Primarul general ales al Capitalei, Ciprian Ciucu (PNL), a promis în campania electorală regenerare urbană pentru o parte din centrul Bucureștiului.
Pe listă: Bulevardul Magheru, Calea Victoriei și piațetele care se deschid din ele – Lahovari, Amzei și altele.
Miza este foarte ambițioasă: transformarea unor zone gri, zgomotoase și murdare în spații vii, în care să mergem și să ne oprim din plăcere.
Nu se poate peste noapte - a spus Ciucu - ci etapizat, pe parcursul a 10 ani.
La cât de îmbâcsit arată astăzi centrul, acel deceniu nu e chiar atât de mult. Mai ales că „etapizat” înseamnă și ceva rezultate vizibile în 2028, anul în care Ciprian Ciucu va cere un nou mandat.
Spotmedia.ro va urmări acest proces pas cu pas. Fără PR. Fără cosmetizări.
Vom documenta „înainte” și „după”, cu decizii concrete, bugete, proceduri, lucrări și imagini.
Începem astăzi cu „înainte”.
„Înainte”: Centrul real
Prima senzație, mergând dinspre Universitate spre Piața Romană, pe Magheru, este fizică: suprafețe lipicioase, praf amestecat cu noroi, dale murdare care nu te invită să încetinești.
Dintre clădirile de pe partea dreaptă a bulevardului, multe sunt acoperite cu straturi de afișe suprapuse, încrețite de ploaie, din care se rup și atârnă fâșii.
Unele dintre clădiri - cum ar fi cea a fostului Garaj Ciclop de lângă blocul Scala - au fost retrocedate și sunt proprietăți private lăsate în paragină. Proprietarii le-ar vinde, nimeni nu le cumpără. Așa că, până acum, PMB a ridicat din umeri.
Pe străduțe de acces în bulevard, se adună cantități mari de gunoi, printre mașinile parcate.
Pe lângă că pavajul e soios peste tot, multe dale sunt sparte. Cine lucrează își lasă materialele și sculele aruncate aiurea.
Spațiile verzi - cum ar fi cel din față de la Cărturești Verona - arată ca niște pârloage. Și sunt mașini parcate pe iarbă.
La Piața Romană, sunt mașini care intră până în mijlocul trotuarului. Peste tot e mizerie de la păsări. Prin fiecare colț, se văd îndesate gunoaie și ambalaje goale.
Dacă intri spre Piața Lahovari, vezi - în intersecție - un scuar cu statuia lui Alexandru Lahovari, înconjurat de vegetație destul de minuțios întreținută. În rest, mașini parcare peste tot și clădiri- dintre care multe degradate - cu mesh-uri publicitare pe ele.
Pe sensul de întoarcere spre Piața Unirii, e cam la fel. Mizerie, noroi și multe spații prin care treci, dar în care nu-ți vine să te oprești.
În Piața Amzei e nemăturat, iar pavajul nespălat. Băncile sunt așezat șui. Sub cele care sunt la locul lor, sunt îndesate tot soiul de bagaje ale oamenilor fără adăpost din zonă.
Sunt o mulțime de structuri publicitare care parazitează spațiul public.
Pe la colțurile pieței se adună niște vânzători ambulanți de gablonțuri. Apar de nicăieri, desfac niște mese pe care întind marfa scoasă din sacoșe de rafie. Între ei, o vânzătoare cu florile pe trotuar și într-un cărucior de supermarket.
Pe Calea Victoriei e puțin mai bine. Au ajutat mult anii de Străzi Deschise care au adus zeci de mii de bucureșteni, în weekend-uri pe calea Victoriei. Dar și pe aici sunt o mulțime de ruine și de spații care încă nu sunt puse în valoare așa cum ar trebui.
Centrul promis de Ciprian Ciucu
În campania electorală, Ciprian Ciucu și-a prezentat programul în prezența mai multor experți și ONG-iști.
„Hai să ne ocupăm, în primul rând, de ceea ce avem (și nu îngrijim - n.red.).
Și asta se vede foarte clar mergând pe Magheru și pe Calea Victoriei. Și mergând în camerele urbane adiacente, cum este Piațeta Lahovari. Cum este Piațeta Amzei. Cum este zona Sălii Palatului și Palatul Regal (sediul Muzeul Național de Artă - n.red.). Cum este zona Grădinii Icoanei. Rosetti și Elisabeta.
Ceea ce propun este un PUZ de regenerare urbană, care să înverzească și care să propună lucrări de regenerare urbană etapizate. Că nu poți să le faci pe toate deodată.
Să începem cu Calea Victoriei. Despre care am zis la început să fie pietonală. Dar am discutat cu Teodor Frolu, care mi-a zis «Nu, nu vrem să repetăm ce s-a întâmplat în Centrul Vechi». Să nu omori o zonă și să-i nu-i schimbi comportamentul doar pentru un anumit tip de consum, de noapte.
Dar poate fi o singură bandă (pentru tranzitul auto - n.red.).
Bulevardul Magheru: nu este o zonă de destinație. Nici Lahovari. Nici Amzei. Sunt cu greu zone de destinație pentru că nu te atrag. Din contră, te resping.
Magheru e ca un tunel de tranzit. Urci pe la Unirii și cobori după ce treci de el. Nu oprești acolo, nu te atrage. Și un proiect de regenerare urbană, cum e Champs-Élysées (din Paris - n.red.) sau cum este Las Ramblas (din Barcelona - n.red.), dacă vreți.
Trebuie să aduci viață economică. Viață culturală. Avem teatre. Librării. Restaurante. Și atunci, gândim un proiect de regenerare urbană pentru zona de centru, cu Magheru și piețele despre care vorbeam. Cum e Lahovari. Care e foarte frumoasă, dar pe care nu o vezi, că e o mare parcare.
