Încă din campania electorală pentru prezidențialele din România, retorica lui George Simion și a AUR erau aliniate la retorica Moscovei privind Republica Moldova. În ultimele zile, au accelerat asaltul asupra Maiei Sandu și curentului pro-european de la Chișinău, cu tehnici subversive, care presupun inclusiv reactivarea lui Călin Georgescu și discreditarea președintelui Nicușor Dan.
Direcțiile principale de atac, unde alinierea dintre Rusia și AUR este deja loc comun, rămân iredentismul, unionismul manipulat și compromiterea vocației pro-europene a Republicii Moldova.
În campania pentru prezidențialele de la București, Simion și compania au avut în punctaj sistarea ajutorului financiar pentru Republica Moldova, pentru că România nu trebuie să sprijine „anti-unionismul”, de pildă, o temă pe care o declină și acum, atunci când George Simion cere românilor să boicoteze fructele și în general produsele din Republica Moldova.
Atât Rusia, cât și extremiștii de la București alimentează nemulțumirile economice ale moldovenilor, una dintre vulnerabilitățile majore ale guvernării pro-europene.
Republica Moldova a fost dintotdeauna în vizorul Kremlinului, care și-a întins tentaculele asupra Chișinăului, pe care l-a manipulat atât prin corupție – ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru România, unde lupta anticorupție a fost intenționat compromisă – cât și prin plantarea de politicieni servili, manipularea agendei media și alimentarea separatismelor.
Intensitatea și multi-direcționalitatea atacurilor sunt în aceste zile la cote maxime, Republica Moldova devenind frontul predilect al războiului hibrid pe care Rusia l-a accelerat în Europa.
O explică Nicolae Țibrigan, expert în combaterea dezinformării: “S-a schimbat și „curatorul” (coordonatorul) operațiunilor maligne ale Kremlinului în zonă, iar această schimbare nu este una de formă, ci una profundă, cu implicații strategice. Dacă Dmitri Kozak a gestionat relația cu Republica Moldova într-un registru preponderent politic și economic, mizând pe influența oligarhilor locali și pe negocieri dure de culise, Serghei Kirienko vine cu o cu totul altă abordare: una centrată pe manipulare psihologică, destabilizare socială și mobilizare informală a actorilor subversivi.
Kirienko nu este diplomat, ci inginerul sistemelor de control social din regiunile ocupate ale Ucrainei. Sub supravegherea lui au fost organizate „referendumurile” ilegale din Donbas și Herson, iar acum, în R. Moldova, el aplică același model adaptat pentru o țară încă democratică, dar vulnerabilă structural.
Insul acționează printr-o combinație toxică de tehnici GRU, metode KGB-iste de dezinformare și instrumente moderne de influențare a opiniei publice – în special prin rețele sociale, rețele de influenceri, campanii de glorificare falsă și festivaluri de tip „soft power” cu substrat geopolitic”.
- Maia Sandu spune că R.Moldova e în pericol: cine e noul „curator” al Moscovei și cum e România folosită, nu cu tancul, ci cu tricolorul – Interviu
- Maia Sandu prezintă 10 metode prin care Rusia vrea să influențeze alegerile din septembrie. Ce spun Kremlinul și Nicușor Dan
Totodată, un element de noutate vine și din cuplarea directă a Republicii Moldova cu România, în strategia de destabilizare folosită de Kremlin.
“În momentul de față există o direcție politică distinctă, care este concentrată exclusiv pe România. Ea privește în termeni generali zona, dar consideră că promovarea programului politic rusesc în România este definitorie pentru succesul pe mai departe al politicilor rusești în zonă.
Deci avem de-a face cu o răsturnare, cu o schimbare majoră, ceea ce va însemna că nu numai resursele materiale rusești vor deveni mai multe alocate acestor obiective, dar și resursele intelectuale investite în această direcție vor crește și vor tinde, sunt sigur, să devină timp ce în ce mai capabile să priceapă cu adevărat ceea ce se întâmplă în România și să nu mai considere România o tabără pe care o pot răsturna prin intermediul câtorva personaje bizare”, avertiza istoricul Cosmin Popa, la începutul lunii iunie.
Când narativele ajung să circule nestingherit în ambele spații, nu mai putem vorbi despre două fronturi – ci despre unul singur, care traversează Prutul cu aceeași ușurință cu care trece prin rețelele noastre sociale. - Nicolae Țibrigan, interviu spotmedia.ro
Între timp, Moscova a apăsat pedala la Chișinău, în vreme la București este reactivat în forță Călin Georgescu, cu o întreagă simbolistică neolegionară, iar Claudiu Târziu, fost ideolog al AUR și liderul unei noi platforme așa-zis suveraniste, pune în scenă un gest prin care vrea să alăture cauza neolegionară cu președintele Nicușor Dan.
