Criza imobiliară din Europa a încetat demult să fie doar o problemă economică, devenind o barieră majoră în calea maturizării și stabilității tinerilor (18–35 de ani): criza locuințelor duce nu doar la o presiune financiară fără precedent, ci și la la amânarea unor etape importante, precum părăsirea locuinței părinților și întemeierea propriei familii.
Prăpastia intergenerațională
Datele OECD referitoare la evoluția de-a lungul deceniilor a salariilor, prețurilor locuințelor și condițiilor de creditare indică o prăpastie intergenerațională.
Dacă în anii ’80 și începutul anilor ’90, o locuință medie în Europa costa de aproximativ de trei-patru ori venitul anual median al unei gospodării, acum, în marile orașe europene, Londra, Paris, Amsterdam sau Praga, raportul a atins sau depășit pragul de 10 – 12 ori venitul anual median în ultimii ani (2023 – 2025).
Analizele despre accesibilitatea locuințelor consideră mai relevantă statistica bazată pe venitul median (cel care împarte situația veniturilor dintr-o țară într-o jumătate ce depășește acest plafon și cealaltă jumătate, cu venituri sub pragul median).
Odată cu creșterea costurilor unei locuințe, viteza de acumulare a fondurilor necesare pentru avans a urcat semnificativ, conform cercetărilor privind accesibilitatea locuirii realizate de London School of Economics și Oxford.
Situația a împins în sus vârsta medie la care un european ajunge să-și cumpere prima locuință, de la aproximativ 28 – 29 de ani, în anii '80, la 34 – 36 de ani, în 2024. Aproximativ 36 de ani este vârsta medie în cazul României.
Efectele sociale ale crizei locuințelor
Din cauza lipsei unei locuințe stabile și accesibile, tot mai mulți tineri sunt forțați să locuiască împreună cu părinții mult peste vârsta de 20 de ani, vârsta medie la care părăsesc locuința părintească depășind 30 de ani în Croația, Grecia și Italia, conform Eurostat.
Criza locuințelor contribuie, de asemenea, la amânarea cu doi până la cinci ani a momentului întemeierii familiei și a nașterii primului copil, ceea ce generează diminuarea fertilității și contribuie la criza demografică din Europa.
Un studiu Eurofound publicat în decembrie arată că această „coabitare forțată” cu părinții limitează mobilitatea forței de muncă (tinerii nu se pot muta pentru joburi mai bune) și afectează sănătatea mintală prin lipsa intimității și a sentimentului de autonomie.
Cu chirii ce au crescut cu peste 25% în ultimul deceniu, unii tinerii nu pot pune bani deoparte pentru un avans la un credit ipotecar, rămânând blocați în piața chiriilor, mai arată studiul.
Povara financiară a locuinței
Conform cercetării Eurofound, aproximativ 10% dintre tinerii din UE cheltuiesc mai mult de 40% din venitul disponibil pe locuință (în Danemarca și Grecia, procentul este mult mai mare).
Această pondere de peste 40% din venitul disponibil cheltuită pentru locuire reprezintă „rata de suprasolicitare a costurilor de locuire”, un indicator important utilizat în tabloul de bord social al Pilonului European al Drepturilor Sociale (EPSR).
În 2024, 8,2% din populația UE trăia într-o gospodărie supraîncărcată cu costuri de locuire, procent ce cuprinde situația tuturor gospodăriilor, indiferente de grupele de vârstă.
Acest indicator a scăzut de la 10,1% în 2017 și, după cum arată Eurofound (2025), a înregistrat o convergență ascendentă în timp, indicând îmbunătățiri medii în întreaga UE și reducerea disparităților între statele membre.
Îmbunătățirea, măsurată prin statistici oficiale, vizează mediile, indiferent de vârste, însă analiza detaliată arată o înrăutățire gravă pentru anumite grupe de vârste și categorii de lucrători și venituri.
Metodologiile internaționale pentru acest indicator al împovărăii costurilor cu locuirea sunt diferite: dacă la nivel european se consideră gospodăriile ca fiind „supraîncărcate” dacă plătesc mai mult de 40% din venitul lor pentru locuire, pragul tipic de accesibilitate nord-american este de 30%. Înainte de anii 1980, un prag de numai 25% („plata pe o săptămână pentru chiria pe o lună”) era considerat acceptabil în SUA.
Maxime istorice la costul locuinței și încetinire a creșterii salariilor tinerilor
Creșterile costurilor de locuire din ultimul deceniu au depășit creșterea salariilor, în special pentru lucrătorii tineri, arată studiul Eurofound, în cazul cărora dinamica salarială a încetinit, iar șansa de a ocupa poziții de conducere au scăzut.
De aceea, decalajul salarial bazat pe vârstă s-a lărgit. Pe măsură ce prețurile locuințelor și chiriile cresc mai rapid decât salariile, tinerii se confruntă cu o presiune financiară tot mai mare, în special în zonele urbane, unde oportunitățile de angajare sunt concentrate și unde trebuie să concureze cu investitori, turiști și persoane cu venituri mult mai mari.
Citeşte integral analiza Tinerii, marile victime din criza europeană a locuințelor – maxime istorice la prețuri și încetinire a creșterii salariilor. Rata de suprasolicitare în orașele universitare din România pe Curs de Guvernare