Într-un articol de opinie publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung, jurnalistul Nikolas Busse atrage atenția asupra mizei unei posibile întâlniri între Vladimir Putin și Donald Trump: nu este vorba doar despre o eventuală reorganizare a Ucrainei, ci și despre viitorul întregii Europe de Est. „Europenii trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a fi ascultați: nu e vorba doar de o posibilă reorganizare a Ucrainei, ci și de (re)configurarea Europei de Est”, scrie autorul.
Busse avertizează că Rusia încearcă să evite un format de negociere în trei, cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski la masă, și speră în schimb să ajungă la o înțelegere bilaterală cu Trump, în propriii termeni.
„Faptul că Kremlinul vrea să evite o întâlnire în trei cu Zelenski arată că rușii încă speră să rezolve problema bilateral cu Trump, în termenii lor.” O astfel de înțelegere, avertizează autorul, nu ar garanta pacea și stabilitatea: „Pentru a folosi cuvintele președintelui american, ar fi un acord prost și pentru America, pentru că nu ar aduce stabilitate.”
Editorialistul subliniază că disponibilitatea exprimată de Kremlin pentru o întâlnire este rezultatul presiunii, nu al vreunei schimbări de strategie reale.
„Se confirmă din nou că Putin reacționează doar la presiune.” Liderul de la Kremlin a luat în serios amenințările lui Trump, mai ales cele privind sancțiunile secundare: „Se pare că a luat mai în serios amenințarea lui Trump cu sancțiuni secundare decât au făcut-o unii din Occident; până la urmă, președintele american a arătat în cazul Indiei că este dispus să acționeze.”
Veniturile din petrol fiind esențiale pentru economia rusă, Trump a descoperit o pârghie pe care „Occidentul a folosit-o până acum prea timid.”
În același timp, nu ar trebui să existe speranțe prea mari într-un astfel de summit. Putin, afirmă Busse, „și-a câștigat un răgaz printr-un minim compromis.”
O întâlnire directă cu Trump ar fi mai degrabă o oportunitate de manipulare strategică, nu un pas spre pace: „Nu ar trebui să ne așteptăm la prea mult de la o întâlnire personală între cei doi șefi de stat. Putin are multă experiență în a folosi astfel de ocazii în favoarea sa, fie pentru a smulge concesii, fie pentru a câștiga timp.”
Ca precedent periculos, Busse amintește eșecul procesului de la Minsk, care „nu a adus pacea, ci a fost doar o etapă de tranziție către următoarea escaladare rusă.”
În acest context, orice negociere între Putin și Trump care ocolește Ucraina și Europa riscă să repete greșelile trecutului.
Chiar dacă administrația Biden nu a fost dispusă să riște relațiile cu India sau China pentru a sancționa mai dur sprijinul acestora față de Rusia, semnalele venite dinspre republicanii americani arată o altă abordare. Busse notează că anunțul senatorului Marco Rubio privind coordonarea poziției americane cu Ucraina și aliații europeni arată că „la Washington, s-a înțeles acest pericol.”
Articolul se încheie cu speranța că se va intra într-o fază de diplomație serioasă, deși momentul nu este unul favorabil Kievului: „Ucraina are nevoie ca în sfârșit să înceapă o etapă de diplomație serioasă, pentru că acest război durează de prea mult timp. Acest moment pare să fi sosit, dar nu într-o perioadă de forță pentru Ucraina.”
Pentru România și pentru țările din flancul estic al Europei, mesajul editorialului este limpede: nu doar soarta Kievului este în joc, ci și arhitectura de securitate a întregii regiuni. Tocmai de aceea, Europa nu își poate permite luxul de a privi pasiv la eventualele negocieri între Washington și Moscova.