Cele șase decese ale unor copii internați la Spitalul Sfânta Maria din Iași, contaminați chiar în unitatea medicală cu bacteria Serratia marcescens, ridică mari semne de întrebare privind modul în care sunt gestionate infecțiile intraspitalicești (nosocomiale) în spitalele din România. Și de ce țări precum Franța sau Spania reușesc să le țină sub control.
În Franţa, infecţiile nosocomiale sunt tratate printr-un sistem bine pus la punct, bazat pe comunicare, transparenţă şi asumarea responsabilităţii. Alma Stancu, oncolog medical la Institut du Cancer Sainte-Catherine din Avignon – unul dintre cele mai mari centre oncologice din ţară, care primeşte anual peste 2.500 de pacienţi diagnosticaţi cu cancer – a explicat pentru News.ro cum funcţionează acest mecanism.
Acces rapid la protocoale şi baze de date
„În Franţa este un sistem în care nimeni nu se aşteaptă de la tine să ştii totul. Nimeni nu se aşteaptă de la tine să ştii toate protocoalele pe dinafară. Avem o bază de date, de informaţii şi de recomandări intraspitaliceşti la care putem să avem acces în orice moment, un fel de google. Vreau să aflu o informaţie medicală care nu ţine direct de specialitatea mea, pot să am acces la informaţia asta direct”, a explicat medicul.
Comunicarea, primul pas în caz de suspiciune
Pentru fiecare caz suspect, se pune imediat în mişcare o reţea între laborator, comitetul de prevenire şi autorităţile sanitare. „Funcţionăm foarte mult pe comunicare”, subliniază Stancu.
Ea a relatat un episod recent: „Am prelevat o plagă a unui pacient care părea destul de suspectă şi rezultatele au fost suspecte să fie pozitive pentru difterie. Laboratorul m-a sunat direct, m-a prevenit şi a trimis proba la un alt laborator performant. Ulterior mi-au spus că a fost anunţat şi un fel de Ministerul Sănătăţii local. Ministerul, a durat mai puţin de două ore acest lucru, m-a sunat direct pe numărul de telefon… ca să ne dea procedura corectă pentru suspiciunea infecţiei acesteia”.
Rolul comitetelor de infecţii nosocomiale
La nivelul fiecărui spital există un comitet specializat. „În Institutul nostru avem un grup de personal medical dintre care un medic, se cheamă Comitetul de luptă al infecţiilor nosocomiale intraspitaliceşti. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să cunosc numele persoanei responsabile, am sunat-o şi i-am spus: ‘Pacientul x este suspect’.
Prin urmare, s-a lansat ancheta, care nu e văzută deloc ca o anchetă judecătorească… doar trebuie să luăm deciziile în favoarea lui şi personalului medical şi a altor pacienţi care ar fi putut fi în contact cu el”, a arătat medicul.
- Ministrul Sănătății cere schimbarea din funcție a managerului spitalului „Sf. Maria" din Iași și va demite "fără discuții" conducerea DSP Iași
Cultura recunoaşterii erorilor
Sistemul francez funcţionează pe principiul asumării, nu al sancţiunii. „Suntem capabili să recunoaştem, avem o cultură a recunoaşterii erorilor medicale şi că vrem să ne îndreptăm. Asta e valorizat în Franţa, nu e văzut ca şi când eu o să-mi iau amendă sau şeful o să fie dat afară”, a explicat Alma Stancu.
Ea spune că, indiferent dacă este vorba de o cădere a pacientului, o problemă legată de medicaţie sau o infecţie, evenimentele nedorite se raportează imediat şi sunt discutate pentru a fi remediate.
„Ministerul Sănătăţii răsplăteşte Institutul nostru pentru că suntem capabili să recunoaştem… Bravo, continuaţi aşa!”.
De la responsabilitate, nu vinovăţie
Potrivit medicului, abordarea franceză evită să caute vinovaţi individuali. „În primul rând, cred că trebuie scoasă ideea de să pedepsim un vinovat. Într-un spital, când se întâmplă ceva… este un lanţ de probleme. Toată lumea e responsabilă cu ceea ce se întâmplă, dar dacă eşti responsabil nu înseamnă că eşti vinovat penal sau disciplinar. E foarte rar aşa ceva în Franţa… Aici te duci şi spui ‘Mi s-a întâmplat asta şi cred că nu am făcut bine’ şi atunci toată lumea discută cum să facem să nu se mai întâmple”.
Rolul medicului în sistem
Alma Stancu subliniază că medicul trebuie să îşi folosească competenţele şi să colaboreze cu structurile specializate. „Fiecare suspiciune de infecţie… ne dă şi protocolul pe care o să-l aplicăm. Eu nu fac decât să aplic un protocol şi să mă adresez responsabilului. Rolul medicului nu este direct să cunoască toată strategia, ci mai degrabă să ştie cine se ocupă de asta ca să poată să se ocupe cu competenţele lui”, a explicat medicul.