Viziunea pentru mobilitate nu este să ai o singură parcare mare – cum e cea de la Universitate, care e nefolosită – ci să ai mai multe parcări mici. Pentru că trebuie să duci traficul în subteran. Să vezi orașul de mașini. Și să ții viața economică și culturală vie”, a declarat Ciucu.
Mai multe detalii, în materialul video de mai jos, de la minutul 9.45.
Ce dă viață orașelor. Școala de gândire urbană centrată pe nevoile locuitorilor
Ceea ce propune Ciprian Ciucu nu se rezolvă doar cu plantat de arbori, panseluțe și înlocuit dale.
Un oraș funcționează cel mai bine atunci când este folosit continuu, de oameni diferiți, pe parcursul întregii zile.
În lume, există o școală de gândire urbană centrată pe viața reală a locuitorilor.
Spre exemplu, în volumul „Life Between Buildings: Using Public Space” (1971) - pe care îl puteți găsi aici - arhitectul danez Jan Gehl vorbește despre cum se alcătuiesc ritmurile zilnice ale orașului, despre relevanța mersului pe jos și despre rolul timpului pe care îl petreci privind și importanța de a putea întâlni alți oameni, în spații publice.
Jane Jacbos - în cartea The Life and Death of Great American Cities pe care o puteți găsi aici - descrie ritmurile cartierului în care locuiește ca pe un fel de dans. Dimineața, se văd proprietarii care-și deschid magazinele locale, cu localnicii care-și scot gunoiul, își plimbă câinii și - în cele din urmă - pleacă la serviciu.
Vin oamenii care lucrează în zonă și care - la orele prânzului - populează cafenelele, până se pierd printre trecători, înapoi spre lucru. După-amiaza târziu, unii pleacă spre casă, alții se întorc acasă, în cartier. Seara, aproape toată lumea se întâlnește pe afară. Iar la pub-uri, vin și oameni din alte părți și rămân până târziu în noapte.
Jacobs descrie un du-te-vino continuu, care face strada să fie sigură și atractivă. Pentru că oamenii sunt atrași de alți oameni și de activitățile lor.
Partea bună este că multe dintre zonele în care viitorul primar general al Capitalei vrea să facă reabilitare urbană au deja funcțiuni diverse: locuire (chiar dacă nu foarte multă), ceva spații de birouri (mai ales pe străzi mici, adiacente), magazine, restaurante, teatre și librării. Doar că - din diverse motive - dansul pe care-l descrie Jane Jacobs nu se leagă încă așa cum ar trebui.
Nu e totul în pixul primarului general
Parte dintre măsurile de luat țin direct primarul general. Dar parte nu țin. Parte dintre zonele de pe traseul de reabilitat sunt ale sectoarelor. La fel și serviciile.
Spre exemplu, curățenia de care este atâta nevoie ține de primăriile de sector.
În acest caz, de Primăria Sectorului 1, care, de altfel, n-are niciun motiv să nu vrea curățenie. Doar că are, încă, o relație tensionată cu firma Romprest. Au trecut abia câteva săptămâni de când firma de salubrizare amenința că lasă gunoiul pe străzi dacă nu încasează sume importante de bani din plăți restante.
Relația cu unii dintre proprietari de clădiri poate fi și ea dificilă pentru primărie, mai ales dacă singurul lor scop este să încaseze bani pe proprietăți și să plece.
Multe dintre clădirile de pe Magheru au bulină roșie. Așa că ar trebui abordate în cadrul unui alt mare proiect promis de Ciprian Ciucu pentru următorii 10 ani: reducerea riscului seismic din București. Până acum, programul n-a mers prea bine.
Gestionarea persoanelor fără adăpost - în număr destul de mare pe Magheru și la Piața Amzei - deschide un cu totul alt front de lucru. În repetate rânduri, experții consultați de Spotmedia.ro au explicat că oamenii aflați într-o situație atât de vulnerabilă au nevoie de servicii sociale de mai bună calitate decât poate oferi acum Bucureștiul. Și că problemele lor - și problemele noastre cu ei - nu se rezolvă dacă polițiștii locali îi alungă prin alte colțuri ale orașului.
Și aici e nevoie de muncă, tact, bani și colaborare între PMB și sectoare, ca rezultatele să fie mai bune decât cele obținute până acum.
Complexitatea proiectului de regenerare urbană este una foarte mare. Și se adaugă pe o agendă de lucru deja încărcată cu multe alte probleme majore ale Bucureștiului (cum ar fi termoficarea, transportul în comun încă ineficient etc).
Bine pentru noi toți ar fi, însă, ca planul lui Ciprian Ciucu că reușească. Și articolului de azi - care prezintă etapa „înainte” - să-i putem adăuga, periodic - documentări despre „după”, în care să arătăm cum zonele încep, treptat, să se curețe și să devină atractive.
Un lucru e cert: regenerarea acestor zone de centru din București nu se va face printr-o singură hotărâre de Consiliu General și nici dintr-o dispoziție de primar.
Se anunță un proces lent, cu decizii administrative, bugete mai mari sau mai mici, compromisuri și rezistență la schimbare. Dar tocmai de aceea, tot acest proces va trebui urmărit pas cu pas. Și folosit ca prilej să înțelegem cum funcționează administrația și cum se poate face regenerare urbană.
Spotmedia.ro va documenta fiecare etapă – de la promisiuni și planuri, până la lucrări în teren și - sperăm - până la rezultate. Vom căuta răspunsurile și vă vom semnala dacă nu le primim.
Pentru ca, peste câțiva ani, va trebui să putem răspundem singurei întrebări care contează: se legă, în sfârșit, dansul orașului la București, la fel ca în alte mari capitale europene, în care ne place să mergem în vacanță?