Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională a României (CCR) cu privire la neplata primei zile de concediu medical, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2025. Instituția susține că Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este constituit „tocmai pentru a proteja asigurații în caz de boală”, iar statul are obligația de a plăti inclusiv indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.
Sesizarea a fost transmisă marți și vizează articolul II din OUG nr. 91/2025 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de sănătate, despre care Avocatul Poporului afirmă că încalcă mai multe prevederi constituționale.
Ce prevede ordonanța contestată
Potrivit articolului criticat, pentru certificatele de concediu medical eliberate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027, indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate se calculează și se plătesc „prin diminuarea cu o zi”.
Concret, indemnizația este suportată:
- de angajator, din a doua zi până inclusiv în a șasea zi de incapacitate temporară de muncă;
- din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), începând cu ziua următoare celor suportate de angajator, până la încetarea incapacității temporare de muncă sau pensionarea asiguratului.
În cazul indemnizațiilor care, potrivit legii, sunt suportate integral din bugetul FNUASS, plata începe din a doua zi a incapacității temporare de muncă.
Stagiu de asigurare, dar fără plată pentru prima zi
Același articol prevede că perioada de diminuare a indemnizației constituie stagiu de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, cu menținerea calității de asigurat.
Modalitatea de aplicare a acestor prevederi urmează să fie stabilită prin norme de aplicare, care trebuie aprobate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, respectiv de la 1 februarie 2026.
De ce consideră Avocatul Poporului măsura neconstituțională
În sesizarea adresată CCR, Avocatul Poporului arată că articolul II din OUG nr. 91/2025 contravine mai multor dispoziții constituționale, între care:
- articolul 1 alin. 5, privind principiul securității juridice și al previzibilității normei;
- articolul 34, privind dreptul la ocrotirea sănătății;
- articolul 44, referitor la dreptul de proprietate privată;
- articolul 47, privind protecția socială a cetățenilor;
- precum și articolul 115, referitor la regimul ordonanțelor de urgență.
CCR: contribuția de sănătate garantează calitatea de asigurat
Avocatul Poporului invocă jurisprudența recentă a CCR, potrivit căreia, pentru a beneficia de asigurare de sănătate, trebuie plătită o „primă” de asigurare – contribuția de asigurări sociale de sănătate – cu destinație specială, sumele fiind colectate la FNUASS.
„Astfel, plata contribuției garantează persoanei în cauză, salariat sau pensionar, calitatea de asigurat la sistemul public de sănătate. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar”, arată instituția.
Controale stricte la concediile medicale
Drepturi și obligații reciproce între stat și asigurat
În motivarea sesizării este citată și o decizie a Curții Constituționale, potrivit căreia:
„Consacrarea prin lege a asigurărilor sociale presupune drepturi și obligații atât pentru asigurat, cât și pentru stat, esențială fiind acoperirea unui risc în cazul producerii anumitor evenimente ce privesc sănătatea asiguraților.”
CCR a mai reținut că plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate asigură atât finanțarea sistemului, cât și accesul la servicii medicale pentru asigurați.
„Statul are obligația de a plăti indemnizația”
„Cu alte cuvinte, contribuind la FNUASS, contribuabilii beneficiază, atunci când au nevoie, de consultații gratuite la medicul de familie, medicamente gratuite sau compensate, investigații medicale și spitalizare”, subliniază Avocatul Poporului.
Instituția concluzionează că, din moment ce plata contribuției este obligatorie și conferă calitatea de asigurat, iar fondul de sănătate este creat pentru a proteja persoanele în caz de boală, statul are obligația de a asigura plata prestațiilor aferente acestei protecții, „inclusiv a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, ca expresie a dreptului asiguratului la beneficii corespunzătoare contribuției achitate”.