Așteptat cu interes atât de membrii partidului cât și de liderii celorlalte formațiuni, de comentatori și de experții politici, congresul PSD a fost amânat pe termen nedefinit, până când viitorul formațiunii s-a tranșat din interior, Sorin Grindeanu reușind să obțină o susținere majoritară pentru a-și oficializa conducerea.
În data de 11 august 2025, senatorul PSD Titus Corlățean și-a anunțat intenția de a candida la președinția partidului. Postul rămăsese vacant după demisia lui Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu devenind președinte interimar.
De atunci, congresul a tot fost amânat, în timp ce în PSD se desfășurau intense lupte pentru preluarea conducerii. Intrarea în cursă a lui Titus Corlățean a fost văzută la vremea respectivă ca o mișcare cu șanse pentru influentul senator, lansat în politică de Adrian Năstase.
Au existat comentarii, în contextul crizei politice provocate de anularea alegerilor prezidențiale, că se încearcă o restaurare, o revenire, prin interpuși, a vechii garnituri politice creată de Ion Iliescu.
O concluzie dureroasă
Merită amintite și mișcările browniene ale lui Victor Ponta, fost lider al partidului, de asemenea un discipol al lui Adrian Năstase, care a demisionat în iulie 2015.
Opt ani mai târziu se lipește de Marcel Ciolacu, obținând poziția de consilier onorific al premierului pentru ca în 2024 să ajungă pe lista de candidați ai partidului pentru Camera Deputaților. La alegeri, Ponta obține mandatul de parlamentar, apoi încearcă să preia controlul PSD, anunțându-și candidatura la prezidențiale. În martie 2025, Marcel Ciolacu îl exclude din partid.
Victor Ponta s-a transformat dintr-un politician de stânga, cum se prezenta în urmă cu 10 ani, într-un adept MAGA, mare susținător al lui Donald Trump, care le propunea social-democraților o doctrină naționalistă, foarte aproape de extrema dreaptă.
Titus Corlățean i-a urmat lui Victor Ponta, propunând tot un proiect politic naționalist, dar mai articulat intelectual și mai puțin agresiv față de cel promovat de fostul consilier al lui Ciolacu.
“Am intrat în această competiție cu convingerea că putem schimba lucrurile, că putem construi o echipă serioasă, profesionistă, capabilă să redea speranța acestui partid. Dar realitatea e alta”, a anunțat Titus Corlățean, într-un mesaj video postat pe pagina sa de Facebook.
“PSD a devenit un spațiu dominat de tranzacții, frici și calcule personale. Nu mai există curaj, dezbatere reală sau dorință de reformă. Am întâlnit mulți colegi care mi-au dat dreptate, dar prea puțini au fost dispuși să se implice deschis”, a mai spus senatorul social-democrat.
“Am tras o concluzie dureroasă, dar necesară: în condițiile actuale, proiectul meu nu este posibil. Închei acest drum după 24 de ani de loialitate față de partid, cu fruntea sus. Nu regret nimic. România are nevoie de o altă direcție”, a declarat Titus Corlățean.
O veste bună pentru coaliție
Din mesajul senatorului se înțelege că demisionează din PSD, că nu e de acord cu faptul că partidul face parte dintr-o coaliție de guvernare alături de PNL, USR și UDMR, dar și că țara se îndreaptă într-o direcție greșită, oricare ar fi aceea.
Parcurgând întregul clip video reiese indirect și faptul că Sorin Grindeanu, actualul președinte interimar, a reușit, folosind pârghiile pe care le are din poziția de lider a unui partid aflat la guvernare, să cumpere susținerea greilor din PSD, care sunt mai interesați de afaceri decât de orientarea politică a formațiunii. Întrebarea e: când nu au fost?
Prima consecință a retragerii lui Titus Corlățean e asigurarea unei stabilități a coaliției de guvernare cel puțin până în vara anului următor.
Tensiunile din PSD, un partid grav afectat de ambiția lui Marcel Ciolacu de a ajunge președintele României, vor dispărea cel puțin pentru o perioadă în contextul în care Sorin Grindeanu are cele mai mari șanse să devină noul lider al social-democraților.
O a doua consecință e perspectiva ca noul lider al PSD să devină prim-ministru în urma unei noi rotații în interiorul coaliției așa cum s-a stabilit inițial.
Deși sunt încă multe necunoscute, retragerea lui Titus Corlățean e cea mai bună veste pentru guvern, existând posibilitatea ca actuala coaliție să reziste până undeva la mijlocul anului 2027 sau chiar mai târziu, când se va sparge, iar țara va fi condusă până la alegeri de un guvern minoritar sau tehnocrat, experiențe executive prin care România a mai trecut.
Perspectiva de mai sus reprezintă doar o posibilă proiecție care depinde mult de relansarea economică, de succesul reformării statului și de situația internațională.
Un eșec al actualei coaliții de guvernare va reprezenta o alunecare rapidă spre populism, ajungerea AUR la guvernare și intrarea rapidă a României în zona de influență a Rusiei.
Călătorie la Beijing
Proiectul lui Titus Corlățean a fost minat și de ieșirea lui Adrian Năstase din umbră. Călătoria acestuia în China în data de 2 septembrie pentru “comemorarea a 80 de ani de la victoria Chinei împotriva Japoniei și a fascismului în al Doilea Razboi Mondial” a reprezentat un mesaj amenințător pentru unii lideri din PSD care au văzut în Titus Corlățean întoarcerea lui Năstase la cârma partidului și orientarea rapidă a formațiunii către Beijing și Moscova.
Pentru liderii respectivi, nu noua doctrină era problema, ci posibilele reacții venite dinspre grupul socialiștilor europeni, o nouă marginalizare a partidului și probleme cu justiția venite la pachet odată cu infiltrarea vechii elite compromise a PSD la vârful partidului.
“…am fost invitat la sediul departamentului internațional al CC, al PCC ( Partidul Comunist Chinez), unde am avut o lungă discuție cu doamna ministru adjunct Sun Haiyan, în legătura cu teme sensibile de politica internațională, inclusiv despre războiul din Ucraina si despre relația dintre China, Rusia si India”, a scris Adrian Năstase, pe blogul său, în data de 2 septembrie 2025.
Deși retragerea lui Titus Corlățean reprezintă un colac de salvare pentru coaliție, responsabilizarea lui Marcel Ciolacu pentru acțiunile șocante și ilegale de anul trecut prin care a contorsionat procesul electoral cu scopul de a obține avantaje strategice în cursa pentru președinția României se amână pentru o perioadă nedeterminată.