Depresia nu afectează doar starea psihică, ci ar putea avea efecte până la nivelul oaselor, iar procesul ar funcționa și invers: oasele pot transmite semnale care influențează creierul, au descoperit oamenii de știință.
Această relație bidirecțională, numită „axa creier–os”, a fost analizată într-o lucrare publicată în revista Biomolecules, în care trei neurologi din China, de la Xi’an Aerospace Hospital, Ningxia Medical University şi Universitatea Jiangnan, susțin că acest mecanism nu mai este doar o ipoteză, ci poate fi considerat o rețea fiziologică reală, cu implicații importante pentru înțelegerea și tratamentul depresiei și osteoporozei, două afecțiuni frecvente, mai ales la vârstnici.
Legătura dintre cele două boli a fost observată de mai mult timp în studii clinice. Cercetările arată că persoanele cu depresie prezintă mai des scăderea densității osoase, iar pacienții cu osteoporoză au, la rândul lor, o probabilitate mai mare de a suferi de depresie.
Autorii analizei consideră că această asociere nu este întâmplătoare, ci ar putea avea mecanisme biologice comune, la nivel molecular și celular, iar axa creier–os ar putea explica această interacțiune.
Cum influențează oasele creierul
În ultimii ani, perspectiva asupra rolului scheletului s-a schimbat semnificativ. Oasele nu sunt doar structuri de susținere, ci organe active din punct de vedere metabolic și hormonal, capabile să influențeze organe aflate la distanță, inclusiv creierul.
Un exemplu este osteocalcina, un hormon produs de oase, care poate traversa bariera hemato-encefalică și influența funcțiile cognitive și starea de spirit. Studiile au arătat că pacienții cu depresie severă pot avea niveluri crescute de osteocalcină în sânge, iar aceste niveluri scad după tratament, ceea ce sugerează o legătură între acest hormon și reglarea dispoziției.
Un alt compus important este osteopontina, o proteină derivată din os, care are efecte antiinflamatorii la nivel cerebral și poate participa la remodelarea țesutului nervos. Date genetice indică faptul că anumite variante ale genelor implicate în producerea osteopontinei sunt asociate cu o susceptibilitate mai mare la depresie, ceea ce întărește ipoteza unei legături biologice între sănătatea osoasă și cea mentală.
Cum afectează depresia sănătatea oaselor
Relația funcționează și în sens invers, scrie Science Alert. Depresia este adesea însoțită de activarea cronică a sistemelor de stres din organism, ceea ce duce la creșterea nivelului de hormoni precum cortizolul și la declanșarea unor procese inflamatorii. Aceste modificări pot duce la pierderea de masă osoasă, explicând de ce depresia și osteoporoza pot evolua împreună și se pot agrava reciproc.
Cercetătorii consideră că înțelegerea acestei axe ar putea deschide noi direcții terapeutice.