De fapt, este în mod evident o mișcare de discreditare a președintelui, care însă a lăsat ca poziționarea față de legea care sancționează legionarișmul și fascismul să devină o slăbiciune care, iată, nu rămâne nespeculată.
Tentativele de discreditare deopotrivă a președintei Maia Sandu, la Chișinău, și a președintelui Nicușor Dan, la București, aliniate din mers, servesc strategiei Moscovei de destabilizare a regiunii și de slăbire a Uniunii Europene.
Reactivarea lui Călin Georgescu și întreaga punere în scenă de la Broșteni, menită să transmită abandonarea oamenilor de către autorități și absența liderilor de la putere, chiar în zilele în care România era împovărată cu o creștere de TVA, pe de o parte, și în război deschis politic – justiție, pe de altă parte, este un element din aceeași strategie de discreditare a guvernării de la București.
În secundar, prezența celor doi, Simion și Georgescu, cu interlopi sau “luptători” alături transmite imaginea unei administrații care nu poate controla haosul.
Exact instrumentele predilecte ale Rusiei. Sigur, este un fake news grotesc, dar știm deja că un fake news, cu cât este mai gogonat, cu atât capătă amploare mai mare și debunking-ul ulterior, în care adevărul se vrea restabilit – autoritățile sunt cele care au ajutat rapid și concret comunitățile afectate de inundații – nu are aceeași amploare.
Povestea trebuie controlată de la început, nu formulată ca infirmare și contrazicere a unei minciuni, oricând de evidentă și disproporționată ar fi aceasta.
În aceeași strategie în care Rusia proiectează un front comun București – Chișinău, pentru intensificarea războiului hibrid, se înscriu și declinarea temelor comune ale “colonialismului” de la Bruxelles, de pildă, dar și polarizarea excesivă, diabolizarea unei categorii profesionale, în aceste zile cea a justiției.
Sigur, cu materialul clientului, pentru că declarațiile șefei CSM conțin în ele muniție pentru orice discurs al unor personaje maligne.
“România este folosită ca paravan, ca sursă de validare pentru actori dubioși, ca teren fertil pentru replicarea unor narative anti-europene pe care Rusia nu le poate rosti direct fără să-și trădeze agenda.
Când un partid ca AUR, cu acces la subvenții publice, organizează în Republica Moldova o conferință cu figuri toxice, eurosceptice, radicale, infiltrate în rețelele pro-Kremlin, atunci nu mai vorbim despre libertate de exprimare, ci despre o formă de export al instabilității. Nu doar că România nu și-a barat suficient aceste canale de influență, dar le-a permis chiar să se profesionalizeze și să se cosmetizeze, oferindu-le legitimitate prin tăcerea instituțională și prin neintervenția serviciilor sau a clasei politice.
Când George Simion este lăsat „să defileze” online prin rețele de website-uri cu narative copy-paste de pe Sputnik și este tratat ca un interlocutor legitim pe la conferințe, atunci România nu doar că nu își protejează vecinul, dar devine involuntar complice.
Să nu ne facem iluzii: Rusia nu are nevoie de baze militare pe teritoriul românesc pentru a-și desfășura războiul hibrid. Are nevoie de tăcerea noastră, de neglijența noastră, de acei politicieni care mai cred că pot face jocuri pe axa Chișinău–București fără să înțeleagă miza geopolitică a acestei relații.
Are nevoie de influenceri de carton, de pseudo-experți care emit opinii „patriotarde” în talk-show-uri plătite, de „cluburi de reflecție” care reîncălzesc discursul moldovenist pro-rus și-l servesc sub formă de „suveranism”.
Or, această folosire a României este și mai periculoasă tocmai pentru că are loc în văzul tuturor, fără opoziție fermă, fără o reacție pe măsura riscului. Când exportăm în Republica Moldova un mesaj contaminat ideologic, când alimentăm narațiuni despre „trădătorii de la Bruxelles” sau despre „distrugerea familiei tradiționale” de către Occident, noi nu mai suntem protectorii spațiului democratic de peste Prut, ci niște vectori de ambiguitate care sabotează exact ce declarăm că apărăm.
Așadar, România este folosită. Nu cu tancuri, ci cu tricolorul. Nu cu soldați, ci cu discursuri confuze. Nu cu ordine, ci cu complicități”, explică Nicolae Țibrigan.