Cine are apropiați cu Alzheimer ori poate chiar membri ai familiei știe că probabil cel mai dureros moment este acela în care bolnavul nu-i mai recunoaște nici măcar pe membrii familiei. Oamenii de știință au reușit în laborator să blocheze acest proces la șoareci, astfel încât să nu se mai ajungă la astfel de momente.
Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Virginia au descoperit că, în creierul şoarecilor cu Alzheimer, structurile de protecţie a neuronilor dintr-o regiune specifică a hipocampului se degradează, iar acest proces duce la pierderea capacităţii de recunoaştere socială. Blocarea distrugerii acestor structuri a prevenit complet pierderea memoriei sociale la animalele tratate.
Aceștia au arătat, într-un studiu publicat de jurnalul Alzheimer’s & Dementia, că pierderea memoriei de recunoaştere socială (capacitatea unei persoane de a-şi aminti feţe, nume şi relaţii), un simptom devastator pentru familiile pacienţilor, este asociată cu distrugerea unor structuri protectoare din jurul neuronilor dintr-o regiune specifică a creierului.
Practic se deteriorează niște zone microscopice numite reţele perineuronale, formate din proteine şi molecule de zahăr, care stabilizează conexiunile dintre neuroni şi susţin circuitele memoriei. Într-o regiune minusculă a hipocampului numită CA2, aceste reţele înconjoară neuronii responsabili de recunoaşterea socială.
La șoarecii pe care studiau evoluția Alzheimerului, cercetătorii au observat că aceste reţele responsabile de recunoaşterea altor indivizi se dezactivau în jurul vârstei de şase luni, animalele pierzând abilitatea de a recunoaşte alţi şoareci pe care îi întâlniseră anterior, în timp ce alte forme de memorie, cum ar fi recunoaşterea obiectelor, au rămas intacte.
Pentru a demonstra că degradarea reţelelor perineuronale provoacă pierderea memoriei sociale, şi nu este doar o consecinţă a bolii Alzheimer, cercetătorii au distrus selectiv aceste structuri în regiunea CA2 a unor şoareci sănătoşi. Rezultatul a fost cel aşteptat, şi anume, animalele nu au mai recunoscut alţi indivizi, deşi nu prezentau alte semne de boală. Când reţelele s-au refăcut natural după două săptămâni, memoria socială a revenit, scrie Neuroscience News.
Acest caracter reversibil oferă speranţă pentru tratamente viitoare. Dacă neuronii îşi păstrează viabilitatea, dar îşi pierd structurile protectoare, restabilirea acestor reţele ar putea permite recuperarea funcţiilor pierdute, a explicat Harald Sontheimer, conducătorul studiului şi şeful Departamentului de Neuroştiinţe de la Universitatea Virginia.
Potrivit acestuia, descoperirea oferă „o nouă ţintă terapeutică” pentru care există deja medicamente candidate pentru testare.
Analizele genetice au arătat că degradarea reţelelor perineuronale este cauzată de activarea excesivă a unor enzime. În creierul afectat de Alzheimer, aceste enzime devin hiperactive şi distrug structurile protectoare mai repede decât se pot reface acestea.
Pentru a verifica ipoteza, echipa a tratat şoarecii bolnavi de Alzheimer cu GM6001, un inhibitor cu spectru larg al metaloproteinazelor, administrat zilnic timp de o lună. Animalele tratate au păstrat intacte reţelele neuronale din CA2 şi nu au pierdut memoria socială, spre deosebire de grupul netratat, la care s-au observat degradarea acestor reţele perineuronale şi deficite cognitive.
Pierderea recunoaşterii sociale la pacienţii cu Alzheimer nu înseamnă doar uitarea chipurilor, ci include şi incapacitatea de a asocia nume, voci, expresii faciale şi relaţii afective. În timp ce alte tipuri de memorie pot fi parţial menţinute, afectarea acestei funcţii rupe legăturile emoţionale dintre pacient şi familie.
Interesant este că regiunea CA2 este afectată într-o măsură mult mai mică de plăcile de beta-amiloid - depozitele de proteine anormale asociate cu boala Alzheimer - deşi acestea se acumulează masiv în alte părţi ale hipocampului şi ale creierului, mai notează autorii studiului.