În istoria noastră, ziua de 23 august 1944 amintește acel moment de cotitură a istoriei, când tânărul rege Mihai I declanșa aproape de unul singur o spectaculoasă lovitură de stat, scotea țara dintr-o alianță nedorită și izbutea să o așeze lângă aliații ei tradiționali.
Zic aproape de unul singur, întrucât, în ziua respectivă, liderii politici, cu care regele pregătise demersul său, se făcuseră cu toții nevăzuți, de teama serviciilor secrete germane – temutul GESTAPO – și a fiorosului Fuhrer, neîndurător cu „trădătorii”.
Abia după ce faptele se consumaseră, după ce regele reușise să destituie și să aresteze miniștrii lui Antonescu și după ce numise un nou guvern, condus de șeful cancelariei regale, generalul Constantin Sănătescu, au început să apară politicienii, timizi, unul câte unul.
Presa din întreaga lume vestea ieșirea României din „Axă”.
Nu voi repeta aici cunoscutele evenimente. În cele de față, îmi permit să punctez faptul bizar că, de-a lungul timpului, ziua de 23 august a marcat nu numai la noi și nu numai atunci evenimente de prim rang în istoria lumii. A lumii, nu numai a țării noastre.
Și voi începe cu ziua de 23 august 1943, când s-a încheiat cea mai mare bătălie de blindate din toate timpurile, bătălia de la Kursk, unde au fost implicate 8.000 de tancuri – o cifră fantastică pentru acea vreme.
Tot într-o zi de 23 august, dar cu un an mai devreme, respectiv în 1942, s-a declanșat cea mai crâncenă confruntare din Al Doilea Răzbi Mondial: bătălia de la Volgograd (pe atunci, Stalingrad). S-au predat atunci în fața sovieticilor peste 90.000 de militari germani, în frunte cu comandantul lor, feldmareșalul von Paulus și alți 22 generali de rang înalt.
Istoricii consemnează că lupta de la Stalingrad a fost cea mai sângeroasă confruntare, cu cele mai grele pierderi produse într-o singură bătălie. Axa pierdea 850.000 de militari, dintre care 400.000 de germani, 200.000 de români, 130.000 de italieni și 120.000 de maghiari.
Mergând mai departe pe firul timpului, ajungem la ziua de 23 august 1939, când Germania și Uniunea Sovietică semnau, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov. A fost nici mai mult nici mai puțin decât baza declanșării celui de Al Doilea Război Mondial.
Atunci s-a stabilit împărțirea Poloniei între Germania și URSS, preluarea de către aceasta din urmă a țărilor baltice și ocuparea Basarabiei „pe cale pașnică”, tot de către armata lui Stalin.
Și tot mergând mai departe pe firul istoriei, ajungem la ziua de 23 august 1914, când Japonia declara război Germaniei, intra ca beligerantă în Primul Război Mondial și executa cel dintâi bombardament aerian de amploare, asupra unui oraș din China.
Tot la un 23 august, în anul 1833, se producea un eveniment care urma să tulbure atunci întreaga ordine socială a lumii: printr-o lege adoptată de Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei, s-a abolit sclavia în coloniile britanice.
Dar sclavia a continuat să existe. Abia în 1998, Legea Drepturilor Omului include în legislația britanică articolul 4 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului care interzice deținerea de persoane ca sclavi.
Mai este de amintit ziua de 23 august 1347, data la care istoricii consemnează apariția a ceea ce s-a numit „Marea ciumă” sau ciuma bubonică. Se estimează că ciuma a făcut între 75.000.000 și 200.000.000 de victime, în decurs de 7 ani.
Mai departe în timp, în ziua de 23 august 1244 mercenarii musulmani ocupă Ierusalimul. Conform practicilor medievale, învingătorii au jefuit orașul, cu preponderență Cartierul Armenesc, unde au decimat populația creștină și de unde i-au alungat pe evrei.
În ziua de 23 august anul 476, a avut loc căderea Romei, împăratul roman Romulus Augustus este detronat de către Odoacru. În conceptul multor istorici, momentul marchează sfârșitul Antichității și respectiv începutul Evului Mediu în istorie.
Ca și în alte cazuri, însă, momentul este disputat între specialiști. Pentru unii, începutul noului Ev este marcat de acel an 476, odată cu căderea Romei. Pentru alții, Evul Mediu demarase cu 66 de ani mai devreme, respectiv în 410, când ar fi avut loc adevărata cădere a Romei, după ce sclavii deschiseseră Porta Salaria, permițând accesul dușmanului în cetate și declanșând un jaf care a durat până la 27 august 410.
Firește, nu pot încheia evocarea zilelor de 23 august din istorie fără să amintesc cutremurul din 23 august anul 79 d. Hr. și erupția vulcanului Vezuviu, de a doua zi, 24 august, când natura a acoperit cu lavă orașul Pompeii, parcă anume ca să ne lase nouă cel mai perfect muzeu de antichități din toate timpurile, ceva ce omul n-a reușit niciodată.