Donald Trump are o influență tot mai mare asupra aprovizionării cu energie a Uniunii Europene și a Regatului Unit, după ce Europa și-a mutat dependența de la Rusia către Statele Unite.
Este concluzia unei analize publicate de The Guardian, care arată că această schimbare expune statele europene unor riscuri geopolitice și economice serioase.
În contextul războiului din Ucraina și al sancțiunilor impuse gazului rusesc, tot mai multe țări europene au ajuns să se bazeze pe livrările de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA. Studiul este semnat de cercetători de la institute europene de prestigiu și avertizează că noua realitate energetică vine într-un moment în care administrația Trump adoptă o linie tot mai dură și mai tranzacțională în relația cu aliații.
De la gazul rusesc, la gazul american
Datele analizate arată o schimbare rapidă și profundă.
Importurile de GNL din SUA către Spațiul Economic European au crescut cu 61% doar în 2025, iar față de 2019 saltul este de aproape 500%. În prezent, gazul lichefiat american reprezintă aproape 60% din totalul importurilor de GNL ale Uniunii Europene.
În paralel, ponderea gazului rusesc transportat prin conducte s-a prăbușit: de la 60% din importurile europene în 2019, la doar 8% în 2025. Practic, Europa a schimbat o dependență cu alta, avertizează autorii raportului.
Marea Britanie, la fel de vulnerabilă
Situația este similară în Regatul Unit.
Deși Londra își acoperă jumătate din necesarul de gaze din producția internă, restul provine din importuri, în mare parte GNL. Dintre acestea, aproape 70% vin din SUA.
Chiar dacă nu mai face parte din piața unică europeană, Marea Britanie rămâne strâns conectată fizic și economic la rețeaua de gaze a Europei.
Gazul, instrument de putere strategică
Raportul subliniază că riscurile cresc pe fondul schimbării de ton la Washington. Strategia de securitate națională a SUA, publicată în noiembrie anul trecut, vorbește explicit despre „dominarea energetică” ca mijloc de proiectare a puterii americane.
În acest context, amenințările recente ale lui Donald Trump privind impunerea de tarife comerciale împotriva aliaților europeni – inclusiv în disputa legată de Groenlanda – capătă o dimensiune suplimentară.
Profesorul Kacper Szulecki avertizează că Europa trebuie să privească cu mult mai multă prudență această dependență: exporturile de energie sunt tratate deschis ca pârghie geopolitică, iar precedentul istoric arată că SUA au mai încercat să influențeze politicile energetice europene.
„SUA au încercat o abordare similară în anii 1980, sub Ronald Reagan, încercând să convingă partenerii europeni să renunțe la comerțul cu gaze cu URSS. Dar atunci nu exista tehnologia de lichefiere a gazelor, așa că Europa nu avea alternativă la gazul rusesc livrat prin conducte”, a spus Szulecki.
Risc de facturi mai mari și criză energetică
Pe termen scurt, consecințele pot fi resimțite direct de populație. Rezervele de gaze ale UE sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii ani, chiar sub nivelul de la începutul războiului din Ucraina. O iarnă grea, combinată cu tensiuni comerciale sau politice cu SUA, ar putea duce la noi scumpiri și la o criză energetică severă.
Deși Bruxelles-ul ia în calcul măsuri de răspuns, inclusiv revizuirea unor acorduri comerciale cu SUA, realitatea este dură: pe termen scurt nu există o alternativă viabilă la gazul american.
Ce soluții vede raportul
Autorii concluzionează că Europa trebuie să reacționeze rapid și strategic.
Gazul și energia, în general, funcționează tot mai clar ca instrumente de influență politică.
Singura ieșire pe termen mediu și lung este accelerarea tranziției către un sistem energetic bazat pe surse regenerabile proprii, mai eficiente și mai puțin expuse presiunilor geopolitice.