vadă cât de strâns este legată viața lor de sănătatea mării.

Linii între punctele albastre

În pofida sensibilizării tot mai mari cu privire la aspectele legate de mări și oceane, cercetătorii afirmă că există în continuare o deconectare fundamentală între cunoștințe și acțiune.

„Vedem un decalaj clar între ce știu oamenii despre apele marine și oceanice și ce înțeleg, de fapt, despre felul în care acestea sunt afectate de propriile lor acțiuni”, a declarat Pierre Strosser, consultant în cadrul ACTeon, o firmă de consultanță în domeniul mediului specializată în gestionarea durabilă a oceanelor, a zonelor de coastă și a resurselor naturale, cu sediul la Colmar, în centrul văii Rinului din Franța.

Doctor în gospodărirea apelor și economie, Strosser are aproape un deceniu de experiență cu inițiativele de alfabetizare în domeniul marin în întreaga Europă. El coordonează activitatea echipei BlueLightS, care se axează în principal pe educația albastră.

Abordarea lor plasează oceanul într-un ecosistem mai amplu om-natură, care nu include doar mările, ci și râurile și lacurile care se varsă în acestea.

„Oceanul începe în fiecare oraș – chiar și la Strasbourg, unde locuiesc eu – prin râu, prin ceea ce consumăm și chiar prin aerul pe care îl respirăm”, a declarat Strosser.

Obiectivul lor este de a evidenția modul în care oamenii afectează oceanele și modul în care oceanele, la rândul lor, îi afectează pe ei.

Deșeurile de plastic rămase pe o plajă, de exemplu, pot fi transportate în mare, se pot descompune în particule extrem de mici de plastic și pot fi înghițite de fauna marină. Ele pot reveni în cele din urmă la oameni prin fructele de mare pe care aceștia le consumă.

O educație mai albastră

Pentru a pune în practică această idee, echipa BlueLightS dezvoltă resurse de învățare, instruiește cadrele didactice și propune adaptări ale programelor școlare. De asemenea, membrii săi au construit un centru de cunoștințe multilingve. Oricine dispune de o resursă utilă poate accesa acest centru și încărca materiale noi, astfel încât cadrele didactice din întreaga Europă să o poată găsi și utiliza cu ușurință.

Unul dintre participanți este Team Malizia, o echipă internațională de navigare în larg care produce materiale didactice despre mediul marin în neerlandeză, portugheză, germană și multe alte limbi.

Programul lor intitulat „My Ocean Challenge” folosește aspectul aventuros al circumnavigației pentru a-i atrage pe copii către oceanografie și aspectele climatice.

Celelalte două domenii de interes – programele școlare și formarea cadrelor didactice – reprezintă o provocare și mai mare. Strosser și Mokos recunosc acest lucru, dar consideră că schimbarea ar putea avea cel mai mare impact pe termen lung.

„Avem nevoie de o abordare sistemică”, a declarat Strosser. „Nu putem lua la rând fiecare școală. Trebuie să «albăstrim» câte puțin întregul sistem de învățământ.”

Cercetătorii BlueLightS testează această abordare în Franța, Spania, Portugalia, Croația, Grecia, România, Irlanda, Finlanda și Suedia.

În Franța, Strosser și echipa sa revizuiesc programele școlare pentru a identifica oportunități de integrare a tematicilor educației albastre. Scopul lor nu este de a adăuga conținut nou la o programă deja aglomerată, ci de a evidenția legăturile care există deja între oameni, societate și ocean.

O altă modalitate de a stimula schimbarea la scară largă este colaborarea directă cu profesorii. Cercetătorii sprijină proiecte conduse de profesori în întreaga Europă și organizează sesiuni de formare pentru a ajuta cadrele didactice să aducă subiecte albastre în sălile de clasă.

Și profesorii învață

În luna octombrie a anului trecut, dna Mokos, alături de echipa sa din Croația, a primit 15 profesori în orașul său natal adriatic Zadar, pentru un atelier de formare de două zile. Sesiunea s-a axat pe modalitățile practice prin care profesorii ar putea integra educația albastră în sălile de clasă.

Participanții au venit din Croația, inclusiv din regiunile interioare îndepărtate de coastă, și au predat o gamă largă de subiecte, de la geografie și limbi străine la cultură și matematică.

„Obiectivul principal a fost de a le arăta că, indiferent de materia pe care o predau, există întotdeauna o modalitate de a include educația albastră”, a declarat Mokos. „Nu este vorba doar de biologie.”

Profesorii de limbă croată, de exemplu, au fost încurajați să exploreze literatura dintr-o nouă perspectivă. Multe opere din canonul literar național reflectă teme marine și relația îndelungă a țării cu marea, oferind puncte naturale de intrare pentru subiectele albastre.

Dna Mokos a declarat că profesorii au manifestat un viu interes și entuziasm. Cu toate acestea, ea a subliniat că o singură sesiune de formare are limitările sale, accentuând necesitatea unei abordări mai ample și mai sistematice.

Europa construiește o replică virtuală a oceanului. Cine se află în spatele ideii și la ce e bună

Către o programă „albastră”

De aceea, dna Mokos colaborează și cu agenția națională pentru educație și formarea cadrelor didactice din Croația pentru a elabora un program de formare formal și acreditat.

În Croația, la fel ca în multe țări europene, profesorii obțin credite de dezvoltare profesională certificate prin participarea la cursuri aprobate. Aceste credite sprijină evoluția în carieră și pot duce la creșteri salariale.

Dacă formarea BlueLightS devine o opțiune recunoscută, mai multe cadre didactice vor putea să o acceseze și să transmită cunoștințele respective elevilor lor.

„Această primă formare a fost un proiect-pilot”, a declarat Mokos. „Acum dorim să îl oficializăm și să îl adăugăm în catalogul agenției, astfel încât profesorii să îl poată alege și să primească certificarea corespunzătoare.”

BlueLightS se va derula până în 2027, dar echipa dorește ca impactul să persiste.

Activitatea ei sprijină obiectivul UE de refacere a sănătății oceanelor, mărilor și apelor interioare până în 2030 – o misiune care depinde nu numai de politici și inovare, ci și de existența unor cetățeni informați care înțeleg legătura pe care o au cu oceanul.

Prin integrarea cunoștințelor în domeniul marin în programele școlare, în formarea cadrelor didactice și în învățarea de zi cu zi, Strosser, Mokos și colegii lor urmăresc să se asigure că generațiile viitoare cresc văzând oceanul nu ca pe un lucru îndepărtat sau abstract, ci ca pe un sistem viu modelat de alegerile zilnice.

În acest sens, ei speră să „albăstrească” fiecare clasă – indiferent de materie și de locul în care se află sala de clasă.

Articol scris de Bárbara Pinho

Studiile menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Orizont al UE. Opiniile persoanelor intervievate nu le reflectă neapărat pe cele ale Comisiei Europene.

Acest articol a fost publicat inițial în revista „Horizon”, publicația UE pentru cercetare și inovare.

Mai multe informații