Complexul Maritsa Iztok din sud-estul Bulgariei este o relicvă a trecutului. Încă din anii 1950, cele patru centrale termice ale sale au alimentat cu energie regiunea, bazându-se pe cărbunele provenit de la trei cariere din apropiere.
Acest tip de minerit este printre cele mai dăunătoare mediului, iar acum este în curs o tranziție demult așteptată, care promite să remodeleze zona în următorii ani.
Această regiune, care găzduiește unul dintre cele mai mari complexe miniere de cărbune și centrale electrice din Bulgaria, nu este singura. În Europa, încă există 31 de regiuni carbonifere în 11 țări ale UE, cu aproximativ 200.000 de persoane angajate în minele de cărbune și centralele electrice.
În Grecia vecină, regiunea Macedoniei de Vest este cunoscută pentru minele de lignit și centralele electrice extrem de poluante. Mai la nord, județul Mureș din România se bazează, de asemenea, în mare măsură pe industria combustibililor fosili pentru ocuparea forței de muncă la nivel local.
Provocarea cu care se confruntă aceste regiuni este una dublă. Trebuie să înlocuiască rapid cărbunele cu surse regenerabile de energie, sprijinind totodată comunitățile locale în decursul tranziției prin crearea de noi locuri de muncă și ajutând oamenii să se recalifice pentru slujbele viitorului.
Găsirea unor soluții comune
Panagiotis Grammelis, director de cercetare la Centrul de Cercetare și Tehnologie Hellas (CERTH) din nordul Greciei, lucrează pentru ca această tranziție să fie echitabilă și eficientă.
Acesta conduce o importantă inițiativă finanțată de UE, care se va derula până la sfârșitul anului 2026, și face parte dintr-o echipă multinațională care ajută regiunile din Grecia, Bulgaria și România să dezvolte o strategie comună pentru tranziția de la cărbune.
„Nu este doar o provocare tehnologică”, spune Grammelis. „Este și una socială.”
Inițiativa, denumită COALition, adoptă o abordare de la bază la vârf. Centrele regionale reunesc cercetători, responsabili cu elaborarea politicilor, companii și comunități pentru a contura soluții adaptate la nivel local.
Deși fiecare regiune se confruntă cu propriile provocări, ele împărtășesc obiective comune: dezvoltarea tehnologiilor de energie curată și gestionarea realităților sociale ale tranziției.
„Lăsăm în urmă epoca cărbunelui și trecem la era energiilor din surse regenerabile”, spune Grammelis. „Avem probleme comune, chestiuni de politici comune și ne dorim un model comun de inovare pentru a le aborda.”
Asigurarea unei tranziții echitabile
Urgența este cât se poate de clară. În UE, energia bazată pe cărbune a scăzut constant din 2003, iar în 2024, producția de energie electrică solară a depășit pentru prima dată energia bazată pe cărbune.
Asigurarea unei tranziții echitabile către sursele regenerabile de energie este esențială pentru obiectivul UE de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest lucru este facilitat de Mecanismul pentru o tranziție justă, care va mobiliza aproximativ 55 de miliarde de euro între 2021 și 2027 pentru a sprijini tranziția.
În Stara Zagora din Bulgaria, unde o treime din locurile de muncă sunt legate de complexul minier local, chiar și introducerea ideii unei tranziții energetice poate fi dificilă.
„Suntem abia la început, iar rezistența este încă foarte puternică”, spune dr. Rumyana Grozeva, directoare executivă a Agenției Regionale de Dezvoltare Economică Stara Zagora. „Oamenii nu au încredere că aparatul guvernamental poate gestiona bine această trecere.”
Grozeva, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Stara Zagora, a subliniat necesitatea unei implicări autentice a comunității.
„Tranziția nu înseamnă doar planificare, ci și comunicare”, spune aceasta. Încep să aibă loc, în sfârșit, conversații încurajatoare despre tranziția energetică.
Echipa lui Grozeva colaborează cu sindicatele locale pentru a identifica noile competențe profesionale necesare și pentru a asigura disponibilitatea unei formări profesionale adecvate.
Un exemplu îl reprezintă lacunele în know-how-ul legat de tehnologia hidrogenului. Echipa pregătește acum propuneri pentru introducerea formării relevante în programa școlară națională.
Grozeva crede că viitorul regiunii stă în sectoare precum hidrogenul curat, mecatronica și agricultura durabilă.
„Acestea sunt domeniile cu cel mai mare potențial de creștere durabilă pe termen lung”, spune ea.
Hidrogenul la orizont
Stara Zagora se poziționează ca unul dintre cele două văi de hidrogen din Europa, datorită unui Centru de Excelență în Tehnologii ale Hidrogenului nou înființat. Obiectivul este ca regiunea să producă 500 de tone de hidrogen curat anual.
Viziunea pe termen lung este ca întregul lanț valoric – de la proiectare și producție până la asamblare și generarea de energie folosind hidrogen, energie solară și alte surse regenerabile – să se desfășoare la nivel local.
„Dezvoltarea unei astfel de simbioze industriale – și a forței de muncă calificate care să o susțină – ar putea fi o oportunitate excelentă pentru regiune”, spune Grozeva, care a subliniat importanța vitală a colaborării internaționale pentru promovarea schimbului de bune practici între regiuni.
În Macedonia de Vest, o inițiativă similară, condusă de CERTH și susținută de Fondul pentru o tranziție justă, testează tehnologii bazate pe hidrogen verde, de la producție până la depozitare și utilizare. Se așteaptă ca un schimb de experiență între regiuni să aducă rezultate pozitive pentru ambele părți.
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene estimează că tehnologiile energetice curate ar putea crea până la 315.000 de locuri de muncă în vechile regiuni carbonifere ale UE, numărul acestora putând ajunge la 460.000 până în 2050.
Este însă important ca noile locuri de muncă să corespundă celor care sunt înlocuite.
„Trebuie înlocuite salariile mari din sectorul combustibililor fosili cu poziții noi care să poată oferi câștiguri similare”, spune Grammelis.
În perspectivă, acesta vede abordarea dezvoltată în cadrul COALition ca un potențial model pentru alte regiuni care trec prin schimbări similare.
„Ar putea fi un model scalabil pentru tranzițiile energetice echitabile – ceva ce ar putea îndruma alte regiuni care se confruntă cu aceleași provocări.”
Articol scris de Kaja Šeruga
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Orizont al UE. Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene.
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.
Mai multe informații